ICCJ. Decizia nr. 8134/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8134
Dosar nr. 10565/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 2076 din 18 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată A.A.R. Goreni, judeţul Mureş, A.C.G., în calitate de moştenitor legal al defunctei S.E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Goreni, judeţul Mureş, în cotă de 9/12 parte.
Întrucât nu a primit răspuns la notificare, la data de 3 octombrie 2001, reclamantul A.C.G. a chemat în judecată pe pârâta A.A.R. Goreni, judeţul Mureş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: restabilirea situaţiei anterioare de C.F. Goreni nr. top 191/2, 192/3, 193, 194, 195 şi 196 prin înlăturarea dreptului pârâtei şi reîncrierea vechiului proprietar S.E.; că, masa succesorală de pe urma defunctei S.E., decedată la 28 octombrie 1959, se compune din cota de 9/12 din imobilul susmenţionat; să fie obligată pârâta să-i predea reclamantului cota de 9/12 din imobil.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, iniţial, proprietar al imobilului a fost S.J., decedat la 25 noiembrie 1956, cota parte din imobil de 9/12 revenindu-i străbunicii reclamantului S.E. conform certificatului de moştenitor nr. 162/1957. După decesul lui S.E. imobilul a rămas nelocuit deoarece unica ei fiică, A.I., bunica reclamantului a fost strămutată şi a avut domiciliu obligatoriu la Blaj până în anul 1963.
După decesul lui S.E. intervenit la 28 decembrie 1959, fosta gospodărie agricolă colectivă din Goreni a ocupat imobilul (casă de locuit şi anexe) ocazie cu care s-a încheiat un înscris sub semnătură privată de către S.I., proprietar pe o cotă de 1/12 parte, S.S., proprietar pentru o cotă de 1/12 parte şi o terţă persoană L.H., neproprietar, înscris care atesta vânzarea imobilului şi pentru cota de 9/12 ce aparţinea bunicii reclamantului.
După ce gospodăria agricolă s-a transformat în cooperativă agricolă de producţie, aceasta a preluat imobilul, iar după desfiinţarea ei, bunul a fost preluat de pârâtă. Reclamantul a susţinut prin acţiune că pârâta şi-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcţiei cu încălcarea Legii nr. 18/1991 deoarece putea face aceasta numai în privinţa mijloacelor fixe, ateliere de industrie mică sau construcţii agrozootehnice, nu şi asupra fostelor sedii CAP, întrucât casa de locuit (gen castel) care a aparţinut străbunicilor reclamantului, nu putea face obiectul acestui transfer de proprietate.
A mai susţinut reclamantul că în prezent în casă funcţionează un magazin alimentar şi un bar, activităţi care nu au nimic comun cu scopul pentru care proprietatea a fost strămutată pârâtei.
Prin precizarea de acţiune de la fila 37 dosar de fond, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii contractului sub semnătură privată încheiat la 28 decembrie 1959 cu referire la imobilul mai sus menţionat încheiat între S.A., S.Ş. şi L.H. , în calitate de vânzători şi fosta G.A.C.L. din Dedgrad.
La 10 mai 2002 reclamantul A.C.G. a formulat o completare de acţiune (fila 55 dosar de fond) prin care a chemat în judecată pe pârâţii B. B.G.C.P. SA, bancă în faliment, SC P.M.C., SC R.V.A. SA Bucureşti, SC A.Ş. SRL Târgu Mureş şi SA R. Goreni, comuna Batos, sat Goreni, judeţul Mureş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- Să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare (proces-verbal de licitaţie din 18 februarie 2002) cu privire la imobilul din comuna Batoş, sat Goreni, construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 32.265 mp încheiat între prima şi a doua pârâtă;
- Radierea din C.F. Goreni a dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei SC A.Ş. SRL Târgu Mureş.
În motivarea cererii completatoare reclamantul a învederat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, exista pe rolul instanţelor de judecată procesul de revendicare a aceluiaşi imobil, perioadă în care pârâta SC R. Goreni a contractat un împrumut de la B., pe care însă nu l-a restituit. B. a încercat să scoată imobilul la licitaţie publică însă printr-o încheiere din 14 martie 2001 instanţa a suspendat operaţiunea până la finalizarea litigiului în revendicare. Deşi soluţia de suspendare era opozabilă B., aceasta, cu rea-credinţă, a continuat procedura de executare silită, iar reprezentantul debitoarei A.A. R. Goreni, numitul A.A., care era şi administratorul SC A.Ş. SRL a dobândit imobilul în urma licitaţiei.
