ICCJ. Decizia nr. 8125/2003. Civil. LG10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8125
Dosar nr. 13464/2003
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 207 din 14 februarie 2002, SC D.F.E.E.E. SA, a respins cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, de C.T. şi C.P., privind restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafaţă de 9280 mp situat în Târgu Jiu, judeţul Gorj, cu motivarea că acesta nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
La 15 martie 2002, persoanele îndreptăţite au contestat această decizie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu SC D.F.E.E.E. SA Bucureşti, F.R.E. Târgu Jiu, SC E.L. SA Bucureşti, F.R.E. Craiova, SC E.C. SA Târgu Jiu şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să dispună obligarea pârâţilor de a le restitui în natură imobilul sau a le acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Investit cu soluţionarea acestui litigiu, Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 252 din 22 octombrie 2002, a admis acţiunea şi anulând Decizia le-a obligat pe primele trei pârâte să plătească petenţilor sumele de 1.023.013.972 lei, 1.123.271.288 lei şi respectiv 19.467.440 lei, despăgubiri civile.
Totodată a respins ca nefondată acţiunea, faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că în mod greşit s-a stabilit, prin Decizia atacată, că terenul în litigiu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, întrucât la 1 ianuarie 1990 imobilul nu se afla în patrimoniul CAP, fiind preluat abuziv de stat.
Cum însă, pe suprafaţa în litigiu, SC E.L. SA, prin cele două unităţi ale sale şi SC E.C. Târgu Jiu, au efectuat investiţii, terenul fiind necesar desfăşurării activităţii pârâtelor, acestea nu pot fi obligate decât la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzător valorii imobilului.
Apelul pârâtelor SC E.L. SA, sucursala Oltenia, SDFEE Târgu Jiu şi SC E.L. SISEE Craiova, a fost admis prin Decizia nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, care, a schimbat sentinţa în sensul de a constata că valoarea de expertiză a terenului în litigiu este de 1.023.013.972 lei, pentru suprafaţa deţinută de prima pârâtă, 1.123.271.288 lei, pentru suprafaţa deţinută de cea de a 2-a pârâtă şi 19.467.440 lei pentru suprafaţa deţinută de SC E.C. SA Târgu Jiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, întrucât art. 40 din Legea nr. 10/2001 precizează că pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a fi elaborată, prin lege, o metodologie specială de calcul, instanţele au competenţa de a stabili, pe baza de expertiză tehnică, doar valoarea de circulaţie a imobilelor, fără a se putea pronunţa asupra cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, SC E.L. SA Bucureşti şi SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, sucursala de D.F.E.E. Târgu Jiu.
Invocând temeiurile de casare şi modificare prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6 şi 9 C. proc. civ. pârâtele susţin în esenţă că hotărârile pronunţate în cauză, date cu interpretarea eronată a actelor deduse judecăţii şi aplicarea greşită a legii, sunt lipsite de temei legal, după cum urmează:
- terenul în litigiu nu face obiect al Legii nr. 10/2001, întrucât a fost teren agricol, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ.
- reclamanţii nu au făcut dovada identităţii terenului în litigiu cu cel cumpărat de autorii lor, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 9 mai 1934 şi nici a continuităţii dreptului de proprietate până la data preluării abuzive.
- instanţa de control judiciar, modificând sentinţa, a acordat altceva decât reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată şi nu a reţinut critica vizând nelegalitatea modului de evaluare.
- instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea normelor de ordine publică privind competenţa teritorială.
Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.
Terenul în suprafaţă de 9.280 mp, în legătură cu care persoanele îndreptăţite au formulat notificarea din 31 mai 2001, este situat în intravilanul municipiului Târgu Jiu, fiind preluat abuziv de stat în anul 1956 fără plata vreunei despăgubiri şi dat ulterior în folosinţa şi administrarea pârâtelor, aspecte reţinute de altfel, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 5190 din 16 mai 1997 a Judecătoriei Târgu Jiu (f.5 dosar nr. 1464/2002 al Tribunalului Gorj).
Faptul că cei în cauză au solicitat retrocedarea terenului şi în condiţiile legilor fondului funciar, nu are relevanţă sub aspectul domeniului de aplicare al Legii nr. 10/2001, care are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera sa de reglementare, acoperă şi acele terenuri, situate în intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a legii, 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Localizarea imobilului şi sediul unităţii deţinătoare, au atras competenţa teritorială de primă instanţă a Tribunalului Gorj, care a soluţionat cauza în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară Legii nr. 247/2005, textul nefăcând distincţie între unităţi deţinătoare cu sau fără personalitate juridică.
Cu probele administrate în cauză, reclamanţii au făcut dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite în înţelesul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege, a preluării abuzive a imobilelor, cât şi a identităţii dintre terenul în litigiu şi cel care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de autorii acestora la 9 mai 1934 (f.14,15,16-22,81,86,87,105 şi 106, dosar fond).
Nefondată este şi critica ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. neputându-se reţine, faţă de cererile formulate prin acţiunea introductivă, că instanţa de control judiciar a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
În condiţiile în care reclamanţii au solicitat, în subsidiar, ca o consecinţă a anulării deciziei atacate, obligarea pârâtelor la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, cerere admisă de prima instanţă, modificarea sentinţei şi stabilirea doar a valorii de expertiză a terenului, nu poate fi interpretată în sensul textului mai sus citat, soluţia instanţei de apel, greşită, de altfel, dezavantajându-i net, pe reclamanţi.
Astfel, cum prin Decizia atacată, notificarea a fost respinsă fără o motivare pertinentă, era firesc şi în spiritul legii, ca acţiunea în justiţie urmată de anularea acestei decizii să conducă la obligarea recurentelor de a achita celor în cauză despăgubiri pentru terenul preluat abuziv.
Or, instanţa de control judiciar, deşi a constatat în mod corect dreptul celor în cauză de a primi despăgubiri a înlăturat obligarea pârâtelor la plata acestor sume, reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
În contextul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, privită în ansamblu, nu poate fi acceptată ideea unei limitări a competenţei instanţei privind aprecierea asupra cuantumului despăgubirilor, neexistând nici o prevedere din lege care să interzică aceasta.
Acest aspect nu poate fi reţinut însă ca motiv de casare, fără a se încălca principiul non reformatio in pejus, în condiţiile în care reclamanţii nu au declarat recurs.
În ceea ce priveşte evaluarea terenului aceasta s-a făcut conform Buletinului Corpului Experţilor Tehnici nr. 46/1998, emis în vederea aplicării HG nr. 834/1991, criteriile de apreciere asupra valorii terenului având, în mod firesc, în vedere, zona de situare a imobilului şi dotările acestuia.
Aşa fiind, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC F.Î.S.E.E.L.S. SA Bucureşti şi de SC F.D.F.E.E.E. Oltenia SA, sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 169 din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8131/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8078/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs → |
|---|
