ICCJ. Decizia nr. 8662/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8662
Dosar nr. 12057/2003
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iulie 2002, Primăria comunei Pomârla, judeţul Botoşani, Consiliul Local al comunei Pomârla, Liceul Teoretic „Anastasie Başotă", şi Fundaţia „Anastasie Başotă", au chemat în judecată Consiliul Judeţean Botoşani, cerând anularea dispoziţiei nr. 13902/7/2002 emisă de pârât, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, compus din clădiri şi terenuri, situat în comuna Pomârla, judeţul Botoşani şi administrat de Centrul de Plasament „Speranţa" Pomârla, aflat în subordinea Direcţiei pentru Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Botoşani. Totodată, au cerut obligarea pârâţilor să le restituie în natură, primilor trei reclamanţi, imobilul solicitat.
Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 260 din 22 mai 2003, a respins, ca nefondată,acţiunea.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 84 din 14 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor, cu motivarea că în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Totodată, reclamanta Fundaţia „Anastasie Başotă", urmărind protejarea dreptului afirmat de ceilalţi reclamanţi, nu justifică vreun drept şi interes propriu, personal şi direct.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au arătat că instanţele, ignorând împrejurarea că bunurile din litigiu au regimul juridic prescris proprietăţii private, au făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor legale privind neretroactivitatea legii civile, a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a normelor procedurale privind condiţiile cerute pentru exerciţiul acţiunii civile.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin OUGnr.184/2002, publicată în M. Of. partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiunile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi (n.n., a Legii nr. 10/2001)".
Textul se aplică şi entităţilor (arătate supra) care au emis notificări sau au formulat cereri introductive de instanţă înainte de 18 decembrie 2002, adică anterior datei când, potrivit Constituţiei din 1991, textul a fost publicat în „Monitorul Oficial al României". Această concluzie se impune indiferent dacă textul menţionat este privit ca o normă interpretativă sau caracterizat ca o dispoziţie a legii noi. În primul caz, textul fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, se integrează Legii nr. 10/2001 şi, în condiţiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, au aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretative. În al doilea, apare indubitabil că vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facta futura) unor raporturi juridice trecute (stări de fapt durabile în timp) ceea ce înseamnă că, pentru unitate şi obligativitate generală (pentru toţi), este de imediată aplicare. Ca atare, împotriva ordinii publice nu poate prevala ideea că accesul la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 ar fi condiţionat de momentul notificării deţinătorului bunului sau al sesizării instanţei de judecată. Un asemenea criteriu legea nu-l prevede, iar prin consecinţe, ar fi discriminatoriu şi ca atare, inadmisibil. De altfel, pct. 3.3. din Norme, dezvoltând raţiunea excepţiilor instituite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fundamentează inadmisibilitatea pe existenţa altor căi şi mijloace de reglementare a problemelor de proprietate ale persoanelor privind excepţiile.
Ca atare, în speţă, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, cu temei instanţele de fond au respins acţiunea având ca titulari pe primii trei reclamanţi, ca persoane juridice exceptate de la beneficiul Legii nr. 10/2001.
Nu mai puţin, în mod just a fost respinsă acţiunea şi faţă de reclamanta Fundaţia „Anastasie Başotă", de vreme ce, acţiunea sa, fiind până la urmă o intervenţie accesorie, nu invocă protecţia unui drept propriu, ci tinde, prin apărările invocate, ca soluţia din proces să fie dată în favoarea celorlalţi reclamanţi.
Aşa fiind şi întrucât soluţia recurată, se verifică a fi legală şi temeinică, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Primăria comunei Pomârla, Consiliul Local al comunei Pomârla, Liceul Teoretic „Anastasie Başotă" şi Fundaţia „Anastasie Başotă" împotriva deciziei nr. 84 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8759/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8277/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
