ICCJ. Decizia nr. 7238/2003. Civil. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7238
Dosar nr. 4404/2003
Şedinţa publică din 27 septembrie 200.
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la 7 aprilie 2003, contestatorul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu R.A. A.P.P.S., anularea deciziei civile nr. 946 A/2002 a Curţii de Apel Braşov.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi art. 318 teza I C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 57/Ap din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins excepţia tardivităţii declarării contestaţiei şi a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că G.D. nu a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 74/2002, atacată cu contestaţie în anulare, astfel încât sunt nesocotite prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Motivul privind necomunicarea hotărârii poate constitui obiectul unei cereri de repunere în termenul de exercitare a recursului în condiţiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ.
De altfel, hotărârea atacată nu este irevocabilă, având în vedere că ulterior promovării contestaţiei, s-a declarat recurs la 8 aprilie 2004.
Decizia a fost atacată cu recurs de către contestator, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., fiind reluată identic motivarea din cererea cu care a fost învestită curtea de apel, respectiv:
Apărătorul contestatorului avea mandat doar pentru exercitarea apelului declarat la 5 iulie 2002. Contestatorul a depus cerere pentru lipsă de apărare şi a indicat locul unde urma să fie citat dar nu a primit citaţia pentru termenul din 10 octombrie 2002, astfel că a fost lipsă de procedură.
În mod greşit tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei care, cel mult, trebuia să stea în cauză în calitate de intimat, alături de RA A.P.P.S.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate şi probele administrate, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele menţionate de text, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Aşadar, o primă condiţie de admisibilitate pentru contestaţia în anulare de drept comun, este legată de caracterul irevocabil al hotărârii atacate.
Sunt irevocabile hotărârile enumerate în art. 377 alin. (2) C. proc. civ., respectiv hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, nerecurate; hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionate fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Însuşi contestatorul a precizat, în cuprinsul contestaţiei în anulare, faptul că împotriva hotărârii atacate cu contestaţie a declarat şi recurs.
Drept urmare, hotărârea atacată nu era irevocabilă, astfel încât soluţia instanţei care a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă este legală, fiind dată cu respectarea cerinţelor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În aceste condiţii, critica formulată de recurent nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., „vătămarea" suferită de acesta prin respingerea contestaţiei nefiind consecinţa interpretării sau aplicării greşite a legii.
Pe de altă parte, deşi contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept şi pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., de vreme ce hotărârea atacată nu a fost dată de o instanţă de recurs, soluţia de inadmisibilitate este corectă, fiind dată cu respectarea textului procedural menţionat.
Verificarea deciziei recurate a condus la concluzia că redactorul hotărârii a dezvoltat motivele pentru care contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod clar, astfel încât nu a putut fi reţinută nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G.D. împotriva deciziei civile nr. 57/Ap din 19 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii RA A.P.P.S şi oraşul Predeal, prin primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în Şedinţa publică din 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8081/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7098/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
