ICCJ. Decizia nr. 9506/2003. Civil. încheiere de suspendare - art.47 din legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9506
Dosar nr. 4069/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 692/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantele C.M. şi C.V.O. având ca obiect, obligarea pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primar General, SC H.N. SA şi intervenientul S.C. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în sector 1.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut în esenţă că, imobilul a cărui retrocedare se solicită, a fost cumpărat de către antecesorul reclamantelor iar în anul 1933, după decesul acestuia, l-a lăsat ca moştenire, familiei aceloraşi reclamante după care, a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Deoarece la data cumpărării imobilul era grevat de o datorie substanţială la creditul urban, aşa după cum rezultă din chiar conţinutul contractului de vânzare-cumpărare, datorie a cărei achitare nu a fost făcută, s-a apreciat că nu s-au făcut dovezi în privinţa dobândirii efective a dreptului de proprietate asupra acestuia.
Totodată, s-a considerat că nu s-a dovedit cu probe concludente şi, suficiente, identitatea imobilului cumpărat de către antecesorul părţilor, cu cel ulterior transmis acestora şi cu cel revendicat în prezent.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele C.M. şi C.V.O., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În soluţionarea apelului, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat încheierea din 13 iunie 2003 prin care a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, faţă de cererea reclamanţilor de a se da prioritate procedurii administrative în redobândirea bunului obiect al litigiului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenientul S.C. prin care a solicitat casarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună continuarea judecării cauzei.
În motivarea recursului a fost criticată încheierea pentru faptul de a se fi pronunţat în condiţiile în care, la data de 13 iunie 2003 a fost lipsă de procedură cu R.A. A.P.P.S. şi cu Primăria municipiului Bucureşti; s-a pronunţat înainte de a se fi dispus asupra cererii de admitere în principiu a cererii de intervenţie introdusă de recurent şi în condiţiile inexistenţei unei împuterniciri valabile pentru mandatarul reclamantelor.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat.
Astfel, deşi recurentul S.C. a invocat în repetate rânduri în faţa instanţei lipsa împuternicirilor legale pentru introducerea acţiunii principale cât şi pentru reprezentarea reclamantelor în proces (f.15, 58) această cerere nu a fost analizată.
Mai mult, chiar şi în faţa instanţei de recurs a fost pusă în discuţie necesitatea prezentării procurii de împuternicire a mandatarului reclamantelor pentru introducerea acţiunii şi pentru promovarea căii de atac a apelului fără ca acestea să se fi conformat dispoziţiei date.
Fiind vorba de exercitarea drepturilor procesuale ale unor persoane domiciliate în străinătate, forma de reprezentare a mandatului dat de aceştia, trebuia să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ. adică să fi fost dat prin înscris sub semnătură legalizată.
Cum instanţa de apel, anterior pronunţării încheierii de suspendare nu a fost preocupată de a analiza incidentele procedurale invocate, legate de inexistenţa precum şi de neregularitatea mandatului dat în reprezentarea reclamantelor deşi rezolvarea acestora era prioritară faţă de cererea de suspendare, conform art. 161, art. 162 C. proc. civ., urmează ca pentru acest motiv, să se constate nelegalitatea încheierii.
Sancţiunea nulităţii actului procedural nelegal intervenit rezultă din interpretarea prevederilor legale menţionate coroborate cu dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., şi face să fie îndeplinit motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care atrage consecinţa casării încheierii dată de către instanţa de apel.
Critica recurentului referitoare la greşita suspendare fără ca instanţa să se fi pronunţat asupra cererii de intervenţie este nefondată deoarece, asupra acesteia s-a pronunţat chiar instanţa de fond prin dispozitivul hotărârii.
În ce priveşte lipsa procedurii de citare a R.A.P.P.S. şi Primăria municipiului Bucureşti la data pronunţării încheierii de suspendare, aceasta deşi este reală faţă de introducerea acestor părţi, în cauză prin încheierea din 28 ianuarie 2001 şi faţă de faptul că nu au fost citaţi (aşa după cum rezultă din încheierea din 16 mai 2003, f.44 apel) totuşi nu putea fi invocată decât de către partea interesată şi nu de un terţ, cum s-a procedat în prezenta cauză.
Prin urmare, nici această critică nu este de natură a duce la casarea încheierii dar, trebuie observat că, în toate situaţiile, premergător luării unei decizii fie ea definitivă sau premergătoare, instanţa este obligată să verifice şi din oficiu, îndeplinirea tuturor cerinţelor procedurale, conform art. 105 şi urm. C. proc. civ.
Urmează ca pentru motivul de casare arătat, legat de necesitatea verificării legalităţii, mandatului reclamantelor, să se dispună trimiterea cauzei la instanţa de apel, consecinţă a casării încheierii, în vederea reluării judecăţii. Instanţa va analiza dacă această critică este întemeiată sau nu, va îndeplini toate formele pentru corecta citare a părţilor în proces urmând ca, în funcţie de rezultatul acestor verificări, să reia sau nu în discuţie, legalitatea cererii de suspendare fondată pe dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientul S.C. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în şedinţa publică din 13 iunie 2003, pe care o casează şi în consecinţă dispune continuarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 50/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9866/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9278/2003. Civil. Conflict de muncă. Recurs... → |
|---|
