ICCJ. Decizia nr. 8078/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8078
Dosar nr. 10530/2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 784 din 14 octombrie 2002, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, în temeiul dispoziţiilor art. 20 pct. 3, art. 11, art. 24 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001, a respins cererea formulată de A.C., pe calea notificării, privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 106 mp, situat în Râmnicu Vâlcea, cu motivarea că imobilul este afectat în mare parte de utilităţi, aferente ansamblului de locuinţe din zonă, iar o parte din suprafaţă este cuprinsă în incinta împrejmuită a proprietăţii lui D.S.
La 13 noiembrie 2002, A.C. a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei de a-i restitui în natură terenul în legătură cu care a formulat notificarea.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 254 din 6 mai 2003, a admis contestaţia şi anulând dispoziţia a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 106 mp situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, astfel cum a fost identificat şi delimitat prin schiţa anexă la raportul de expertiză, efectuat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a considerat că întrucât terenul a fost preluat abuziv, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele se restituie în starea în care se află la data formulării cererii, libere de orice sarcini.
De altfel, se mai arată, terenul în litigiu nu este afectat de utilităţi, aşa cum în mod greşit s-a reţinut prin dispoziţia atacată.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin primar.
Totodată, la 9 septembrie 2003, D.S. şi H.F. au formulat cerere de intervenţie în interesul apelantei-pârâte.
Prin Decizia nr. 119/A din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul şi cererea de intervenţie, reţinând în esenţă că terenul solicitat poate fi restituit în natură întrucât nu este afectat de utilităţi iar cererea de intervenţie, deşi declarativ, este făcută în interesul uneia din părţi, reclamă de fapt un interes propriu, astfel că aceasta trebuia formulată, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) C. proc. civ. în faţa primei instanţe şi nu direct, în apel.
În cauză, au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin primar cât şi intervenienţii H.F. şi D.S.
În recursul său, pârâta, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine în esenţă că hotărârea atacată a fost dată urmare greşitei interpretări a actelor deduse judecăţii, ce atestă că terenul în litigiu, care de altfel, nu se află în patrimoniul municipiului, nu se identifică cu fosta proprietate a autorului intimatei-contestatoare.
Recurenţii-intervenienţi critică hotărârea instanţei de apel pe considerentul că aceasta a soluţionat cererea de intervenţie, pe care greşit a calificat-o ca fiind în interes propriu, fără a ţine seama de „telegrama telefonică" din 15 septembrie 2003, prin care solicitau a se lua act de renunţarea lor la judecarea acestei cereri, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Este de netăgăduit, potrivit probelor administrate în cauză, că intimata-reclamantă este moştenitoarea autoarei S.I.E., căreia prin Decretul Consiliului de Stat nr. 71 din 11 martie 1980, i-a fost expropriată suprafaţa totală de 228 mp din care face parte şi terenul în litigiu.
Ulterior, prin Ordinul nr. 120 din 9 noiembrie 1998, Prefectura Judeţului Vâlcea, în acord cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, i-a restituit reclamantei 122 mp din suprafaţa expropriată, reţinând că terenul, aflat în intravilanul localităţii, nu este afectat de construcţii sau investiţii aprobate, potrivit legii.
Demersul judiciar al celei în cauză, vizează restituirea în natură a unui rest de 106 mp din suprafaţa totală expropriată de 228 mp, teren ce a făcut obiectul notificării formulată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziţia atacată.
Cum, din probele administrate, rezultă că nici această suprafaţă de teren nu este afectată de utilităţi sau alte detalii de sistematizare, în mod corect au reţinut instanţele, deşi s-au raportat la un alt temei juridic, că notificarea trebuia soluţionată în sensul restituirii în natură a imobilului.
Astfel, dispoziţiile aplicabile în cauză sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât preluărilor abuzive în forma exproprierii.
Or, potrivit alin. (2) al acestui text…"terenul liber se restituie în natură", această modalitate de soluţionare a notificărilor constituind, în spiritul Legii nr. 10/2001, regula şi în cazul imobilelor expropriate.
În ceea ce priveşte identificarea imobilului, raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit că acesta face parte din suprafaţa de 228 mp expropriată, fostă proprietate a E.S., autoarea reclamantei şi este situat în prelungirea terenului în suprafaţă de 122 mp restituit prin Ordinul nr. 120/1998 (filele 42-44 şi filele 58-59, dosar nr. 4200/2002 al Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.
Faptul că pe o parte din terenul în litigiu s-a extins proprietatea intervenientului D.S., este lipsit de relevanţă sub aspectul soluţiei restituirii în natură, în condiţiile în care din actele cauzei rezultă că acesta ocupă o suprafaţă ce excede celei cumpărate prin contractul autentificat sub nr. 3130/1973, pe care şi-a edificat casa de locuit şi anexele gospodăreşti.
De altfel, pe cale unei acţiuni separate D.S. a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului ce face obiectul prezentului litigiu, acţiune respinsă prin sentinţa civilă nr. 6581 din 22 decembrie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia nr. 969/A din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
În acest context, din care rezultă că intervenientul stăpâneşte fără titlu o parte a terenului în litigiu, apare ca nefondată şi critica formulată de recurenta-pârâtă, vizând obligarea sa de a restitui în natură un teren ce „nu se mai află în patrimoniul municipiului".
Nefondat este şi recursul intervenienţilor, în condiţiile în care apelul a fost soluţionat la primul termen de judecată, termen la care instanţa, luând act despre depunerea cererii de intervenţie, a pus-o în discuţia părţilor şi a judecat-o, conform art. 55 C. proc. civ., odată cu cererea principală.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu există vreun act din care să rezulte formularea de către intervenienţi a unei cereri vizând renunţarea la judecată, aşa cum se susţine în motivarea recursului.
Aşa fiind, recursurile urmează a se respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Primăria Municipiului Rm.Vâlcea, precum şi de D.S. şi H.F. împotriva deciziei nr. 119/A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8125/2003. Civil. LG10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8077/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
