Obligaţie de a face. Decizia nr. 144/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 5052/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul B. I., împotriva deciziei civile nr. 224/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent B. I. și avocat B. E. cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat și legal timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul pârât B. N., din care un exemplar se comunică cu recurentul.
Mandatarul ales al intimaților depune la dosar planșe fotografice, cu curtea comună a imobilului, copertina efectuată și porțiunea de teren pe care aceasta o ocupă în curtea lor.
La solicitarea instanței, recurentul dă lămuriri cu privire la situația imobilului.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că există aproximativ 400 mp, care se împart în raport de construcția fiecărei case. Intimații susțin că nu poate proceda la efectuarea acestor construcții. Arată că dorește să ridice cea de a doua copertină pe terenul viran liber de construcții și are doar un drept de folosință asupra acestuia. A solicitat acordul vecinilor pentru construirea copertinei și arată că în prezent nu folosește acest imobil. Solicită a se avea în vedere concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Mandatarul ales al intimaților pârâți, avocat B. E. solicită a se constata de către instanță, nulitatea recursului declarat de reclamant, în temeiul art. 302 al. 1 teza I C. pr. civ, raportat la art. 304 C. proc. civ. Recursul declarat în cauză nu este motivat în drept și nu se indică motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
În subsidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată. Prin recursul declarat de recurent se aduc critici cu privire la chestiuni de fapt care au fost lămurite de către instanța de apel. Recurentul nu are în proprietate ci doar în folosință o suprafață de 67 mp, pe care a fost efectuată o copertină de 10-12 mp. Prin parcarea celor două autoturisme pe alee, jumătate din curtea comună a imobilului este obturată de către recurent. S-a formulat acțiune, aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, pentru exprimarea consimțământului vecinilor în vederea construirii unei a doua copertine. În momentul de față locul este îngrădit, deși nu s-a făcut grănițuire și nu se știe dacă terenul urmează a fi reîngrădit în copertina făcută de reclamantul recurent. Se mai pune și problema raportului juridic dintre părți în prezenta cauză. Imobilul în litigiu este proprietatea exclusivă a Statului Român, astfel că intimații nu au calitate procesuală în cauză. În ceea ce privește consimțământul, acesta trebuie acordat înaintea acordului administrativ de construire. O copertină pe imobil a fost efectuată, deși acordul administrativ a fost dat provizoriu, provizorat care durează de 12 ani. Se urmărește de către recurent constatarea unei situații de fapt înainte de a se solicita stabilirea grănițuirii între imobile.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Sibiu, cu cheltuieli de judecată.
În replică, recurentul arată că a avut un șopron, respectiv garaj care în prezent aparține intimaților A., așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1745/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții B. N., A. M. F. și A. E., acestea din urmă în calitate de moștenitoare ale pârâtului A. P., decedat în cursul procesului, obligând pârâții să-și dea consimțământul pentru ca reclamantul să edifice în curtea comună a imobilului în care locuiesc părțile, o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa și o copertină din stâlpi de metal cu acoperiș din plăci de plastic, pe lotul atribuit în folosința exclusivă a acestuia, iar în caz de refuz sentința să țină loc de consimțământ; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 304,15 lei cheltuieli de judecată iar pârâtele să plătească reclamantului suma de 304,15 lei, cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul este proprietarul apartamentului I situat în Sibiu, ., nr. 28, înscris în CF_ Sibiu, cu nr. to. 2672/2/2/2/I, fiind titularul unui drept de folosință asupra 67 mp din terenul pe care se găsește locuința, pârâții A. P., decedat în prezent, și soția sa, A. E., sunt proprietarii apartamentului III situat în același imobil, înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 2672/2/2/2/II, cu terenul în indiviziune de 121 mp aferent apartamentului, iar pârâtul B. N. este proprietarul apartamentului nr. II din imobil, înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 2672/2/2/2/II, cu teren în indiviziune de 111 mp., așa cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 766/6.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, irevocabilă.
Prin sentința menționată mai sus, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 298/2.07.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a dispus un partaj de folosință asupra terenului din curtea imobilului, între proprietarii apartamentelor din imobil, iar reclamantului i s-a revenit în folosință exclusivă lotul III de teren în suprafață de 53 mp, pârâților A. E. și A. P. lotul II de teren de 50 mp, iar pârâtului B. N. împreună cu soția B. A. lotul IV, în suprafață de 20 mp.
Susținerile pârâților A. în sensul că nu le este opozabilă hotărârea de partaj nu sunt întemeiate, atâta timp cât A. P. și A. E. au fost părți în acel proces iar pârâtele A. E. și A. M. F. sunt succesoarele pârâtului A. P. decedat în cursul procesului de față.
