ICCJ. Decizia nr. 9768/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9768
Dosar nr. 4139/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 957 din 22 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.N. C.F.R. S.A., regionala CFR Iaşi, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iaşi, Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura judeţului Iaşi, pentru restituirea imobilului, construcţii şi teren, sau obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că:
Potrivit Legii nr. 10/2001 beneficiază de măsurile reparatorii, foştii proprietari ai imobilului revendicat, iar în cauză, reclamanta nu a probat că imobilul preluat de stat a fost proprietatea acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 41 din 6 iunie 2003, a respins cererile de apel formulate de reclamantă şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 957 din 22 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este întemeiată susţinerea reclamantei după care, alin. (2) art. 3 din Legea nr. 10/2001, introdus prin OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002, nu se aplică, acţiunea fiind introdusă anterior acestei date. Astfel, excepţia privind lipsa calităţii procesuale active invocată de Ministerul Finanţelor Publice, este neîntemeiată.
Neîntemeiată este şi excepţia invocată de acelaşi pârât privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât, deţinătorul imobilului nu este cunoscut de persoana îndreptăţită, iar primăria în a cărei rază teritorială se află imobilul nu a identificat unitatea deţinătoare aplicabile fiind deci dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile reclamantei C.N. C.F.R. S.A., regionala CF Iaşi, întrucât aceasta nu a făcut dovada identităţii cu dobânditorul iniţial al bunului, C.F.R., respectiv că, în forma de organizare existentă este continuatoarea persoanei juridice care a dobândit prin cumpărare imobilul din litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamanta C.N. C.F.R. S.A. Bucureşti, regionala CF Iaşi şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Iaşi.
Prin recursul său, reclamanta susţine în esenţă, că, în realitate, contrar celor reţinute de instanţa de apel în considerarea cărora soluţia de respingere a acţiunii a fost menţinută, din succesiunea în timp a mai multor acte normative, rezultă că reclamanta C.N.C.F. CFR S.A., este continuatoarea persoanei juridice care a dobândit imobilul prin cumpărare în anul 1946, C.F.R.
În atare situaţie, susţine recurenta acţiunea trebuia admisă.
Ministerul Finanţelor Publice, consideră hotărârea atacată ca netemeinică şi nelegală, întrucât, de asemeni, contrar celor reţinute de instanţa de apel;
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 era fondată.
Pe de altă parte, greşit a fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, Primăria municipiului Iaşi fiind deţinătoarea imobilului în litigiu, sens în care a şi emis dispoziţia nr. 1768/2002.
Ambele recursuri sunt neîntemeiate, potrivit însă următoarelor considerente.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, companiile/societăţile naţionale nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi.
Aşadar, chiar dacă acţiunea de faţă este formulată anterior modificării şi completării Legii nr. 10/2001 prin OUG nr. 184/2002, nu se poate vorbi de încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, câtă vreme, în speţă, cadrul procesual este fixat tocmai sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care, astfel stabileşte că o astfel de persoană juridică nu face parte din categoria celor îndreptăţite la restituire potrivit procedurii prevăzute de lege.
Ca atare, cum, în principal, acesta trebuie să fie considerentul în temeiul căruia acţiunea trebuie respinsă, susţinerile din recursul promovat de reclamantă potrivit cărora aceasta este continuatoarea persoanei juridice fostă proprietară a imobilului, nu mai prezintă semnificaţie juridică, soluţiile de respingere a acţiunii şi a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, trebuind a fi menţinute, raportat însă la cele arătate.
Pentru acelaşi considerent, şi cum chestiunea calităţii procesuale active, rezolvată astfel, primează celei privind eventuala lipsă a calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi recursul declarat de acest pârât, trebuie respins.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.N. C.F.R. S.A., regionala C.F. Iaşi împotriva deciziei nr. 41 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Iaşi împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9769/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9335/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
