ICCJ. Decizia nr. 7470/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7470
Dosar nr. 949/1/2003
(nr. vechi 217/2003)
Şedinţa din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2001, reclamanta C.C.F. Dersca, judeţul Botoşani a chemat în judecată pe pârâţii C. Dersca şi F. Botoşani cerând să fie obligaţi să îi restituie, în natură, o cameră (4 ml x 4,5 ml) situată în clădirea care constituie sediul Primăriei Comunei Dersca, invocând incidenţa Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii reclamanta arată că autoarea sa, B.P.C.I.E. Dersca, potrivit actului de convenire autentificat sub nr. 466/1936 de fosta Judecătorie Mihăileni încheiat cu Primăria Comunei Dersca, a primit în proprietate camera în litigiu pentru ca, ulterior, aceasta să fie deposedată, în mod abuziv, în baza măsurilor dispuse în aplicarea Decretului nr. 197 din 13 august 1948 pentru dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor bancare şi instituţiilor de credit.
În contextul mai sus arătat, reclamanta susţine că imobilul în litigiu a trecut din patrimoniul autoarei sale, B.P.C.I.E. Dersca, în mod abuziv şi fără plată în cel al C.A.D.P.A. Dersca, autoarea pârâtei.
Totodată, reclamanta a susţinut că după apariţia Decretului nr. 455/1954, foştii membrii cooperatori ai autoarei sale au constituit C.C.E.F. Dersca şi că, deşi au făcut mai multe demersuri nu au reuşit să reintre în proprietatea imobilului în litigiu.
Pârâta F. Botoşani a cerut respingerea acţiunii susţinând că litigiul dedus judecăţii este unul ivit în sfera dreptului cooperatist şi a fost determinat de faptul că o cooperativă de un anumit profil şi-a schimbat obiectul de activitate.
Pârâta a susţinut că B.P.C.C.I. Dersca a funcţionat până în anul 1949 când membrii săi au hotărât schimbarea obiectului social şi transformarea acesteia în cooperativă de consum, achiziţii şi de desfacere, cooperativă care funcţionează şi în prezent anume C. Dersca.
Totodată, pârâta a arătat că s-a încercat deposedarea abuzivă de către stat de imobilul în litigiu a C. Dersca în anul 1958 de către Sfatul Popular, însă această situaţie a fost ulterior remediată prin hotărârea arbitrală nr. 795 din 30 octombrie 1958 care a consfinţit dreptul de proprietate al acestei cooperative asupra bunului.
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 7 mai 2002 Tribunalul Botoşani a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv de stat, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi, ca atare, nu cade în sfera de reglementare a acestui act normativ.
Prima instanţă a reţinut că în potrivit dispoziţiilor art. 12 din Decretul nr. 197/1948, B.C.I.E. Dersca, invocată a fi autoarea sa de către reclamantă, şi-a schimbat obiectul de activitate şi a fuzionat, prin absorbţie, cu C.C.A.D.P. Dersca, cooperativă care a preluat întregul patrimoniu al celei absorbite, inclusiv spaţiul în litigiu.
Ca atare, cum nu a intervenit o deposedare abuzivă de către stat a fostei cooperative de credit de imobilul în litigiu, prima instanţă a apreciat că pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă în procedura Legii nr. 10/2001 sunt inadmisibile.
Prin Decizia civilă nr. 47 din 16 octombrie 2002 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, în raport de situaţia de fapt evocată şi de prima instanţă, nu se poate reţine că imobilul în litigiu ar fi fost preluat abuziv de stat în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că nu pot fi primite în acest cadru procesual criticile pe care reclamanta le formulează cu privire la modalitatea de desfiinţare a fostei bănci de credit şi că oricum, prin Hotărârea nr. 795/1958 a Arbitrajului de Stat s-a stabilit că imobilul în litigiu aparţinea cooperativei C. Dersca.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidenţa art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta reiterează aspectele de fapt ale litigiului şi apreciază că în raport de art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora „indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă", este îndreptăţită la restituire.
Totodată, recurenta susţine că motivarea instanţei de apel este nelegală întrucât nu ţine cont de principiile generale ale reorganizării persoanelor juridice şi de faptul că în raport de dispoziţiile Decretul nr. 31/1954, preşedintele şi contabilul şef al fostei cooperative de credit nu puteau hotărî reorganizarea cooperativei în anul 1948, instanţele fiind în eroare şi cu privire la „identitatea sistemului creditcoop" în cadrul căreia urma să se verifice condiţiile de succesibilitate ale părţilor în litigiu.
