ICCJ. Decizia nr. 8172/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8172
Dosar nr. 12921/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 227 din 23 octombrie 2003 a Curţii de apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul H.L.M. împotriva sentinţei civile 619 din 22 mai 2003 a Tribunalului Prahova, potrivit căreia s-a respins contestaţia la Decizia din 17 ianuarie 2003 a intimatei SC I. SA, decizie a cărei anulare s-a pretins alături de restituirea cotei părţi din imobil.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel a reţinut că autorii contestatorului au dobândit cota indiviză de ½, însă, prin hotărâre judecătorească, irevocabilă la 7 noiembrie 2002, în acţiunea în revendicare, contestatorul nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor, actul său notarial încheiat la Cannes în Franţa, în care este specificat ca unic moştenitor, nefiind valabil decât cu semnătura originală proprie şi sigiliu.
S-a mai avut în vedere că notificarea în temeiul Legii 10/2001 i-a fost respinsă de către intimată.
S-a apreciat că nu s-a făcut dovada de unic moştenitor al apelantului contestator şi s-a evidenţiat că actul notarial nu este superlegalizat în sensul că nu prezintă apostilă, conform OG –lui 66/99.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs contestatorul H.L.M. care susţine că actul notarial nr. 1102 eliberat de un notar din Franţa care certifică faptul că este unicul moştenitor al părinţilor săi, proprietarii imobilului, ca şi actele de stare civilă îl legitimează în cauză.
Precizează că în acest sens a depus actul sub forma unei fotocopii legalizate şi al unei traduceri oficiale, întocmite de un traducător autorizat.
Prin acelaşi recurs se susţine că nu e necesară superlegalizarea deoarece OUG nr. 66/99 nu permite apostilă, dacă există convenţie între state.
Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a-l admite pentru simpla raţiune că excepţia de fond a legitimării procesuale active a fost greşit soluţionată, condiţie în care are în vedere pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
De principiu, legea prevede posibilitatea de a dovedi filiaţia faţă de autorii comuni, ca moştenitor, în speţă, descendent, printr-un virtual atestat autentic notarial, respectiv certificatul de moştenitor. În speţă, certificatul de moştenitor, emis în Franţa, a fost tradus de un traducător autorizat, iar lipsa apostilei nu-l poate înlătura pe recurentul contestator de la succesiunea autorilor săi, proprietarii imobilului, deoarece nu numai că a dovedit prin actele de stare civilă, filiaţia faţă de autorii săi, da.
s-a demonstrat că oricum recurentul contestator are vocaţie succesorală, nefiind renunţător la succesiunea proprietarilor imobilului, imobil de la care se pretinde o cotă parte.
De aceea, se va proceda în concordanţă cu dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmând a admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul H.L.M. împotriva deciziei nr. 227 din 23 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 619 din 22 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8417/2003. Civil. LG 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8134/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