Printr-o nouă precizare de acţiune din 19 februarie 2003 (fila 140 dosar de fond) reclamantul a arătat că cererile referitoare la nulitatea contractului din 28 decembrie 1959 şi a procesului-verbal de licitaţie din 18 februarie 2002 sunt fondate pe prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că imobilul, construcţie (conac) nu putea face obiectul prevederilor art. 28 din Legea nr. 18/1991; că, după apariţia Legii nr. 10/2001, deşi reclamantul a notificat B. în sensul că solicită retrocedarea imobilului, totuşi, aceasta cu rea-credinţă a scos bunul la licitaţie publică pentru datoria contractată de pârâta A.A. R. Goreni şi operaţiunea a continuat cu toate că era suspendată prin hotărâre judecătorească; că „vânzând pârâtei SC A.Ş. SRL care este doar un intermediar, fiindcă imediat după cumpărare a dat mandat reprezentantului A.A.R. Goreni pentru administrarea imobilului".
Investit cu soluţionarea prezentei cauze, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a dispus conexarea dosarului nr. 2276/2002 al Judecătoriei Tg. Mureş care a avut ca obiect acţiunea reclamantului în nulitatea actului de vânzare-cumpărare din 18 februarie 2002 şi radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei SC A.Ş. SRL, la prezentul dosar.
Prin încheierea din 17 martie 2003 acelaşi tribunal a „disjuns judecarea petitelor formulate pe drept comun cu privire la constatarea nulităţii" actelor de vânzare-cumpărare „de petitele formulate în baza Legii nr. 10/2001" (încheierea de la fila 153).
Prin sentinţa civilă nr. 279 din 31 martie 2003 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea reclamantului şi a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 28 decembrie 1959 cu privire la cota de 9/12 parte din imobilul situat în Goreni, înscris în C.F. Goreni şi a respins restul capetelor de cerere atât din prezentul dosar, cât şi din dosarul conexat cu nr. 2276/2002 al Judecătoriei Tg. Mureş.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantul A.C.G. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 141/A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că acţiunea introductivă de instanţă este confuză, reclamantul alegând atât calea revendicării imobiliare în baza dreptului comun, cât şi prevederile Legii speciale nr. 10/2001, ridicând, totodată, şi probleme succesorale în cadrul unei proceduri speciale. Faţă de acţiunea introductivă din 3 octombrie 2001, la data de 10 mai 2002, reclamantul a formulat o completare de acţiune, chemând în judecată şi alte persoane, extinzând astfel cadrul procesului, atât cu privire la obiect, cât şi cu privire la părţi. Faţă de această completare, instanţa a reţinut că în mod corect pârâţii au invocat împrejurarea că Legea nr. 10/2001, intrând în vigoare la 14 februarie 2001, completarea de acţiune înregistrată la 10 mai 2002, apare ca fiind prescrisă [art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001].
S-a mai motivat că SC R. Goreni a devenit proprietatea imobilului, construcţii şi teren, ca efect a aplicării art. 28 din Legea nr. 18/1991, imobilul revendicat de reclamant fiind parte componentă a activelor preluate de la fosta CAP Goreni. Reclamantul a beneficiat atât de prevederile Legii nr. 18/1991, cât şi de cele ale Legii nr. 1/2001, reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru 10 ha de teren şi apoi pentru 39 ha teren, fiind îndestulat cu întreaga proprietate funciară pe care au deţinut-o antecesorii săi.
SC R. Goreni, înfiinţată la 30 septembrie 1991 printr-o sentinţă civilă a Judecătoriei Tg. Mureş, în baza Legii nr. 36/1991, a preluat întreg activul şi pasivul fostei CAP Goreni. În cursul anului 1997, S.A. Goreni a contractat de la B. SA Tg. Mureş un credit în valută pentru achiziţionarea unor utilaje agricole de import, împrumut pe care l-a garantat cu patrimoniul societăţii şi, nereuşind rambursarea lui, unitatea bancară a trecut la executarea silită, iar în urma licitaţiei întreg imobilul, construcţii şi teren, a fost adjudecat de SC A.Ş. S.R.L. şi întrucât imobilul a fost înstrăinat cu respectarea legii, persoana îndreptăţită are dreptul doar la măsuri reparatorii în echivalent constând în bunuri sau servicii ori despăgubiri băneşti.
