ICCJ. Decizia nr. 8238/2003. Civil. Pl.lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8238
Dosar nr. 20.484/1/2003
(nr vechi 8484/2003)
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 15 august 2002 reclamantele T.M.J., T.M.C. şi R.A.M. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, P.R., V.D.M., F.P., I.E., R.R., R.A. şi SC I.P. SA Cluj, pentru constatarea nulităţii absolute a Decretul nr. 92/1950 şi, ca urmare, trecerea în proprietatea statului în mod nelegal a imobilelor situate în Cluj.
S-a solicitat radierea din C.F. a Statului şi înscrierea dreptului de proprietate a foştilor proprietari, soţilor L.E. şi a drepturilor de moştenire a reclamantelor.
De la pârâta SC I.P. SA Cluj au solicitat restituirea suprafeţei de teren de 385 mp înscris în C.F. cu nr.top. 10956/1/2.
La 21 noiembrie 2002 reclamantele şi-au completat acţiunea chemând în judecată şi pe pârâţii K.K.(soţul pârâtei K.I.) şi, respectiv R.A. (soţul pârâtei R.R.), precum şi Primăria Municipiului Cluj Napoca.
Precizarea acţiunii a vizat petite noi referitoare la anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi prin SC C. SA Cluj cu foştii chiriaşi:
- nr. 32241 din 9 octombrie 1997 încheiat cu I.E. pentru apartamentul nr. 3;
- nr. 30336 din 30 septembrie 1996 încheiat cu R.R. şi R.A. pentru apartamentul nr. 2;
- nr. 36584 din 2 noiembrie 1998 încheiat cu F.P. pentru apartamentul nr. 4;
- nr. 31946 din 19.12.1996 încheiat cu K.I. pentru apartamentul nr. 1/A;
- nr. 31219 din 26 noiembrie 1996 încheiat cu V.D.M. pentru apartamentul nr. 9;
- şi a tuturor celorlalte contracte care nu au putut fi inserate în acţiune, nefiind găsită C.F. individuală a Statului Român.
O ultimă precizare a privit chemarea în judecată şi a municipiului Cluj Napoca şi a unităţii vânzătoare a apartamentelor, SC C. SA prin lichidatorul său, A.T.P. SA.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 294 din 25 martie 2003 a admis următoarele excepţii:
- lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor K.C. şi SC C. SA Cluj Napoca prin lichidator;
- inadmisibilitatea acţiunii de drept comun privind nevalabilitatea preluării de către stat a imobilelor din C.F. iniţiale Cluj şi rectificarea intabulării prin restabilirea situaţiei anterioare cu reînscrierea vechilor proprietari;
- prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune privind petitele de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare- cumpărare şi a celor subsecvente acestora.
Acţiunea a fost, aşadar, respinsă.
În motivarea acestei soluţii tribunalul a arătat că o acţiune promovată (la 14 august 2002), în temeiul art. 480-481 C. civ., după apariţia Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă, raportat la principiul de drept potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, iar sub imperiul legii speciale moştenitorii de drept ai foştilor proprietari nu se pot adresa direct instanţei pentru restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate, aceştia fiind obligaţi să parcurgă o procedură prealabilă administrativă.
S-a mai constatat că cererea privind anularea contractelor de vânzare cumpărare a fost formulată abia la 21 octombrie 2002 conform precizării de la fila 197 din dosar fond, după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă prevăzută de art. 46 alin. ultim din Legea 10/2001, prelungit în două rânduri de OUG nr. 109/2001 şi OUG 145/2001 până la 14 august 2002.
S-a apreciat că cererea este prescrisă indiferent că a fost expediată prin poştă la 14 august 2002 de vreme ce pârâţii chiriaşi cumpărători au fost chemaţi iniţial în judecată numai pentru rectificarea intabulării.
S-a considerat prescrisă şi acţiunea în rectificarea intabulării, cererea accesorie petitelor de constatare a nulităţii absolute, în raport de art. 37 din Legea 7/1996.
S-a considerat fără calitate procesuală pasivă K.C. deoarece pârâta K.I. a cumpărat singură apartamentul nr. 1A după desfacerea căsătoriei de K.C. (sentinţa nr. 1178 din 3 februarie 1995 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă şi irevocabilă la 14 aprilie 1995).
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 163 din 8 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 294/2003.
În raport de criticile formulate de reclamante, Curtea de apel a constatat în primul rând că Tribunalul era competent să judece în primă instanţă faţă de valoarea imobilelor revendicate, 5 miliarde lei, cel situat în str. A. şi, respectiv, 2,5 miliarde lei cel situat în str. M., conform declaraţiei reclamantelor.
S-a constatat însă că imobilele au fost preluate abuziv în temeiul Decretului 92/1950 şi fac obiectul art. 2 din Legea 10/2001 şi ca urmare, după intrarea în vigoare a acestei legi speciale, acţiunea în revendicare nu mai poate fi primită în baza dreptului comun.
