Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1885/85/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 351/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător M. A. M.- vicepreședinte
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
ProcurorLuha V.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta B. R.(ns.Mosztok) împotriva sentinței civile nr. 374/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul este motivat și se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și solicitarea de judecare în lipsă, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Publice.
Procuror L. V. solicită instanței respingerea recursului reclamantei, apreciind că eventualele dezdăunări ar putea fi solicitate fostului stat URSS.
Față de lucrările dosarului, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 07.05.2010 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._, reclamanta Bernard R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al măsurii administrative de obligare la muncă forțată de reconstrucție în fosta URSS, a sa, în perioada 14.01._49, obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 Euro, despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, urmare a măsurilor abuzive, aceasta fiind justificată de suferința cauzată ei și familiei sale.
Prin sentința civilă nr. 374/2013, prima instanță a respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
Reclamanta a fost deportată forțat în fosta URSS, în perioada14.01._49, fiind obligată la muncă forțată, apoi a fost marginalizată, ea și întreaga familie având de suferit, atât direct cât și prin influență, fiind justificată solicitarea de despăgubiri prin suferințele încercate.
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009, reglementează expres și limitativ situațiile în care măsura luată pe cale administrativă are caracter politic, ca fiind orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prin decizia Curții Constituționale nr. 1.358 /2010, a fost admisa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 lit. a Legii nr. 221/2009, constatându-se că acestea sunt neconstituționale. Cu prilejul soluționării excepției, instanța de contencios constituțional a examinat și normele dreptului internațional în materie și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului justificând admiterea excepției prin raportare la acestea.
Instanța de fond a apreciat că deportările cetățenilor români, de diferite naționalități, au fost rezultatul contextului internațional în care România se afla. Deportările au antamat despăgubirile de război la care România a fost obligată după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale și semnarea Tratatului de pace de la Paris. Ca urmare, nu se poate reține faptul că măsura deportării este rezultatul unei politici interne, pentru ca aceasta să aibă caracter politic în înțelesul Legii 221/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, recurenta susține că hotărârea atacată este greșită întrucât măsura deportării în URSS luată față de acesta este o măsură ce se circumscrie Legii 221/2009, iar în ce privesc daunele morale, în opinia recurentei acestea i se cuvin întrucât trebuie avut în vedere dispozițiile art. 5 astfel cum erau în vigoare la data formulării acțiunii, decizia 1358/2010 a Curții Constituționale nefiind aplicabilă.
Pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 13-17).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al măsurilor luate față de aceasta cu ocazia deportării în URSS în perioada 14.01._49 și de acordare de daune morale pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri.
Dispozițiile Legii nr. 221/2009 sunt fără echivoc în sensul că beneficiari ai acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.
În speță, măsura administrativă a deportării a fost luată față de reclamantă începând cu data de 14.01.1945, respectiv înainte de perioada de referință a Legii nr. 221/2009, iar această măsură a avut la bază rațiuni de ordin etnic și a fost dispusă înainte de instaurarea regimului totalitar, aspecte de altfel necontestate de reclamantă.
Persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, beneficiază de drepturile acordate printr-un act normativ special, respectiv prin O.G. nr. 105/1999, care reglementează atât categoriile de persoane care intră sub incidența acestui act normativ cât și drepturile de care beneficiază acestea, inclusiv dreptul la o indemnizație lunară pentru perioada deportării.
Pe cale de consecință, măsurile de deportare în URSS luate față de etnicii germani nu se încadrează în categoria măsurilor administrative avute în vedere de legiuitor prin Legea nr. 221/2009.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat prin decizia nr. 15/2012, dată în recurs în interesul legii, că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. 3 din același act normativ și art. 2 alin. 1 din O.U.G: nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.”
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă prevederilor legii speciale constatând că în ce privește măsura luată față de tatăl reclamantei nu sunt incidente prevederile Legii nr. 221/2009.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că criticile aduse de reclamantă sentinței atacate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 – art. 3041 C. pr. civ., astfel că, în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. R. împotriva sentinței civile nr. 374/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 mai 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. M.F.C.
2 ex/13 Mai 2013;
Jud. fond: V. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 126/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 454/2013. Curtea de... → |
|---|