S-a reţinut valabilitatea titlului de proprietate înscris în C.F. Goreni şi reclamantul nu poate invoca faptul că nulitatea convenţiei de înstrăinare din anul 1959 ar atrage nulitatea actelor ulterioare de transmitere a aceluiaşi imobil.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul A.C.G. care a invocat următoarele motive de casare: instanţele au interpretat greşit prevederile de art. 29 din Legea nr. 18/1991 deoarece casele de locuit, ajunse sedii ale fostelor CAP nu puteau trece în proprietatea societăţilor agricole nou înfiinţate întrucât nu puteau fi considerate mijloace de producţie; titlurile de proprietate emise cu privire la terenuri nu pot conduce în mod necondiţionat la dobândirea dreptului de proprietate şi asupra construcţiilor; instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece acţiunea completatoare din mai 2002 nu era prescrisă; vânzarea imobilului în litigiu s-a efectuat la 18 februarie 2002, deci în timpul procesului; greşit s-a reţinut că titlurile de proprietate ale pârâtelor nu au fost atacate, acţiunile fiind formulate atât în prezentul dosar, cât şi în cel conexat de instanţa de fond; imobilul a fost vândut la licitaţie publică în condiţiile în care această operaţiune era suspendată, iar părţile care au participat la licitaţie aveau cunoştinţă de faptul că imobilul era revendicat; contractarea împrumutului, nerestituirea lui şi licitarea bunului a constituit „o manoperă dolosivă" pentru ca imobilul să devină proprietatea preşedintelui A.A. R. Goreni.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Imobilul înscris în C.F. Goreni, nr. top 191/2, 192/2, 193, 194, 195, 196 a constituit, iniţial, proprietatea lui S.I. fiind transcris în C.F. în anul 1957. Din extrasul C.F. nr. Goreni depus la dosarul de fond (fila 5), rezultă că după decesul proprietarului S.I. s-a dezbătut succesiunea acestuia şi a fost înscris în cartea funduară certificatul de moştenitor nr. 167/1957 eliberat de fostul notariat de Stat Reghin, fiind trecuţi la poziţiile B 2 – 5 moştenitorii: S.E. cu o cotă de 9/12 parte, S.Ş., S.A. şi L.A. fiecare cu o cotă de câte 1/12 parte. Ulterior acestor înscrieri nu s-a mai produs nici o modificare a cărţii funduare.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă", între S.I., S.S. şi L.H., în calitate de vânzători şi G.A.C.L.D., în calitate de cumpărătoare, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu (fila 8 dosar de fond). Contractul, datat 28 decembrie 1959, nu a fost înscris în C.F. Goreni şi este de primit susţinerea reclamantului că actul juridic nu poate să fie valid şi să producă efecte translative de drept real cât timp vânzătorii nu erau proprietarii cotei de 9/12 din imobil, parte pe care nu o puteau înstrăina.
Atât prin acţiunea introductivă de instanţă, cât şi prin precizările şi completările ulterioare, reclamantul a susţinut că după decesul lui S.E. imobilul nu a mai fost locuit de succesoarea acesteia A.I. (bunica reclamantului), fiind persoană strămutată şi cu domiciliu obligatoriu în altă localitate, că imobilul a fost transformat în sediul gospodăriei agricole colective din localitate şi apoi în sediul cooperativei agricole de producţie, pentru ca, după 1989, să devină proprietatea pârâtei A.A.R. Goreni pe care a întabulat-o în cartea funduară. Totodată, reclamantul a atacat cu acţiune în nulitate două acte juridice de înstrăinare ale nemişcătorului: primul, cel prin care pârâta S.A.R. Goreni a devenit proprietara bunului, cu motivarea că au fost încălcate prevederile Legii nr. 18/1991, deoarece imobilul, casă de locuit şi terenul aferent, devenit, în condiţiile istorice date, sediu de C.A.P., nu putea forma obiect al dreptului de proprietate al membrilor asociaţilor de tip privat; al doilea, îl reprezintă procesul-verbal de licitaţie din 18 februarie 2002, prin care imobilul litigios a fost adjudecat de către pârâta SC A.Ş. SRL Târgu Mureş pentru neplata unei datorii contractată de A.A.R. Goreni la B. Tg. Mureş. A susţinut reclamantul că pârâta împrumutată nu a plătit intenţionat datoria şi că societatea care a adjudecat bunul este administrată de aceeaşi persoană fizică care este şi preşedintele asociaţiei agricole şi care a dat în prezent imobilului destinaţia de magazin şi bar.
