ICCJ. Decizia nr. 7743/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7743
Dosar nr. 20844/1/2003
(nr. vechi 10.268/2003)
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut cele ce urmează:
Reclamanta P.E., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 3127 din 3 aprilie 2002, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Moreni, reprezentată prin primar şi SC P.E. SA obligarea pârâţilor la a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Moreni, judeţ Dâmboviţa, compus din teren şi construcţii, complex-restaurant Flacăra.
Pe cale incidentală, în cadrul acţiunii în revendicare în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, a solicitat să se constate că statul a preluat imobilul fără titlu valabil, fiind lovit de nulitate absolută.
În temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 948 C. civ. a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului juridic prin care SC P.E. SRL a dobândit imobilul de la stat.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul proprietatea tatălui său, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 2228 din 18 mai 1915, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948 ilegal, deoarece bunul nu avea destinaţia imobilelor naţionalizate.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 336 din 10 iulie 2003 a respins acţiunea formulată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), precum şi cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S. formulată de pârâta SC P.E. SA, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din probele administrate a rezultat că imobilul revendicat a fost preluat în baza Legii nr. 119/1948, cu respectarea dispoziţiilor acestei legi, aşa încât imobilul a fost preluat cu titlu valabil.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv în cadrul procesului de privatizare sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
În cauză, fiind vorba doar de schimbarea acţionarilor prin vânzarea-cumpărarea de acţiuni în baza contractelor încheiate cu F.P.S. şi F.P.P. V Oltenia nu se poate vorbi de înstrăinarea patrimoniului şi deci de a se constata nulitatea absolută a celor două contracte.
Faţă de modul de preluare de către stat a imobilului revendicat şi modul de dobândire a proprietăţii de către pârâtă, prin efectul Legii nr. 15/1990, în temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Ploieşti, investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei sus arătate, a respins calea de atac ca nefondată prin Decizia civilă nr. 223 din 22 octombrie 2003, pentru aceleaşi argumente folosite de prima instanţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta critică hotărârea instanţei de apel pentru considerentele ce succed.
1. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece nu a făcut decât să reia motivarea instanţei de fond, fără să analizeze vreunul din motivele de apel; inaplicabilitatea Legii 119/1948 deoarece privea naţionalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare şi de asigurări; imobilul naţionalizat, potrivit contractului de închiriere încheiat pe perioada 1943-1948 avea destinaţia de sală de cinema, teatru şi locuinţă şi ca atare dispoziţiile Legii 119/1948 erau inaplicabile.
2. Respingând apelul, instanţa a nesocotit o parte din dovezile administrate şi a aplicat greşit legea deoarece actele privind situaţia juridică a imobilului nu au fost analizate ceea ce a dus la justa aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. 2.1. din HG nr. 498/2003, interpretate per a contrario.
Intimata SC P.E. SA Moreni, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului.
Aceeaşi solicitare o formulează şi intimata A.V.A.S. prin întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, a reţinut că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanta a solicitat instanţei de apel, prin motivele de apel depuse la termenul de judecată de la 9 octombrie 2003, să se pronunţe asupra netemeiniciei şi nelegalităţii hotărârii primei instanţe sub următoarele aspecte: Legea nr. 119/1948 are ca obiect naţionalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare, în timp ce imobilul dedus judecăţii, ce era proprietatea unei persoane fizice, avea destinaţia de cinematograf; potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu îşi protejau calitatea de proprietar şi, drept urmare, societatea comercială trebuia să îi lase imobilul în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Hotărârea judecătorească, fiind actul final al judecăţii, actul de dispoziţie al instanţei cu privire la litigiul dintre părţi, trebuie să cuprindă, potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., considerentele pentru care s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe celelalte, de ce a înlăturat sau reţinut o probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare.
În cauza de faţă considerentele proprii ale instanţei de apel cu referire la limitele devoluţiunii stabilite prin motivele de apel lipsesc, deoarece motivarea reprezintă doar o preluare a considerentelor primei instanţe, fără vreo referire la argumentele reclamantei referitoare la inaplicabilitatea actului de naţionalizare, la temeinicia acţiunii în revendicare şi a probatoriului administrat în acest sens.
Procedând în acest fel, instanţa nu a răspuns în fapt niciuneia din motivele invocate în apel, încălcând obligaţia stabilită prin art. 261 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căreia redactarea hotărârii trebuie să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru a permite astfel exercitarea controlului judiciar.
Dat fiind nemotivarea deciziei în limitele stabilite de apelantă, ce valorează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat şi, drept consecinţă, Decizia va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 223 din 22 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8238/2003. Civil. Pl.lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6677/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
