Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 474/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 5512/107/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 474/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
GrefierMonica R.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror A. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 2686/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se conststă lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. A., precum și concluzii scrise din partea recurentei reclamante. Intimatul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca legală. În mod corect prima instanță a constatat că cererea reclamantei nu se circumscrie dispozițiilor Legii 221/2009.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamanta F. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul a 510 gr. aur, confiscate cu ocazia cercetărilor efectuate în anul 1952 în Abrud de la antecesorului său, Tibea P..
Prin sentința civilă nr. 2686/2012, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
În anul 1952, mamei reclamantei, defunctul U. S., i s-a confiscat cantitatea de 289 gr. aur, aspect demonstrat de nota de constatare depusă la dosar.
Analizând acțiunea de față în raport de obiectul dedus judecății, instanța de fond a reținut că aceasta nu se încadrează în dispozițiile Legii 221/2009. Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009 descendenții până la gradul al doilea inclusiv ai unei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, pot cere acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile altor legi speciale. Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că aurul a fost confiscat ca urmare a unei condamnări ori a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Concluzionând, prima instanță a constatat că cerințele imperative impuse de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009 nu sunt îndeplinite și că reclamanta avea posibilitatea de a uza de dispozițiile OUG 190/2000, privind regimul metalelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare care reglementează regimul metalelor și pietrelor prețioase preluate abuziv de către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta susține că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, deoarece preluarea aurului de la antecesorul său, dovedită în cauză, a fost una abuzivă, fiind făcută cu ocazia cercetărilor cu caracter politic și de represiune din 1952.
Recurenta arată de asemenea că existența unui act normativ special nu exclude incidența Legii nr. 221/2009.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 7-8).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune în pretenții reprezentând contravaloarea aurului confiscat de statul român de la antecesorul său.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, pe care își întemeiază reclamanta acțiunea, impun mai multe cerințe de admisibilitate. În primul rând este necesar ca măsura confiscării să fie urmarea unei condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic. În cauză, reclamanta susține că preluarea aurului a fost una abuzivă, făcută cu ocazia cercetărilor cu caracter politic. Măsurile administrative care fac obiectul Legii nr. 221/2009 sunt doar cele luate ca urmare a rezistenței opuse regimului comunist, astfel cum rezultă atât din art. 3, unde sunt enumerate măsurile care au de drept acest caracter, cât și din art. 4 alin. 2 din lege, unde se face referire la scopul acțiunilor ce au atras aplicarea măsurilor administrative cărora legiuitorul le recunoaște caracterul politic.
Reclamanta nu a făcut dovada că antecesorul său a desfășurat activități de rezistență față de regimul totalitar.
Preluarea metalelor prețioase deținute de persoanele fizice în timpul regimului comunist s-a făcut în temeiul legislației de la aceea epocă, începând cu Legea nr. 284/1947, prin care s-a interzis deținerea în proprietate sau posesie, de către persoanele stabilite în țară, a metalelor prețioase sub orice formă.
După 1990 legiuitorul a recunoscut caracterul abuziv al măsurii de preluare a aurului și a adoptat un act normativ special, respectiv OUG nr. 190/2000, prin care a stabilit dreptul celor îndreptățiți de a li se restitui obiectele preluate abuziv ori contravaloarea acestora, după procedura specială reglementată, cu respectarea termenelor și condițiilor impuse de OUG nr. 190/2000.
Ca urmare, așa cum corect a reținut și prima instanță, cererea în pretenții formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 221/2009 este inadmisibilă, câtă vreme există un act normativ special care reglementează dreptul la restituire pentru bunuri de genul celor solicitate de reclamantă (contravaloarea aurului confiscat).
Pe de altă parte, este de reținut că prin Decizia nr. 6/2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că „pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație”.
Ca urmare, față de cele statuate de instanța supremă și având în vedere că, potrivit art. 3307 alin. 3 C. pr. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei, Curtea constată că bunurile de genul celor solicitate de reclamantă nu fac obiectul Legii nr. 221/2009.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar criticile formulate de reclamantă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 – 3041 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.
(continuarea deciziei civile nr. 474/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 2686/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.06.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/11.06.2013
2 ex/MR
Jud. fond – I. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 454/2013. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