Or, atât prima instanţă, cât şi aceea de apel, adevărat cu motivări diferite, nu au analizat pe fond acţiunea în nulitatea celor două acte juridice. Astfel, în timp ce tribunalul a socotit, greşit, că actele de înstrăinare nu au fost atacate în justiţie de către reclamant, din contra, curtea de apel a socotit acţiunea ca fiind confuză şi că ea ar ridica şi probleme succesorale într-o procedură specială, iar completarea de acţiune din 10 mai 2002 a fost apreciată ca prescrisă.
Astfel cum au fost rezumate mai sus, atât acţiunea cu precizările ulterioare, ca şi completarea de acţiune din 10 mai 2002 nu sunt confuze, cum greşit s-a motivat, din contra, ele fiind formulate de reclamant exclusiv în cadrul de reglementare prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi nu în materia dreptului comun şi, pe cale de consecinţă, eronat acţiunile au fost disjunse şi în parte nesoluţionate în fond. Deasemenea, greşit instanţa de apel a apreciat că reclamantul, prin chemarea în judecată şi a altor persoane, ar fi lărgit nepermis cadrul procesual, deoarece, prin promovarea, conform art. 46 din Legea nr. 10/2001, a acţiunii în nulitatea actelor juridice succesive de înstrăinare, era obligatoriu să fie introduse în cauză, în calitate de pârâte, şi persoanele între care a avut loc înstrăinarea imobilului şi în contradictoriu cu care trebuia să se verifice legalitatea actelor juridice atacate.
Este adevărat că în conformitate cu art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi", numai că termenul respectiv a fost prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 şi cu 3 luni prin OUG nr. 145/2001, astfel că acţiunea în nulitate putea fi introdusă până la 14 august 2002. Cum, în speţă, reclamantul a promovat acţiunea în nulitate la data de 10 mai 2002, ea se priveşte în termen, iar nu prescrisă cum greşit s-a decis.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii sale, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecinţa reluării judecăţii la instanţa de fond.
În rejudecare, instanţa de trimitere va analiza dacă imobilul revendicat, construcţie şi teren aferent acesteia, a fost dobândit de pârâta A.A.R. Goreni cu respectarea legislaţiei în vigoare la data dobândirii şi în raport de răspunsul dat, va analiza legalitatea următorului act şi anume cel de dobândire a nemişcătorului în urma scoaterii lui la licitaţie pentru neplata unei datorii de către prima pârâtă.
Cu ocazia rejudecării se va cerceta susţinerea constantă a reclamantului conform căreia imobilul nu putea fi vândut la licitaţie, cât timp instanţa suspendase atari proceduri şi că toate persoanele juridice antrenate în operaţiunea de vânzare silită aveau cunoştinţă de prescripţia şi interdicţia impuse de instanţă.
Osebit de aceasta, se va lua în calcul, în rejudecare, prin comparaţie, datele la care s-a făcut notificarea, s-a introdus acţiunea în justiţie şi s-a încheiat procesul-verbal de licitaţie şi se va observa că odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, bunurile la care ea se referă au fost indisponibilizate iar procedurile de înstrăinare a bunurilor cu privire la care s-au făcut notificări către alte persoane decât cele îndreptăţite, au fost suspendate (pct. 43 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin HG nr. 498/2003) şi că înstrăinările s-ar fi putut face numai după soluţionarea definitivă a procedurilor administrative şi jurisdicţionale generate de notificările persoanelor îndreptăţite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.C.G. împotriva deciziei nr. 141/A din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 279 din 31 martie 2003 a Tribunalului Mureş şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8172/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8080/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
