ICCJ. Decizia nr. 8135/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8135
Dosar nr.12280/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 415/2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamanta L.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 275/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a obligat pe intervenienţii R.G., T.F. şi T.G. să lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr.1 al imobilului situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost greşit naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 deoarece, fostul proprietar T.P.I., în calitatea sa de profesor universitar, nu făcea parte din categoria exploatatorilor.
Pe de altă parte, Decretul însuşi nu constituie un titlu valabil de preluare deoarece contravine Constituţiei, încalcă dreptul de proprietate şi tratatele internaţionale la care România era parte.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General, R.G., T.F. şi T.G. care au calitatea de pârât şi respectiv, intervenienţi.
Criticile formulate prin motivele tuturor recursurilor declarate vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei dar, analizarea acestora nu s-a impus în faţa instanţei investite, ca urmare a constatării necompetenţei materiale a acesteia în soluţionarea acestei căi de atac.
Potrivit art. 306 alin. (2) şi art. 158 C. proc. civ., examinarea competenţei instanţei sesizată cu examinarea oricărui litigiu, este prioritară şi trebuie să se producă chiar şi din oficiu.
În speţă, faţă de valoarea imobilului situată sub cuantumul de 5 miliarde lei fixat prin dispoziţiile art. 2 C. proc. civ. drept criteriu de competenţă pentru soluţionarea în fond a cauzelor civile, precum şi de obiectul acţiunii, acela al unei cereri în revendicare, urmează a se constata că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, aşa după cum ele au fost modificate prin art. II din Legea nr. 219/2005, instanţa competentă a soluţiona prezentul recurs este Curtea de Apel.
Valoarea imobilului a fost menţionată în faţa instanţei de fond dar şi pe parcursul procesului, efect al vânzării bunului, ca fiind sub 300 milioane lei iar natura juridică a acţiunii a fost precizată prin chiar acţiunea introductivă în instanţă, acţiune întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
În aceste condiţii şi, ţinând seama de obligativitatea aplicării dispoziţiilor noi procedurale încă de la data intrării lor în vigoare (art. 725 C. proc. civ.) urmează a se reţine necompetenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor vizând litigii al căror obiect au o valoare mai mică de 5 miliarde lei.
Pe cale de consecinţă, cauza va fi trimisă Curţii de Apel spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art. II alin. (3) din Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 trimite recursurile declarate de pârât şi de intervenienţi la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6931/2003. Civil. Legea nr.10/2001 contestatie ... → |
|---|