Coroborând schița anexă la varianta de partaj conform căreia s-a partajat folosința terenului liber de construcții, cu constatările instanței la fața locului și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtelor A., s-a reținut că reclamantul dorește să construiască o copertină constând dintr-un acoperiș din plăci de plastic montată pe 4 stâlpi de metal, în limitele lotului său de teren primit în folosință exclusivă, și de asemenea, a edificat deja o copertină deasupra intrării în apartamentul proprietatea sa, care nu afectează cu nimic lotul dat în folosința exclusivă a pârâtelor A. și nici folosința tuturor coproprietarilor asupra lotului de teren rămas în folosința comună, pârâta A. M. declarând că această din urmă construcție „n-o deranjează”.
Prin lipsa nejustificată la interogatoriu a pârâtului B. N., cu aplicarea dispozițiilor art. 225 C. pr. civ., s-a considerat că acesta a fost de acord cu cererea reclamantului.
Concluzionând, instanța de fond a apreciat că refuzul pârâților de a-și da consimțământul în forma prevăzută de lege pentru ca reclamantul să poată edifica construcțiile provizorii în curtea imobilului în litigiu, în limitele lotului său de teren atribuit în folosință exclusivă, este nejustificat și abuziv față de prevederile art. 14 și 15 din noul C. civ.
În baza art. 274 C. pr. civ., pârâții aflați în culpă procesuală au fost obligați la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în cauză, pârâtul B. N. la plata sumei de 304,15 lei, iar pârâtele A. M. F. și A. E. la plata sumei de 304,15 lei cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform chitanțelor de la filele 4, 70 ale dosarului.
Împotriva sentinței au declarat apel intimații.
Intimatele au criticat soluția primei instanțe pentru greșita admitere a acțiunii, căci reclamantul nu are nevoie decât formal de consimțământul lor, pentru că a edificat copertina de mai bine de 10 ani. Instanța nu a sesizat faptul că loturile de teren se găsesc doar în folosința lor, proprietar fiind Statul Român, astfel că ei nu au calitate procesual pasivă. Cea de-a doua copertină ar stânjeni folosința apelanților-intimați.
Intimatul a susținut că prima instanță a ignorat faptul că este proprietar asupra unei părți de 111 mp din teren, folosința fiindu-i îngrădită la 2o mp; critică și modul în care s-a făcut convocarea și deplasarea la fața locului cu ocazia cercetării locale.
Prin decizia civilă nr. 224/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul pârâtelor A. M. F. și A. E. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea civilă a reclamantului B. I. și a înlăturat obligația pârâților de plată a cheltuielilor de judecată.
A obligat intimatul B. I. la plata către apelante a sumei de 810, 45 lei cheltuieli de judecată în apel și 500 lei cheltuieli de judecată pentru fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că intimatul-reclamant nu este proprietar al terenului, aflat în indiviziune, ci are doar un drept de folosință asupra unei suprafețe de 85 mp (sau 67 mp), proprietar fiind Statul Român (40,52 % din întreg imobilul, conform deciziei civile nr. 298/2010 a Curții de Apel A. I.). Apelanții sunt proprietari asupra construcțiilor și terenului în cotă fiecare. Ca urmare, intimatul, ca neproprietar, beneficiar doar al unuia dintre atributele dreptului de proprietate (folosința), nu poate valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi, al căror drept atinge fiecare moleculă din întreg terenul, în cota de drept deținută. Chiar și partajul de folosință stabilește lipsa dreptului intimatului-reclamant, căci reține dreptul în cotă al Statului asupra terenului, orice pretenție sau cerere putându-se emite doar în raport cu acesta și în limitele cotei de drept a acestuia, și nu în contradictoriu cu apelanții-intimați, care nu au calitate procesuală pasivă.
În ce privește edificarea copertinei, cea existentă, s-a reținut că prin trecerea timpului și prin poziționare (la . comportă discuții, iar în ce privește pe cea dorită a fi edificată, nu se poate forța un proprietar de către un neproprietar să-și dea consimțământul pentru a i se încălca dreptul de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de pârâte.
În expunerea motivelor, recurentul susține că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii și nu este motivată în drept. Astfel, acesta arată că Tribunalul reține pe de-o parte că pârâții sunt proprietari indivizi asupra cotelor aferente, și pe de altă parte că aceștia nu au calitate procesuală pasivă și că un proprietar nu poate fi forțat de un neproprietar să-și dea consimțământul pentru a i se încălca un drept de proprietate.
