CSJ. Decizia nr. 791/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.791
Dosar nr.1945/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat deProcurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 2319 din 6 octombrie 1998 a Judecătoriei Fălticeni, decizieicivile nr. 2519 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Iaşi, precum şi Decizia nr. 879din11 mai 2001a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.
La apelul nominals-au prezentat intimaţii N.I.şi N.C., prin avocat D. G., lipsind petenţii V.E., V.C., V.E., V.G., lipsind intimata Comisia Judeţeană Suceava pentru Aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Suceava.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul părţilor în dezbaterea recursului în anulare cu care a fost investită.
Reprezentantul Ministerului Public susţine recursul în anulare şi solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 313 din C.proc.civ.
Avocat D.G.în reprezentarea intimaţilor N.C., care continuă procesul în calitate de moştenitor al defunctei V.M.(conform certificatului de legatar nr. 10 din 21 martie 2002 emis de Biroul Notarului Public M.M.) şi N.I., solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziilor 879 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Civilă, 2519 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Iaşi, Secţia Civilă şi sentinţa civilă2319 din 6 octombrie 1998 a Judecătoriei Fălticeni, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iaşi.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 28 august 1997, V.E., V.C., V.M., V.E. şi V.G. au chemat în judecată pe V.M., decedată pe parcursul procesului, fiind citat în cauză moştenitorul testamentar al acesteia, N.C., conform certificatului de moştenitor nr. 10 din 21 martie 2002 pe N.I.şi Comisia Judeţeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând desfiinţarea deciziei nr. 836 din 15 mai 1997 a comisiei şi anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1/1995 emis în favoarea intimaţilor cu privire la terenul în suprafaţă de 8792 m.p. situat în intravilanul Satului Buda, comuna Răşca, judeţul Suceava.
În motivarea plângerii, s-a arătat că terenul în litigiu nu a făcut parte din patrimoniul Cooperativei Agricole de Producţie, fiind situat într-o zonă necooperativizată şi, prin urmare în mod nelegal a fost atribuit celor chemaţi în judecată.
Prin întâmpinare, N.I.şi V.M.au invocat pe cale de excepţie, tardivitatea introducerii plângerii şi, pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.
Excepţia de tardivitate a fost respinsă prin încheierea din 16 septembrie 1998 a Judecătoriei Fălticeni, avându-se în vedere că nu s-a făcut în cauză dovada comunicării hotărârii comisiei judeţene şi, ca urmare, plângerea a fost socotită ca fiind făcută în termenul legal de 30 de zile.
Apoi, prin sentinţa civilă nr. 2319 din 6 octombrie 1998, aceeaşi instanţă a admis plângerea, a desfiinţat Hotărârea nr. 836 din 15 mai 1997 a comisiei judeţene şi a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1 din 7 martie 1995 cu privire la terenul în suprafaţă de 8792 m.p. situat în intravilanul satului Buda, comuna Răşca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în mod nelegal s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatelor, deoarece terenul nu a făcut parte din patrimoniul Cooperativei Agricole de Producţie şi nici nu a trecut în proprietatea statului, fiind proprietatea petenţilor, conform certificatului de moştenitor nr. 537/1981.
Tribunalul Iaşi, investit prin strămutare, a menţinut soluţia instanţei de fond, prin Decizia nr. 2519 din 29 septembrie 2000, respingând excepţia de tardivitate a formulării plângerii, precum şi apelul declarat de intimaţi împotriva sentinţei.
Recursul declarat de cei chemaţi în judecată împotriva acestei decizii a fost respins canefondat, prin Decizia nr. 879 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Instanţele de control judiciar au avut în vedere că excepţia de tardivitate a introducerii plângerii nu este întemeiată, deoarece petenţii au invocat motive de ordine publică, ce pot fi invocate oricând, deci şi peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că, întrucât terenul în litigiu nu a fost scos din patrimoniul petenţilor, nu putea constitui obiect al hotărârii comisiei, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr.18/1991.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, în condiţiile art. 330 C.proc.civ., considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi vădit netemeinice. Se solicită casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, întrucât s-a încălcat principiul contradictorialităţii şi al egalităţii părţilor în faţa instanţei de judecată, precum şi dreptul la apărare.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Din actele dosarului rezultă că, prin cererea de chemare în judecată, petenţii au precizat cadrul procesual al litigiului şi anume capitolul IV din Legea nr.18/1991 care reglementează modul de soluţionare a plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor comisiei judeţene. Este adevărat că aceste prevederi legale sunt aplicabile numai acelor categorii de persoane, care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În raport cuaceastă reglementare, petenţii sunt terţi vătămaţi în drepturile lorprin hotărârea comisiei judeţene, situaţie în care, potrivit art. 60 din Legea nr. 18/1991, sunt exceptaţi de la utilizarea procedurii speciale a plângerii, ei putând folosi pentru recunoaşterea drepturilor lor numai acţiunile de drept comun, petitorii sau posesorii, după caz.
Pe parcursul soluţionării cauzei, nu a intervenit o modificare sau completare a cererii, iar instanţa nu a pus în discuţia părţilor schimbarea temeiului juridic al acţiunii.
Prin încheierea din 2 decembrie 1999 (fila 21 – dosar 4530/1999), instanţa de apel a respins excepţia nulităţii absolute a titlului de proprietate invocată de petenţi, având în vedere că aceasta reprezintă un nou capăt de cerere ce nu poate fi formulat în apel.
Cu toate acestea, din considerentele hotărârilor instanţelor de apel şi recurs, ca şi a celei de fond, rezultă că instanţele şi-au întemeiat soluţia de admiterea plângerii pe argumente de drept ce exced cadrului juridic cu care instanţa a fost investită, cât şi susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi. Astfel şi motivele de ordine publică avute în vedere de instanţe nu au fost invocate pe parcursul procesului şi nu au fost puse în discuţia părţilor.
În acest fel au fost nesocotite principiile contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în faţa instanţei, fiind încălcat şi dreptul la apărare, pentru că părţile nu au fost în situaţia de a-şi formula apărări, în condiţiile judecării pricinii în alt cadru juridic decâtcel cu care a fost învestită şi de care părţile aveau cunoştinţă.
Este adevărat că, spre deosebire de obiectul acţiunii, care nu poate fi schimbat sau depăşit, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de petenţi nu este obligatoriu pentru instanţă, care este chiar datoare în sensul art. 129 şi 130 c.pr.civ. să dea acţiunii calificarea juridică exactă. Însă determinarea cadrului juridic corect al litigiului se poate face numai după punerea în discuţia părţilor a eventualei schimbări de calificare, precum şi a unor excepţii procedurale, chiar de ordine publică, numai astfel cei interesaţi putând să-şi formuleze susţineri şi apărări precum şi să administreze dovezi necesare pentru stabilirea adevăratelor raporturi dintre părţi.
Faţă de cele arătate, recursul în anulare de faţă va fi admis, urmând a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 879 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Civilă.
Casează deciziile 879 din 11 mai 2001 a Curţii de Apel Iaşi, 2519/29 septembrie 2000 a Tribunalului Iaşi şi sentinţa civilă 2319/6 octombrie 1998 a Judecătoriei Fălticeni cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi28 februarie2003.
PREŞEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
V.Culcea
P. Perju
G. Gaspar
MAGISTRATASISTENT,
M.Ionescu
Red.
GG
Dact.
MMMih.
6 ex.
4.04.2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 86/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 667/2003. Civil → |
|---|
