ICCJ. Decizia nr. 9975/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9975
Dosar nr. 9253/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2002, reclamantul G.G. a chemat în judecată Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, SC S. SA Turnu Severin şi SC S.V. SA Turnu Severin pentru a fi obligată să-i restituie în natură suprafaţa de 602 mp teren, fost grădină situat în cartierul S., cuprins între Calea Ferată Bucureşti–Timişoara şi malul Dunării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, în calitate de moştenitor al defunctului G.I.G. a notificat în temeiul Legii nr.10/2001, deţinătoarea terenului SC S. SA care, cu adresa nr. 3408 iulie 2001 i-a comunicat că terenul revendicat se află în evidenţa primăriei, făcând parte din patrimoniul public al oraşului Drobeta Turnu-Severin, teren ce nu poate fi restituit şi pentru care nu i se pot acorda nici măsuri reparatorii.
A mai arătat că terenul a fost preluat în mod abuziv de către organele de frontieră şi folosit ca fâşie de frontieră până în anul 1964, când s-a stabilit amplasamentul sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I.
A precizat că, în urma celor două deplasări efectuat la faţa locului, s-a constatat că terenul în litigiu este teren viran, împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, astfel încât poate fi restituit în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Mehedinţi a fost respinsă acţiunea introductivă, reţinându-se, în esenţă că, potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de măsurile reparatorii prevăzute de această lege pot beneficia doar cei care erau proprietarii imobilelor preluate abuziv sau moştenitorii acestora, calitate nedovedită în speţă.
Sub aspect probatoriu s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că terenul s-a aflat în proprietatea sa sau a antecesorului său, chiar reclamantul recunoscând lipsa acestor dovezi.
De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul solicitat de reclamant nu apare ca fiind expropriat pentru construcţii feroviare sau alte utilităţi, ci ca aparţinând foştilor clăcaşi.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 254 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova prin care a fost respinsă calea de atac exercitată cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
În considerentele decizii s-a reţinut că din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, beneficiază foştii proprietari ai imobilelor abuziv preluate sau moştenitorii acestora.
Reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu, dovadă ce-i incumbă, astfel încât, s-a reţinut că temeinic a fost respinsă acţiunea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu s-a aşteptat rezultatul cercetărilor penale declanşate împotriva funcţionarilor primăriei şi că temeinic a fost respinsă acţiunea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu s-a aşteptat rezultatul cercetărilor penale declanşate împotriva funcţionarilor primăriei şi că instanţele nu au manifestat rol activ, deoarece nu au administrat toate probele necesare justei soluţionări a cauzei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, în echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Dovada dreptului de proprietate şi, dacă este cazul, a calităţii de moştenitor se realizează în modalitatea prevăzută de art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001 completate şi modificate prin Legea nr. 247/2001 (fost 22 din lege).
Prin acte doveditoare se înţelege, în conformitate cu prevederile art. 22.1 din HG nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 orice acte translative de proprietate care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică precum şi actele juridice care atestă calitatea de moştenitor.
În speţă, actele depuse de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate sunt copii de pe evidenţele din registru agricol şi certificat de moştenitor şi nu constituie titlu de proprietate.
De menţionat că pentru terenurile înscrise în evidenţele din registrul agricol, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 73214 din 15 ianuarie 1996.
Dimpotrivă, din actele dosarului ca şi din constatările expertului desemnat în cauză, efectuate pe baza actelor prezentate de pârâţi şi a situaţiei de fapt identificată la faţa locului, rezultă că terenul în litigiu nu a fost expropriat pentru construcţii feroviare sau utilităţi şi că în evidenţele cadastrale terenul apare ca aparţinând „Foştilor Clăcaşi".
Prin urmare, temeinic s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate în modalitatea prescrisă de lege, hotărârile atacate fiind, sub acest aspect, la adăpost de criticile formulate.
Proba cu martori solicitate de reclamant nu poate complini cerinţa legii sus menţionată şi nu este aptă, prin ea însăşi să facă dovada dreptului de proprietate a bunului a cărui restituire se solicită, astfel încât în mod legal a fost respinsă.
Sunt nefondate şi criticile privind greşita respingere a cererii de suspendare a judecării apelului întemeiat pe prevederile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. întrucât pentru a opera întreruperea cursului judecăţii în temeiul acestor dispoziţii, textul legal invocat cere ca o condiţie de admisibilitate, începerea urmăririi penale, condiţie neîndeplinită în cauză şi corect reţinută de instanţa de apel.
Prin urmare, faţă de considerentele sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.G. împotriva deciziei civile nr. 254 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8447/2003. Civil. Conflict de muncă. Recurs... → |
|---|
