ICCJ. Decizia nr. 762/2003. Civil. Retrocedare teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 762.
Dosar nr. 6370/2003
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2001 la Tribunalul Buzău, reclamanta H.C. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, D.G.F.P.C.F.S. Buzău şi Primăria Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună retrocedarea suprafeţei de 310 mp teren şi construcţiile aflate pe acest teren în suprafaţă de 25,79 mp situat în Buzău.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în temeiul Decretului nr. 411/1973, i-a fost expropriată suprafaţa de teren revendicată în vederea construirii unor blocuri cu 2016 apartamente şi până la data promovării acţiunii, scopul pentru care a fost preluat terenul, respectiv lucrările nu au fost începute.
Primăria municipiului Buzău prin primar la termenul de judecată, din data de 18 mai 2001 a depus la dosar, precizări cu privire la valoarea actualizată a terenului şi bunurilor expropriate.
La termenul din 3 august 2001, pârâta a precizat că, în condiţiile în care acţiunea urmează a fi admisă în parte, pentru cei 69,28 mp, teren expropriat neutilizat conform scopului exproprierii să fie obligată reclamanta la restituirea sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor expropriate, mai puţin terenul ocupat de construcţiile noi.
A mai arătat că, prin Hotărârea nr. 104 din 10 august 2000 emisă de Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin care s-a completat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău se regăseşte ca bun domenial şi Şcoala nr. 16 cu o suprafaţă construită de 1363 mp şi teren 6510 mp ce face parte din domeniul şcolii.
În cauză, s-a dispus şi efectuat o expertiză topografică din conţinutul căreia a rezultat că din suprafaţa de 310 mp expropriată, 69,19 mp se află în curtea reclamantei, restul terenului expropriat de 240,72 mp, are forma unui triunghi, cu vârful îndreptat spre blocul 4 cu 4 nivele, este ocupat cu pavaj, cea mai mare parte are folosinţă, teren sport şi groapa de nisip, aflat în administrarea Şcolii nr. 16 Buzău.
Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 287 din 23 mai 2003, a respins acţiunea formulată de reclamanta H.C. ca neîntemeiată, cu motivarea că scopul exproprierii s-a realizat în integralitatea sa, terenul aflându-se în domeniul public.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta H.C., susţinând în esenţă, ca primă instanţă nu a interpretat corect constatările raportului de expertiză, iar pârâta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că terenul este aferent şcolii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă şi a dispus retrocedarea suprafeţei de 69,28 mp teren situat în Buzău, identificat în raportul de expertiză P.L. şi schiţa anexă (f. 94 dosar fond).
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că părţi din suprafaţa de 310 mp, respectiv 69,28 mp teren, se află în curtea reclamantei, nefiind folosit în scopul exproprierii, iar diferenţa de teren aparţine domeniului public a municipiului Buzău, ca bază materială a unităţilor de învăţământ.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta H.C. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Buzău, Primăria municipiului Buzău şi Consiliul Local al municipiului Buzău.
Prin recursul declarat reclamanta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat în suficientă măsură actele aflate la dosar, întrucât terenul în litigiu nu aparţine Şcolii nr. 16 Buzău, iar faţă de concluziile raportului de expertiză se impunea restituirea în totalitate a suprafeţei de 310 mp.
Pârâtul, Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Buzău, a solicitat casarea deciziei atacate întrucât din probele administrate în cauză, rezultă că scopul exproprierii s-a realizat în integralitatea sa, în sensul că s-au construit blocuri de locuinţe şi dotări sociale.
Terenul expropriat aflat în curtea Şcolii nr. 16 face parte din domeniul public.
În subsidiar, pentru cei 69,23 mp teren aflate în curtea reclamantei, a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.975.156 lei.
