Conflict de competenţă. Sentința nr. 85/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 85/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1066/175/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 85/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Aiud și Tribunalul A., privind cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Aiud în contradictoriu cu pârâții D. M. și C. E. B. având ca obiect desființarea unui înscris falsificat. La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea și prezența părților, conform art. 22 alin. 5 C. pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență,
Prin sentința civilă nr.771/_ pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ 13 a fost declinată în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Aiud în contradictoriu cu pârâții D. M. și C. E. B. având ca obiect desființarea unui înscris falsificat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art.249 alin.2 și art.245 alin.1 lit.c C.pr.pen. prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, procurorul dispune sesizarea instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Pentru determinarea instanței civile competente, s-a reținut, conform dispozițiilor art. 95 din codul de procedură civilă republicat, că tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanței.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat să se dispună desființarea înscrisului probator (instrumentum) al unui contract de vânzare-cumpărare, falsificat de către autor necunoscut și folosit de către pârâta D. M.. Această cerere nu este echivalentă celei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, deoarece nulitatea este sancțiunea care lipsește de efecte actul juridic ca și manifestare de voință (negotium).
Prin urmare, văzând, pe de o parte, că obiectul cererii deduse judecății nu este unul evaluabil în bani, iar, pe de altă parte, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile enumerate la art. 94 din Codul de procedură civilă, care atrag competența după materie judecătoriei, în considerarea prevederilor art. 129 alin.1 pct. 2, 133 alin.3 din Codul de procedură civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aiud, invocată din oficiu, și a trimis cauza spre competentă de soluționare în favoarea Tribunalului A..
Prin sentința civilă nr.1918/2013 pronunțată de Tribunalul A. în același dosar a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cererii formulate de petentul P. de pe lângă Judecătoria Aiud pentru desființarea unui înscris falsificat.
S-a constatat că a intervenit un conflict negativ de competență între Tribunalul A. și Judecătoria Aiud și s-a transmis dosarul Curții de Apel A. I. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În considerentele sentinței s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este desființarea înscrisului intitulat contract de vânzare-cumpărare falsificat de către autor necunoscut și folosit de către pârâta D. M., obiect a cărui valoare este de 4000 euro.
Art. 94 din noul cod de procedură civilă prevede că:
„Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: ….
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”.
Iar art. 101 din noul cod de procedură civilă prevede că:
„(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
(2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
(3) În cererile de aceeași natură, privitoare la contracte de locațiune ori de leasing, precum și în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socotește după chiria sau arenda anuală.”
Prin urmare valoarea obiectului cererii reprezintă criteriul de delimitare a competenței de primă instanță a tribunalului de cea a judecătoriei în materie civilă pentru cererile prevăzute de art. 94, punctul 1, lit. j) din noul cod de procedură civilă.
În speță fiind vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare, contract ce a dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Prin urmare obiectul cererii deduse judecății este unul evaluabil în bani, cu o valoare sub 200.000 lei (4000 euro) ce se încadrează la art. 94, punctul 1, lit. j) din noul cod de procedură civilă, care atrage competența după materie a judecătoriei.
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, finalitatea urmărită de reclamant este aceea de desființare totală a contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul folosit, respectiv a contractului prin care s-ar fi vândut un autoturism marca Renault cu prețul de 4000 euro.
Urmare a desființării solicitate de reclamant contractul de vânzare-cumpărare menționat va fi lipsit de efectele juridice specifice.
Raportul juridic stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui desființare se solicită cuprinde drepturi și obligații al căror conținut poate fi exprimat bănește, pecuniar, acestea sunt evaluabile în bani, având, astfel, caracter patrimonial.
Având în vedere caracterul patrimonial, evaluabil în bani al obiectului cererii de chemare în judecată, cât și faptul că valoarea acestuia este sub 200.000 lei, Curtea constată că în speță competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Aiud, în conformitate cu disp.art.94 pct.1 lit.j C.pr.civ.
În consecință, în temeiul art.135 C.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Aiud.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
(continuarea sentinței civile nr.85/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Stabilește în favoarea Judecătoriei Aiud competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Aiud în contradictoriu cu pârâții D. M. și C. E. B. având ca obiect desființarea unui înscris falsificat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Octombrie 2013.
Președinte, D. M. | ||
Grefier, C. C. |
red.D.M.
Tehnored.C.C.4ex/21.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 21/2013. Curtea de... → |
|---|
