CSJ. Decizia nr. 899/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 899
Dosar nr.1013/200.
Şedinţa publică din 7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I.C.împotrivadeciziei nr.633 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă I.C., prin avocat C.I.şi intimata-reclamantă I.S., prin avocat M.M..
Procedura completă.
Avocat C.I.a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti, respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Avocat M.M. a cerut respingerea recursului, solicitând a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 iulie 1998, I.S.a chemat în judecată pe sora sa, I.C., pentru partajul succesoral după defuncta lor mamă, O.E..
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr.575 din 23 mai 2001, a admis acţiunea şi, constatând că sucesiunea defunctei s-a deschis la data de 27 decembrie 1995 şi că părţile, ca moştenitori legali, au, fiecare, o cotă de ½ din moştenire, a stabilit masa de împărţit ca fiind compusă din30 % din valoarea de 272.523.100 lei a unui apartament (nr.92), situatîn municipiul Bucureşti, str. I.Câmpineanu nr.26, sc.3, et.IV, sector 1. Totodată, a constatat că pârâta are un drept de creanţă de 70 % din valoarea apartamentului, i-a atribuit acest bun şi a obligat-o să-i plătească reclamantei, sub formă de sultă, suma de 40.878.465 lei reprezentând echivalentul valoric a cotei succesorale ce i se cuvine (1/2 din 30 %).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul reclamantei şi, reducând întinderea dreptului de creanţă la 40 % din valoarea apartamentului, a majorat cuantumul sulteila81.756.930lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în absenţa unei cereri reconvenţionale, existenţa dreptului de creanţă nu poate fi luată în calcul şi că, respectând disponibilitatea, reclamantei i se cuvine ½, cât a cerut, din 163.513.860 lei, reprezentând 60 % din valoarea apartamentului, acceptată ca masă succesorală.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.6 şi 8 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esenţă, că instanţa de apel, violând principiul disponibilităţii şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al întâmpinării, a încorporat în masa succesorală o parte din dreptul său de creanţă asupra bunului, constituit prin plata, ca fidejusor, a ratelor pe care le-a achitat în contul preţului apartamentului.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că deşi, în principiu, obiectul indiviziunii succesorale îl constituie bunurile asupra cărora poartă drepturile reale moştenite, totuşi, la partajul dintre moştenitori trebuie să fie lichidate, fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală.
Numai că, regresul fidejusorului care dobândeşte calitatea de moştenitoral debitorului garantat, neavând caracter contractual, poate fi exercitat, exclusiv,printr-o acţiune personală,întemeiată pe mandat ori gestiunea de afacerisau printr-o acţiune subrogatorie, fondată pe dispoziţiile art. 1108 pct.3 C.civ. . Fiind conexe fonduluiîmpărţelii succesorale, asemenea acţiuni se constituie în fondul pretenţiilor moştenitorului fidejusor, pârât în proces, sub forma contraacţiunii adică a cererii reconvenţionale, exercitatăconform art.119-120 C.proc.civ., cu respectarea tuturor condiţiilor impuse acţiunii principale referitoare la timbraj, prescripţia extinctivă, decădere etc.
Or, în speţă, neexistând o asemenea cerere, cu temeiinstanţa de apel a modificat hotărârea primei instanţe şi a efectuat partajul în limitaapărărilor de fond propriu-zise ale părţilor, respectând disponibilitatea, recunoaşterile şi achiesările făcute de către acestea.
Aşa fiind şi întrucât nu se constată existenţa unor motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.C.împotriva deciziei nr.633 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 895/2003. Civil → |
|---|
