ICCJ. Decizia nr. 9335/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9335
Dosar nr. 10511/2003
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Urmare a deciziei civile nr. 191 din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, prin care s-a admis apelul pârâtei SC M. SA şi s-a schimbat sentinţa nr. 246 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Olt, cu reţinerea cauzei spre rejudecare pentru probe, s-a pronunţat de către aceeaşi instanţă, la 20 iunie 2003, Decizia atacată în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 153/2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamanţilor C.S., F.S., N.A., P.V., R.C. şi R.O. şi a obligat pe pârâta SC M. SA să restituie reclamanţilor moara cu anexele şi instalaţiile aferente ca şi terenul în suprafaţă de 1626 mp, dar a şi respins ca inadmisibilă cererea privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare pe acţiuni.
Pentru aceasta instanţa de apel, la abordarea fondului, a reţinut că imobilul, preluat de la autorul reclamanţilor, există în prezent în natură, iar principiul consacrat de Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură dacă imobilul există.
S-a avut în vedere că pentru îmbunătăţiri şi adăugiri aduse imobilului nu s-a formulat cerere reconvenţională, iar, cu privire la înstrăinare, pârâta a primit un capital în acţiuni şi nu bunul imobil; mai mult, s-a ţinut cont că înstrăinarea a fost efectuată în perioada demersurilor reclamanţilor, cunoscute de pârâtă pentru recuperarea acestuia.
S-a mai apreciat că în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi nul, mai cu seamă că nu au fost efectuate probe în acest sens.
Împotriva susnumitei decizii a instanţei de apel, pronunţate la rejudecarea fondului, a formulat recurs SC M. SA, care, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., a susţinut că nu s-a înţeles asupra modului de funcţionare a unei societăţi comerciale pe acţiuni în sensul Legii nr. 31/1990. Arată că acest act normativ indică existenţa unei legături indisolubile între capitalul social, respectiv pachetul pe acţiuni şi patrimoniul social, anume bunurile pentru a se garanta acţiunile societăţii tocmai prin existenţa patrimoniului social şi a bunurilor conform art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Deliberând, recursul se priveşte întemeiat pentru simplul fapt că în baza art. 27 din Legea nr. 10/2001 (articol aşa cum a existat anterior modificării, dar în vigoare la momentul privatizării pârâtei), pentru imobilul preluat cu titlu valabil, evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în modalităţile prevăzute de lege.
În speţă moara cu anexele şi terenul aferent au fost preluate cu titlu, în prezent persoana deţinătoare fiind pârâta care, ca societate comercială legal privatizată, are în patrimoniul său acest bun imobiliar în sensul art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Or, în recursul de faţă este inadmisibil a statua altfel asupra situaţiei de fapt deplin stabilite, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., situaţie la care va face o aplicare corectă a temeiul textului art. 27 din Legea nr. 10/2001, aşa cum acest articol a fiinţat la momentul privatizării pârâtei, ca societate comercială pe acţiuni.
De aceea, fiind preluat cu titlu, pentru imobilul în litigiu intimaţii reclamanţi, ca persoane îndreptăţite, au dreptul, ca măsură reparatorie, la despăgubiri şi nu la restituirea în natură a imobilului preluat legal, cu titlu în procesul privatizării de către recurenta pârâtă.
Aşadar, fiind în condiţia prevăzută de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se va admite recursul, în limitele criticate şi potrivit argumentelor prezentate mai sus cu privire la corecta aplicare a legii în cazul cererii în restituire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 153 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată şi, păstrând celelalte dispoziţii, respinge ca nefondat capătul de cerere din acţiunea reclamanţilor C.C., F.S., N.A., P.V., R.C. şi R.O. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în comuna Obârşia Nouă, judeţul Olt, compus din teren în suprafaţă de 1626 mp şi moară cu anexe şi instalaţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9768/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9228/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
