ICCJ. Decizia nr. 8081/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8081
Dosar nr. 1405/2003
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4760 din 27 martie 2002 reclamanţii D.L.M., P.H.D. şi N.A.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Sanatoriul Balneoclimateric de copii Buşteni şi Consiliul local al oraşului Buşteni, anularea deciziei nr. 313 din 8 martie 2002 prin care primul pârât le-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în oraşul Buşteni.
În motivarea contestaţiei reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorului lor, Dr. S.P., în mod abuziv de către Statul Român precum şi că în temeiul art. 2 lit. h) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură a bunului.
La data de 2 mai 2002 s-a dispus introducerea în cauză a numiţilor B.D., B.C., D.N., ş.a., care deţin imobilul în litigiu în calitate de chiriaşi.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 554 din 23 octombrie 2002 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al oraşului Buşteni, a respins contestaţia ca inadmisibilă faţă de acest pârât şi ca neîntemeiată faţă de celelalte părţi cu motivarea că în speţă sunt aplicabile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 13 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii D.L.M., P.H.D. şi N.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 554 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, cu motivarea că aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu şi nici a preluării fără titlu valabil în patrimoniul Statului Român.
În termen legal, împotriva deciziei civile din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii D.L.M., decedată la data de 4 februarie 2004, prin succesoarea sa N.A.A., P.H.D. decedat la data de 13 decembrie 2004, prin succesorii săi P.D.C.A., P..D.G.E. şi N.A.A. au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut în esenţă că: imobilul în litigiu are destinaţia de locuinţă astfel încât restituirea în natură este posibilă potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente.
Prin contractul încheiat în forma autentică la data de 2 noiembrie 1928, transcris la data de 7 noiembrie 1928, S.P., medic veterinar, a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 875 mp în fosta comună Buşteni şi anume lotul nr. 6 din faţa „Moşiei Regale" „Clăhucetul Baiului" în baza autorizaţiei din 12 noiembrie 1929 S.P. a construit o locuinţă înregistrată la fostul Birou financiar al Primăriei oraşului Buşteni, cum rezultă din adresa nr. 641/7 din 17 mai 1949.
S.P. a decedat la data de 8 ianuarie 1976 având ca succesori pe P.H.D., fiu (decedat la data de 13 decembrie 2004, având ca moştenitori pe P.D.C.A.), P.M.D., fiu (decedat la data de 14 octombrie 1997, având ca succesoare pe N.A.A.) şi P.L.M. fiică (decedată la data de 4 februarie 2004, având ca moştenitori pe N.A.A.). În speţă s-a făcut dovada că recurenţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, ca moştenitori ai persoanelor fizice, proprietară a imobilului la data preluării.
Cum în prezentul litigiu nu s-a făcut dovada preluării cu titlu valabil de către Statul Român a imobilului urmează să se reţină că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. h) din Legea nr. 10/20901 care consideră bunul „imobil preluat în mod abuziv".
Dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte social–culturale sau instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizaţiilor interguvernamentale acreditate în România precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităţii de interes public, social–cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, „nu sunt aplicabile în speţă".
Deşi imobilul în litigiu se află în administrarea Sanatoriului Balneoclimateric de copii Buşteni, persoană juridică deţinătoare, nu este destinat pentru desfăşurarea unei activităţi de interes de interes public, social–cultural sau obştesc ci reprezintă locuinţă.
Astfel fiind, devine aplicabil art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care consacră regula restituirii în natură a imobilelor preluat în mod abuziv.
Faţă de considerentele menţionate Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului, va admite contestaţia, va anula Decizia nr. 313 din 8 martie 2002 şi va obliga pe pârâtul Sanatoriul Balneoclimateric de copii Buşteni la restituirea în natură a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii N.A.A., P.D.C.A. şi P.D.G.E. împotriva deciziei nr. 13 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată, cât şi sentinţa civilă nr. 554 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova.
Admite contestaţia formulată de reclamanţi, anulează Decizia nr. 313 din 8 martie 2002 emisă de Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni.
Obligă la restituirea în natură a imobilului situat în Buşteni, compus din teren în suprafaţă de 875 mp şi construcţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8278/2003. Civil. REVENDICARE LEGEA 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 7238/2003. Civil. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