Primăria municipiului Buzău şi Consiliul Local al municipiului Buzău au criticat Decizia întrucât cadrul procesual fixat de reclamantă şi pentru care a învestit instanţa, a fost cel prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi nu pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Pe de altă parte, au mai susţinut că, instanţa de apel trebuia să dispună obligarea reclamantei la restituire sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor expropriate, cerere formulată în faţa instanţei de fond.
Recursul declarat de reclamanta H.C. nu este fondat.
Concluziile raportului de expertiză şi răspunsul expertului tehnic la obiecţiunile pârâţilor, au dat posibilitatea ambelor instanţe să determine corect regimul juridic al suprafeţei de teren în litigiu.
Sub acest aspect, din raportul de expertiză tehnică şi completările aduse prin precizările făcute, a rezultat că din suprafaţa de 310 mp teren, revendicată de reclamantă, doar suprafaţa de 69,29 mp nu a fost folosită în scopul exproprierii.
Din hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău (f. 89 dosar fond) rezultă că suprafaţa de teren de 6510 mp, aparţin domeniului public al municipiului Buzău, ca bază materială a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aspect confirmat şi de expertiza tehnică efectuată în cauză.
Considerentele avute în vedere de instanţa de apel cu privire la suprafaţa revendicată, justifică neîndoielnic soluţia de admitere în parte a acţiunii.
Recursul comun al Primăriei municipiului Buzău şi Consiliul Local al municipiului Buzău ca şi recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.
Prin precizările făcute (filele 72 şi 107 dosar fond) pârâtele Primăria municipiului Buzău şi Consiliul Local Buzău, au solicitat în condiţiile în care acţiunea reclamantei va fi admisă în parte pentru cei 69,28 mp teren expropriat neutilizat conform scopului exproprierii, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor expropriate.
În aceste condiţii, instanţa de fond, era datoare pentru a clarifica poziţia procesuală, să le pretindă pârâţilor precizările necesare pentru a determina cadrul corect al litigiului.
Deşi în raport cu cererea reclamantei o asemenea precizare lasă să se înţeleagă că pârâţii au pretins restituirea sumei de 3.975.156 lei, asupra acestui aspect instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Este adevărat că pârâţii nu au declarat apel, dar nu aveau nici interes întrucât instanţa a respins acţiunea reclamantei.
Cu toate acestea prima instanţă avea obligaţia de a se pronunţa şi cu privire la pretenţiile indicate prin precizările formulate.
Este nefondată critica pârâţilor privind cadrul procesual fixat de reclamantă.
În conformitate cu art. 109 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta şi-a fixat cadrul procesual prin petitul acţiunii, investind prima instanţă cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, vizând restituirea suprafeţei de 310 mp teren expropriat prin Decretul nr. 411/1973.
Potrivit principiului disponibilităţii, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acţiunii, fiind obligată doar să îşi precizeze obiectul acţiunii iar litigiul se desfăşoară în acest cadru, fără a putea depăşi limitele lui.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul comun declarat de Primăria municipiului Buzău şi Consiliul Local al Municipiului Buzău şi recursul declarat de Statul Român.
Va păstra Decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, Curtea de Apel Ploieşti, nu mai poate cerceta o cerere care nu a fost soluţionată în fond, de prima instanţă.
În raport de aceste dispoziţii, cauza va fi trimisă Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H.I.C. împotriva deciziei nr. 182 din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Admite recursurile declarate împotriva aceleiaşi decizii de către pârâţii Statul Român, Primăria municipiului Buzău şi Consiliul local al municipiului Buzău.
În consecinţă:
Păstrează Decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi trimite cauza la Tribunalul Buzău pentru judecarea în primă instanţă a cererii reconvenţionale formulată de municipiul Buzău prin Primar împotriva reclamantei H.I.C. având ca obiect restituirea sumei de 3.975.156 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7878/2003. Civil. Conflict de muncă- plăţi... | ICCJ. Decizia nr. 7581/2003. Civil. Revendicare imobil. Recurs → |
|---|
