CSJ. Decizia nr. 86/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.86Dosar nr.1947/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii B.Z.şi B.A.împotriva deciziei nr.23 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
La apelul nominal au lipsit recurenţii reclamanţi şi intimatul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Procedura completă.
Se referă că ambele părţi au cerut judecarea în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursuluicivil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.676 din 9 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanţii B.Z.şi B.A.în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul local Timişoara.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat să li se restituie imobilul cu nr.top761înprezent comasatîn nr.top15988/1situatpeBd.Take Ionescu nr.55, constând în grădină (a cărei suprafaţă revendicată a fost precizată ca fiind de 480 mp.),înscris în CF 562 Timişoara, transnotată din CF 473 Timişoara; s-a cerut de asemenea să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de CF în sensul radierii dreptului Statului Român şi înscrierii dreptului reclamanţilor.
Instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a aparţinut intimatei S.A., născută S. şi a fost expropriat prin Decretul nr.476/1967 în vederea sistematizării şi construirii unui ansamblu de locuinţe. Reclamanţii nu au reuşit să facă dovada că sunt moştenitorii legali ai numitei S., iar pe de altă parte pe terenul ce se solicită a fi retrocedat se află amplasate sau sunt în curs de sistematizare utilităţi publice.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând schimbarea ei, cu consecinţa admiterii acţiunii precizate.
În motivarea apelului s-a arătat că suprafaţa de teren a cărei retrocedare se cere nu intră în planul de sistematizare al municipiului şi este liber de construcţii, putând fi restituit reclamanţilor.
În faza de apel s-a efectuat la 25 februarie 2002 o cercetare locală.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr.23 din 27 februarie 2002 a respins apelul ca nefondat.
S-a reţinut că parcela de 480 mp. în litigiu este în mod vădit de utilitate publică, fiind ocupată de o alee de acces betonată către un mare complex comercial şi un spaţiu verde aferent, cu aspect de parc, astfel încât restituirea sa nu este posibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, creiticând-o în sensul prevederilor art.304 pct.7,9 şi 10 C.proc.civ.
Recurenţii au susţinut în esenţă că: - respingerea apelului s-a făcut cu omotivare contradictorie şi străină de natura pricinii, fără a se face referire la actele normative care reglementează materia;
- instanţele au aplicat greşit prevederile Legii nr.33/1994, omiţând să observe că scopul exproprierii nu a fost atins;
- instanţele nu au avut în vedere împrejurarea, dovedită prin probatorii, că terenul în litigiu nu este afectat de utilităţi publice, astfel încât poate fi retrocedat.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect, sub un prim aspect, că reclamanţii nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul de a fi moştenitorii legali ai proprietarului tabular expropriat, numita S.A. năs.S.. Această situaţie, care nu a mai fost examinată de către instanţa de apel, ar justifica prin ea însăşi respingerea recursului ca nefondat.
Pe de altă parte, soluţiile sunt corecte şi în ceea ce priveşte aprecierea scopului exproprierii ca fiind atins. Decizia Cutrţii de apel este complet şi convingător motivată, cu referire la actele normative incidente în cauză. În plus, atât expertiza cât şi cercetarea locală au relevat că suprafaţa de 480 m.p. constituie unica posibilitate de acces din Bd. Take Ionescu către un mare complex comercial, fiind compusă din aleea pietonală şi spaţiu verde aferent. Aşa fiind,în mod corect s-a apreciat că nu sunt în mod cumulativ întrunite cerinţele prevăzute de art.35 din Legea nr.3371994, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.Z.şi B.A.împotriva deciziei nr.23 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 791/2003. Civil → |
|---|
