ICCJ. Decizia nr. 803/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 803.
Dosar nr.21085/1/2003
Nr. vechi 13351/200.
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 26 iulie 2001, contestatorii E.A. şi E.I. a chemat în judecată pe intimata SC E. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1013 mp, situat în Săcele, înscris în C.F. Satulung, nr. top 761/1, 671/2, teren liber şi neafectat de construcţii, dotări sau detalii de sistematizare şi restituirea prin echivalent pentru suprafaţa de 3191 mp, întabulate în aceeaşi carte funciară.
În motivarea contestaţiei, au arătat că întreaga suprafaţă de teren în litigiu, a aparţinut antecesorului acestora K.A., fiind expropriată prin Decretul nr. 632/1973 şi respectiv Decretul nr. 196/1978, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h), art. 9, art. 11 alin. (4) şi art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Intimata SC E. SA Săcele, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât prin sentinţa civilă nr. 1797/1939 a Judecătoriei Braşov, Decizia civilă nr. 53/A/2000 a Tribunalului Braşov şi Decizia civilă nr. 889/R/2000 a Curţii de Apel Braşov, situaţia juridică a imobilului în litigiu a fost clarificată, acesta fiind un teren expropriat şi intrat în patrimoniul său ca efect al Legii nr. 15/1990 şi în consecinţă nu mai poate fi restituit, dreptul de proprietate fiind stabilit prin HG nr. 834/1991.
A mai arătat, că nu poate fi obligată, nici la plata unui echivalent valoric pentru suprafaţa de 3191 mp, deoarece conform art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. fiind instituţia publică implicată în procesul de privatizare, acesta răspunde pentru plata reparaţiilor prin echivalent valoric.
Totodată, intimata a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. şi a Prefecturii Judeţului Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 1661/5 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Braşov, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de intimata SC E. SA, şi în consecinţă.
A respins contestaţia formulată cât şi cererea de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. şi a Prefecturii judeţului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă următoarele:
Din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 741 din 27 octombrie 1998, intimata SA E. SA Săcele s-a privatizat prin vânzarea unui pachet de 2.061.688 acţiuni reprezentând 64,192% din valoarea capitalului social, calitatea de vânzător, având-o fostul F.P.S.(actual A.P.A.P.S.), iar cumpărător, asociaţia P.A.S.E.P. Săcele.
Ca urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul revendicat de contestatori se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate conform legii, dreptul de proprietate al acesteia fiind născut, ex lege, respectiv prin efectul Legii nr. 15/1990.
A mai reţinut, că valabilitatea titlului, intimatei a fost stabilită şi prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiul purtat anterior între aceleaşi părţi, finalizat prin Decizia civilă nr. 889/R din 23 mai 2000 a Curţii de Apel Braşov, astfel că, în speţă, contestatorii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorii E.A. şi E.I., au declarat apel, susţinând că terenurile în litigiu nu au intrat niciodată în posesia efectivă a intimatei SC E. SA Săcele, fiind un teren viran, nefolosit, că privatizarea intimatei este numai parţială, prin cumpărarea a 50% din acţiuni.
Au mai susţinut că, greşit prima instanţă a statuat că, terenul în suprafaţă de 35.861 mp a fost expropriat de la autorul lor, K.A. acesta nefiind membru cooperator.
Prin Decretul nr. 632/1973, s-a expropriat de la CAP Săcele suprafaţa de 35.861 mp teren agricol, însă în anexa la Decret, K.A. nu este nominalizat.
Ulterior, prin Decretul nr. 196/1978, se expropriază de la CAP Săcele suprafaţa de 13.660 mp, la anexa 1, K.A. fiind nominalizat cu suprafaţa de 358 mp pentru care a fost despăgubit cu 537 lei.
Aşa fiind, aprecierea primei instanţe în sensul că nu pot promova o acţiune în revendicare pentru suprafaţa de 1013 mp şi nu pot pretinde restituirea în natură a acestei suprafeţe în temeiul Legii nr. 10/2001, ca efect al privatizării este greşită.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 974/Ap din 14 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul contestatorilor.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, că terenul ce formează obiectul litigiului este proprietatea intimatei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M 03 nr. 1261/1994, emis de Ministerul Industriilor în baza HG nr. 834/1991, întabulându-şi dreptul de proprietate în anul 1996.
Că, titlul de proprietate al intimatei prevalează în raport cu hotărârile pronunţate respectiv, sentinţa civilă nr. 1797/ 1999 a Judecătoriei Braşov, menţinută prin Decizia civilă nr. 53/A/2000 a Tribunalului Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 889/R/2000 a Curţii de Apel Braşov, având autoritate de lucru judecat.