Recurentul mai susține că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că refuzul pârâților nu este abuziv, câtă vreme există un partaj de folosință, iar edificarea construcțiilor provizorii urmează a fi efectuată pe lotul atribuit recurentului în folosință.
În drept se invocă art. 299 și 304 ind. 1 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 6).
Intimatul B. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 14-15).
Analizând legalitatea deciziei, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa I lit. A. I – piese scrise, pct. 2.5 din Legea nr. 50/1991, care potrivit art. 47 din lege, face parte integrantă din acest act normativ, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire trebuie să cuprindă, pe lângă memoriu, mai multe anexe, între care acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate.
Acest acord este necesar pentru ca prin lucrările ce urmează a fi executate să nu se îngrădească dreptul de proprietate al acestora, respectiv să nu se aducă atingere exercitării prerogativelor proprietarilor imobilelor vecine.
Prin sentința civilă nr. 766/2009 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 296/2010, s-a reținut că pârâții împreună cu Statul Român sunt coproprietari asupra terenului pe care sunt amplasate apartamentele părților. Prin hotărârile menționate s-a dispus un partaj de folosință în urma căruia reclamantul a dobândit un drept de folosință exclusivă asupra unei suprafețe de 53 mp, clar identificată și delimitată în expertiza efectuată în dosar nr._ .
În aceste condiții, solicitarea de către reclamant a acordului pârâților pentru edificarea celor două copertine este justificat raportat la dispozițiile Legii nr. 50/1991, aspect expres precizat în adresa nr. 6213/2011 a Primăriei mun. Sibiu – Serviciul Autorizare Construcții.
Împrejurarea că reclamantul nu deține nicio cotă de proprietate asupra terenului nu are relevanță în cauză, având în vedere, pe de-o parte că reclamantul deține în folosință exclusivă a suprafață de teren asupra căruia este proprietar statul român, iar pe de altă parte, că pârâții sunt coproprietari împreună cu statul, iar pentru edificarea construcției cerința legală este obținerea acordului proprietarul sau coproprietarilor terenului pe care urmează a fi ridicată construcția.
Ca urmare, este eronată reținerea instanței de apel în sensul că reclamantul, fiind doar beneficiarul unui atribut al proprietății, nu ar putea valorifica niciun drept împotriva proprietarilor indivizi. Câtă vreme pârâții sunt coproprietari alături de statul român, iar reclamantul deține în folosință o parte din terenul proprietatea statului, acordul tuturor coproprietarilor este necesar pentru obținerea autorizației. Sub acest aspect, nu are relevanță că reclamantul nu este coproprietar, ci doar titularul atributului folosinței.
Pe cale de consecință, pârâții au calitate procesuală pasivă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Refuzul pârâților de edificare a unei copertine pe terenul din curte este nejustificat, întrucât construirea copertinei urmează a fi efectuată pe terenul de 53 mp pe care recurentul îl are în folosință exclusivă, astfel că nu se poate reține că s-ar îngrădirea exercitării vreunui drept real asupra altor parcele din terenul aflat în folosință comună sau în folosința exclusivă a pârâților. În cauză nu s-a făcut dovada că amplasarea copertinei pe această parcelă de 53 mp îi limitează pârâtului B. accesul la imobilul său la 20 mp și nici că ar fi afectat lotul
(continuarea deciziei civile nr. 144/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
pârâtelor A., în condițiile în care amplasamentul parcelelor atribuite în folosință exclusivă a fost determinat prin hotărâre judecătorească.
În ce privește cea de-a doua copertină, deja existentă, Curtea constată de asemenea că refuzul este nejustificat, întrucât reclamantul are obligația de a intra în legalitate, adică obținerea autorizației, ceea ce presupune inclusiv acordul coproprietarilor terenului.
Concluzionând, Curtea reține că refuzul pârâților de a-și exprima acordul pentru edificarea de către reclamant a celor două copertine nu este justificat, astfel că el reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului lor de proprietate, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 31/1954, cum corect a reținut prima instanță.
Pentru aceste considerente, reținând că criticile reclamantului se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată fondat recursul de față, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ. să îl admită și să modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, pe care o va menține.
În recurs nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, întrucât recurentul nu le-a solicitat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 224/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de către pârâții A. M. F. și A. E. împotriva sentinței civile nr. 1745/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar_, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc./Tehn. M.F.C./05.03.2013
N.P./2 ex/21.03.2013
Jud. fond – A. L.
Jud. apel – V.C.D./V. A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Servitute. Decizia nr. 570/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
