ICCJ. Decizia nr. 8277/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8277
Dosar nr. 2496/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 13 mai 2002, reclamanţii D.C. şi D.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Tecuci şi Primarul municipiului Tecuci să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de pârâtul Primarul municipiului Tecuci şi restituirea în natură a imobilului situat în Tecuci, imobil constând în suprafaţă construită de 214 mp (casă cu etaj), 32 mp (garaj cu beci) şi teren liber în suprafaţă de 2863 mp.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 3700 din 5 octombrie 1990, precum şi certificatul de moştenitor nr. 146 din 17 martie 1992 au calitate de moştenitori ai defunctei C.M.
Prin notificările nr. 24/2001 şi respectiv nr. 197/2002, au solicitat restituirea în natură a imobilului menţionat, solicitare respinsă prin dispoziţia nr. 129 din 8 aprilie 2002 justificat de lipsa calităţii de moştenitori ai defunctei.
Au mai arătat că dispoziţia instanţei este în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, potrivit cărora sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 şi moştenitorii foştilor proprietari, calitate pe care au dovedit-o cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 345/F din 20 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsă acţiunea formulată baza legii nr. 10/001, ca nefondată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în esenţă că, reclamanţii sunt moştenitorii testamentari ai celei care a fost proprietara imobilului revendicat.
În raport de conţinutul testamentului invocat de reclamanţi în sprijinul îndreptăţirii lor de a uza de prevederile Legii nr. 10/2001, acestea sunt beneficiarii unui legat cu titlu universal, pentru bunurile existente la data decesului său, iar nu cu privire la toate bunurile prezente şi viitoare ce pot forma obiectul transmiterii mortis causa.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei şi admiterea acţiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanţii au susţinut împrejurarea că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea testatoarei la momentul întocmirii testamentului nu echivalează cu înlăturarea caracterului universal al testamentului.
Au invocat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi dispoziţiile art. 888, art. 891 şi art. 688 C. civ. precum şi prevederile art. 6 lit. 1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică.
Prin Decizia civilă nr. 18/A din 4 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost admis apelul, schimbată sentinţa primei instanţe, iar în cererea rejudecării cauzei, a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi anulată dispoziţia nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Tecuci. S-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Tecuci, alcătuit din casă de locuit cu etaj 214 mp, garaj cu beci 32 mp şi teren liber în suprafaţă de 2863 mp.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a textului art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi a dispoziţiilor privind moştenirea testamentară.
S-a arătat că reclamanţii au dovedit calitatea de succesori ai proprietarei terenului revendicat, preluat abuziv de stat, astfel încât, constatându-se nelegalitatea dispoziţiei atacate s-a dispus anularea acesteia, reclamanţii dovedind atât calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea, cât şi dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Ca o consecinţă a anulării dispoziţiei se impune şi restituirea imobilului, astfel cum a fost identificat în cursul cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Tecuci, criticând-o pentru nelegalitate, sens, în care au susţinut că, la data naţionalizării, terenul revendicat nu figura ca fiind proprietatea C.M., situaţie confirmată prin certificatul nr. 505 din 23 iunie 1999 eliberat de D.G.A.S., filiala Galaţi, act din care rezultă că la acest moment, C.P. figura doar cu un apartament.
În mod greşit s-a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat de reclamanţi, întrucât acesta este deţinut de o societate comercială, respectiv SC A. SA Tecuci, căreia i-au fost înaintate cu adresa nr. 13674 din 17 iulie 2001 notificare şi actele depuse de reclamanţi şi care are, prin urmare calitate de persoană juridică deţinătoare, în sensul legii, şi care are obligaţie de soluţionarea cauzei reclamanţilor.
Recursul este fondat.
Reclamanţii au notificat Primarul municipiului Tecuci cu cererile înregistrate sub nr. 24/2001, respectiv nr. 197/2002, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Tecuci, compus din construcţii cu beci cu suprafaţa construită de 214 mp, garaj de 32 mp, precum şi din suprafaţa de 2109 mp teren.
Prin dispoziţia nr. 129 din 8 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Tecuci a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeţei de 2109 mp teren, reţinându-se că solicitanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori ai proprietarului.
Cu actele depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au făcut dovada calităţii de moştenitori ai proprietarului imobilului, reţinându-se, temeinică aceştia se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la restituire sens în care sunt prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, menţiunile dispoziţiei atacate fiind corect anulate.
În mod greşit însă, pe baza unui probatoriu sărac şi fără a lămuri împrejurările de fapt ale cauzei, instanţa de apel a dispus restituirea în natură a bunului, în structura şi suprafeţele indicate prin cererea introductivă, deşi, datele dosarului sunt contradictorii atât sub acest aspect, cât şi a situaţiei juridice a bunului ce constituie obiectul litigiului.
Există astfel neconcordanţe între notificarea transmisă pârâtei, cele dispuse prin dispoziţia atacată şi respectiv dispoziţiile hotărârii ce constituie obiectul controlului judiciar.
Astfel, deşi prin notificare, reclamanţii solicită restituirea unei construcţii în suprafaţă de 214 mp şi garaj cu beci de 32 mp şi a terenului aferent acestora de 2109 mp prin dispoziţia atacată, pârâta dispune admiterea cererii de restituire în natură a terenului, omiţând să facă vreo referire relativ la imobilul construcţie (casă şi garaj).
Prin acţiunea civilă cu judecarea căreia au fost investite instanţele judecătoreşti, în afara imobilului construcţie s-a solicitat şi restituirea unui teren liber în suprafaţă de 2863 mp.
Instanţa de apel s-a pronunţat în sensul solicitat de reclamanţi, dispunând restituirea întregului imobil în structura şi suprafeţele solicitate prin acţiune, fără a lămuri diferenţa de suprafaţă constată în petiţiile formulate de aceştia.
De asemenea, în recurs, pârâta a mai învederat şi împrejurarea că imobilul construcţie se află în patrimoniul unei societăţii comerciale SC A. SA Tecuci, căreia, cu adresa nr. 13674 din 17 iulie 2001 i-ar fi înaintat notificarea reclamanţilor.
Prin urmare, pentru a se lămuri situaţia juridică a acestui imobil, entitatea care are calitate de unitate deţinătoare, precum şi pentru identificarea terenului solicitat sub aspectul limitelor suprafeţei acestuia, scop în care se impune suplimentarea probatorului şi administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar hotărârea casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Tecuci împotriva deciziei civile nr. 18A din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8662/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8131/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