A stabilit, că tribunalul în mod corect a făcut aplicarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestatorii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, intimata având obligaţia de a transmite Decizia, conform art. 36 alin. (3) din menţionata lege, prefecturii.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 1013 mp, curtea a reţinut că pe acest teren este amenajată parcarea societăţii şi calea de acces în unitate a autovehicolelor şi nu loc viran, cum susţin contestatorii apelanţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii E.A. şi E.I., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă următoarele:
- greşit se reţine că asupra terenului în litigiu, intimata deţine un titlu valabil şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ignorând dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege;
- instanţa de apel se contrazice atunci când în considerentele hotărârii arată că privatizarea este în proporţie de 64,192% din acţiuni, pentru ca ulterior să arate că privatizarea este totală;
- greşit se arată în considerente, că aceştia ar fi formulat o acţiune în revendicare, când întregul proces este o acţiune în restituire, având calitatea de moştenitori ai antecesorului, K.A.;
- contrar probelor, suprafaţa de 101 mp, este reţinută ca ar fi amenajată ca parcare şi cale de acces.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Contestatorii E.A. şi E.I. au notificat în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe intimata SC E. SA Săcele, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 1013 mp, teren situat în Săcele, înscris în C.F. Satulung, top 671/1 şi 671/2, teren preluat în baza Decretului de expropriere nr. 632 din 22 noiembrie 1973, prin care s-a expropriat 35861 mp pentru extinderea uzinei.
Pentru diferenţa de 3191 mp teren, preluat prin acelaşi decret, dar aflat în perimetrul intimatei, contestatorii au solicitat reparaţii prin acordarea altui teren intravilan în aceeaşi suprafaţă sau despăgubiri băneşti.
Dovadă în sensul de mai sus fiind notificarea aflată la fila 2 (dosar fond).
Pentru identificarea terenului în litigiu instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice, din ale cărei concluzii rezultă că în ceea ce priveşte suprafaţa de 1013 mp, aceasta este cuprinsă între „str. T., poarta de acces, un pârâiaş şi o casă particulară. Diferenţa de teren de 3847 mp se regăseşte în incinta societăţii".
La acest raport de expertiză a formulat obiecţiuni intimata.
Din răspunsul la obiecţiuni rezultă o altă situaţie de fapt şi anume:
- intimata a trecut în proprietatea sa, terenul înscris în C.F. Satulung, lucru datorat unei identificări eronate a parcelelor înscrise în cărţile funciare, anterior înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC E. SA;
- pe schiţa de C.F. nu se arată delimitarea celor trei parcele între ele. În această situaţie expertul precizează că nu a avut posibilitatea să stabilească care dintre parcelele corpului de proprietate sunt incluse în perimetrul SC E. SA;
- la data efectuării măsurătorilor de teren intimata nu a trimis nici un reprezentant la imobilul în litigiu;
- la biroul de carte funciară, la data efectuării expertizei, expertul a arătat că „arhiva era în plină activitate de mutare în alt spaţiu şi nu au putut găsi documentaţia prin care intimata şi-a întabulat dreptul de proprietate".
Faţă de cele arătate, expertul tehnic a solicitat instanţei, ca intimata să depună documentaţia prin care şi-a întabulat dreptul de proprietate.
La termenul de judecată din data de 3 februarie 2003, intimata a formulat noi obiecţiuni.
Pentru a se putea pronunţa asupra obiecţiunilor formulate, instanţa a dispus efectuarea unei cercetări locale la sectorul de carte funciară.
Aşa fiind, la data de 28 februarie 2003, completul de judecată s-a deplasat la sectorul carte funciară, împrejurare în care în prezenţa intimatei şi a reprezentanţilor chemaţilor în garanţie, a studiat cuprinsul C.F. Satulung, fără se mai pronunţa cu privire la obiecţiuni.
Din lecturarea considerentelor sentinţei de primă instanţă, rezultă că soluţia de respingere a contestaţiei este fundamentată pe dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intimata fiind o societate comercială privatizată.
Or, instanţa de fond nu a avut în vedere precizările expertului în sensul obligării intimatei de a depune documentaţia ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate, pentru a se putea identifica imobilul în litigiu şi nici nu rezulta motivul pentru care nu a dispus completarea raportului de expertiză.
La dosarul de primă instanţă se află contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 741 din 27 octombrie 1998, din care rezultă că F.P.S. a vândut asociaţiei şi P.A.S,E.P. Săcele, un nr. de 2.061.888 acţiuni, reprezentând 64,129% din valoarea capitalului social subscris.
În lipsa altor probe nu rezultă structura acţionariatului la data de 14 februarie 2001, element de fapt esenţial pentru determinarea dispoziţiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001, cu consecinţă determinantă în soluţionarea pricinii.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma iniţială, cât şi în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, „imobilele terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar ... vor fi restituie persoanelor fizice", iar potrivit art. 20 alin. (2) prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se cere.
Dimpotrivă, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005 pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 20 alin. (1) şi (2) persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri.
Aşadar, dispoziţiile art. 20 şi art. 27 examinate sunt aplicabile la situaţii de fapt distincte, în raport cu structura acţionariatului unităţii deţinătoare la data de 14 februarie 2001.
Or, nici o asemenea stare de fapt nu a fost cercetată şi stabilită de instanţa de apel.
Ca urmare, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a exercita controlul judiciar dat fiind, că potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte, hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile.
Cu prilejul rejudecării apelului, instanţa de trimitere, va completa probele administrate cu o nouă expertiză pentru identificarea imobilului în litigiu, stabilind totodată structura acţionariatului intimatei la data de 14 februarie 2001, element de fapt esenţial pentru determinarea dispoziţiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001, cercetând şi celelalte critici din recursul de faţă ca susţineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii E.A. şi E.I. împotriva deciziei nr. 94 Ap din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza acestei instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7107/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