Sub acest aspect s-a reţinut că reclamantele deşi au solicitat prin acţiunea introductivă constatarea că Decretul 92/1950 este lovit de nulitate absolută cu privire la imobilele în litigiu şi rectificarea de către cartea funciară, au formulat de fapt prin finalitatea unei atari acţiuni, o acţiune reală imobiliară, petitorie, care tinde la recunoaşterea şi apărarea dreptului lor de proprietate. În cadrul unei asemenea acţiuni se apreciază şi valabilitatea titlului.
Instanţa de apel a mai constatat că în mod corect s-a respins capătul de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare, ca fiind prescris, o atare cerere fiind făcută la 21 noiembrie 2002 (fila 197 din dosarul de fond).
S-a considerat corectă şi soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor K.C. şi SC C. SA prin lichidator pentru situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs reclamantele în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Au criticat situaţia de fapt reţinută de instanţe în sensul că ar fi formulat o acţiune în temeiul art. 46 din Legea 10/2001 deşi ele s-au adresat cu notificarea prevăzută de art. 21 din lege către Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca.
S-a criticat ca nelegală şi respingerea ca prescrisă a cererii de anulare a contractelor de vânzare cumpărare, deşi au solicitat acest lucru prin acţiunea introductivă de instanţă, iar precizarea ulterioară este într-adevăr o precizare şi nu o acţiune, admisibilă fiind şi cererea lor prevăzând rectificarea înscrierii tabulare conform art. 34-37 a Legii 115/1938.
Recursul este întemeiat numai sub aspectele ce se vor menţiona în continuare.
În acţiunea introductivă de instanţă reclamantele au solicitat expres, constatarea nulităţii absolute a Decretului 92/1950 prin care Statul a dobândit în mod nelegal proprietatea asupra imobilelor. S-a mai cerut radierea Statului din cartea funciară şi înscrierea în acest document a dreptului de proprietate al foştilor proprietari şi respectiv a dreptului de moştenire al reclamantelor.
Prin încheierea din 26 noiembrie 2002 s-a luat act de precizarea de acţiune formulată în scris de reclamante la 21 noiembrie 2002 (fila 197 dosar de fond), prin care se solicită după mai bine de un an de la introducerea acţiunii şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare cu indicarea a încă patru pârâţi, K.C. şi K.G., R.A. şi Primăria Cluj Napoca.
În raport de această dată s-a constatat în mod legal că reclamantele nu mai erau în termen să solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare faţă de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Nu se poate interpreta că reclamantele au avut o asemenea intenţie care să se deducă din petitul acţiunii deoarece obiectul acţiunii trebuia precis formulat în termeni neechivoci, în raport cu dispoziţiile art. 82 şi art. 112 pct. 3 C. proc. civ.
Pârâţii, chemaţi în judecată trebuie să ştie precis ce se pretinde de la ei pentru a-şi formula apărările. Or, reclamanta i-a chemat în judecată pe foştii dobânditori ulterior (cu cele 3 excepţii din precizarea ulterioară), dar nu pentru anularea contractelor de vânzare cumpărare.
Nici faptul susţinut pentru prima dată în recurs că s-ar fi depus o notificare la Legea nr. 10/2001 nu s-a dovedit pentru a infirma concluzia corectă a instanţei, că o revendicare după apariţia Legii 10/2001, nu se mai poate face cu ignorarea procedurii administrative prealabile.
Instanţele însă, analizând modul în care s-au rezolvat excepţiile nu au mai observat împrejurarea că excepţiile invocate din oficiu au privit capetele de cererea referitoare la revendicare şi respectiv, constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare fără ca să existe preocupare pentru rezolvarea şi celorlalte două petite cu care fusese investită instanţa şi anume valabilitatea titlului statului asupra imobilelor revendicate şi respectiv, asupra rectificării înscrierilor tabulare.
Este de remarcat că instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea 7/1996 cererea accesorie petitelor de constatare a nulităţii absolute, respectiv cea privind restabilirea situaţiei anterioare prin reînscrierea statului vânzător este şi ea prescrisă.
Dar soluţionarea acestor cereri s-a făcut în raport de cererea principală considerată a fi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare nu şi cererea de referitoare la validitatea titlului Statului.
Pe cale de consecinţă se va trimite cauza la Tribunalul Cluj spre rejudecare a capetelor de cerere privind valabilitatea titlului Statului cât şi rectificarea înscrierilor în C.F.
Se va menţine sentinţa nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj, cât priveşte soluţionarea capătului de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.M.J., T.M.C. şi R.A.M. împotriva deciziei civile nr. 163 din 8 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul reclamanţilor împotriva sentinţei nr. 294 din 25 martie 2003 pe care o desfiinţează în parte şi trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind valabilitatea titlului statului cât şi capătului de cerere privind rectificarea înscrierilor în C.F., la Tribunalul Cluj.
Menţine Decizia nr. 294/2003 a Tribunalului Cluj cât priveşte soluţionarea capătului de cerere privind valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8511/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7743/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