Analizând criticile formulate de recurentă, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementată situaţia juridică a unor imobile preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin dispoziţia art. 2 din lege au fost definite mai multe categorii de preluări care au fost abuzive [lit. a)-g)] iar la lit. h) s-a stipulat că sunt considerate a fi abuzive şi preluările referitoare la „orice alte imobile preluate fără titlul valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat".
În accepţiunea art. 2 din Legea nr. 10/2001, ca de altminteri al întregii reglementări, rezultă că pentru a califica preluarea unui imobil a fi abuzivă este necesar ca ea să se fi produs în afara sau cu încălcarea dispoziţiilor legale sau prin nesocotirea voinţei celui deposedat ori printr-un exces de putere comis de către cel care deposeda.
Or, în speţă, imobilul în litigiu, în mod necontestat, a fost proprietatea B.P.I.E. cu sediul în comuna Dersca judeţul Botoşani, drept dobândit prin actul de convenire autentificat sub nr.466/29 iulie 1936 de Judecătoria Mihăileni, judeţul Dorohoi.
Prin Decretul nr. 197/1948, Ministerul Finanţelor Publice a hotărât dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor bancare şi a institutelor de credit, de ori ce fel, cu capital particular sau de stat, cu excepţia celor nominalizate expres în art. 1, măsură permisă statului, act normativ prin care legiuitorul a prevăzut procedura de dizolvare ori lichidare a acestor persoane juridice.
Prin art. 12 din decret, referitor la societăţile de credit, legiuitorul a instituit posibilitatea de a-şi schimba obiectul social, caz în care, aceste societăţi nu mai era necesar să intre în procedura de dizolvare ori lichidare.
În aceste împrejurări, conducerea C.C.B.I.E., potrivit menţiunilor procesului verbal nr. 21 din august 1948, a hotărât schimbarea obiectului său social şi transformarea sa în cooperativă de aprovizionare, desfacere şi producţie agricolă, caz în care noua cooperativă a preluat întregul activ al fostei cooperative de credit, inclusiv imobilul în litigiu.
Faptul că această hotărâre ar fi fost una formală şi ar fi fost adoptată de conducerea cooperativei de credit doar în scopul de a eluda procedura de lichidare ori dizolvare prevăzută prin Decretul nr. 197/1948, a fost invocată şi de organele puterii locale (Sfatul Popular al Comunei Dersca) care au ocupat imobilul în anul 1957.
Ulterior însă, prin hotărârea nr. 795 din 31 octombrie 1959, Arbitrajul de Stat, Regiunea Suceava, a admis cererea formulată de C.C. Dersca şi a obligat pârâtul Sfatul Popular al Comunei Dersca să îi lase în deplină proprietate imobilul, cameră 4 m x 4,5 m, în considerentele hotărârii reţinându-se că transformarea fostei cooperative de credit s-a făcut, în mod legal, ca urmare a schimbării obiectului său de activitate, în condiţiile art. 12 din decret.
În raport de considerentele de fapt arătate, în mod just, instanţele de fond au reţinut că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul vreunei deposedări abuzive săvârşite de stat, de o organizaţie cooperatistă sau de o persoană juridică ci, dimpotrivă, acesta a făcut obiect al unui transfer de proprietate din patrimoniul fostei cooperative de credit, B.I.E. ca urmare a reorganizării acesteia în condiţiile art. 12 din Decretul nr. 197/1948, în cel al C.C. Dersca.
Ca atare, cum în speţă nu sunt date condiţiile unei preluări abuzive a bunului de către stat, în mod corect instanţele de fond au constatat că pretenţiile formulate de reclamantă în procedura Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite, aceasta urmând să îşi valorifice eventualele pretenţii cu privire la acest bun pe calea dreptului comun.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, care fac de prisos analizarea celorlalte critici invocate de recurentă şi care exced cadrului procesual prevăzut de Legea nr. 10/2001, considerente care, în parte se substituie şi în parte le completează pe cele reţinute de judecătorii fondului, Înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecăţii ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.C.F. Dersca şi continuat de C.C. Jijia Dorohoi împotriva deciziei nr. 47 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8981/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6393/2003. Civil. Constatarea nulitate decret... → |
|---|
