Legea 10/2001. Decizia nr. 284/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4363/97/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 284/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta V. (fostă P.) N. și de pârâtul P. municipiului D. împotriva sentinței civile nr. 272/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că s-a depus întâmpinare din partea recurentului intimat formulată prin avocat cu împuternicire avocațială, și o cerere de strigare a cauzei după orele 1030 din partea recurentei contestatoare pentru a ajunge în instanță. Nu s-au depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Instanța dă curs cererii și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta contestatoare V. N., lipsă fiind recurentul intimat P. municipiului D. și mandatara acestuia, avocat A. L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura completă și depunerea întâmpinării, și faptul că părțile nu au depus înscrisurile solicitate de instanță.
Recurenta contestatoare V. N. depune în fața instanței extrasele CF pentru imobilele în litigiu nr. 4673 și nr. 4830 D. și factura fiscala reprezentând onorariul identificării topo, pentru a dovedi că imobilele în litigiu aparțin Statului român și sunt libere de sarcini. Arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta contestatoare V. N. solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței cu trimitere cauzei spre rejudecare la instanța de fond în scopul refacerii expertizelor pe care le consideră greșite și lacunare. Expertul face vorbire despre case expropriate la 12 ani după ce casa mamei reclamantei a fost demolată.
Față de recursul pârâtului P. municipiului D. solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că antecesoarea sa nu a primit despăgubiri la momentul exproprierii, și că terenul cerut în compensare este liber, nefiind ocupat de zone verzi cum susține pârâtul.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
P. acțiunea înregistrată la data de 10.07.2008 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta P. (născută V.) N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului D., soluționarea notificării pe care a transmis-o cu nr. 580/12.11.2001, prin B. B. A., în sensul restituirii în natură a suprafeței de teren libere din imobilul preluat abuziv de stat antecesorilor săi și, care, a fost situat în D., .. 114, iar pentru construcțiile demolate și pentru porțiunea de teren ce nu mai poate fi restituită pe același amplasament, să-i fie acordate – prin compensare, în natură – un alt teren de aceeași valoare, pe raza municipiului D..
În cursul procesului a fost emisă dispoziția nr. 1716/2011, împrejurare față de care reclamanta a solicitat, în compensarea imobilului preluat abuziv de stat, atribuirea de către instanță a altor terenuri pe raza municipiului D., nefiind de acord cu măsurile reparatorii prin despăgubiri în condițiile legii speciale.
P. sentința civilă nr. 272/2012 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantei și în consecință, a dispus atribuirea, în compensarea imobilului construcții și teren preluat, a următoarelor imobile:
- suprafața de 900 mp și, respectiv, suprafața de 250 mp – delimitate de străzile I. C., Mareșal A. și G. C., în vecinătatea blocurilor 26, 21 și centrala termică, înscris în CF 5792 D. – reprezentate grafic prin culoarea de contur roșu, în Planșa 3 anexă la raportul de expertiză;
- suprafața de 1350 mp, situat pe . D., în spatele Blocului F3, delimitat de Blocul E1 și la Est de a alee de acces, înscris în CF 4830 D., nr. topo. 3756/48/77 și, respectiv,
- suprafața de 510 mp – în aceeași zonă, delimitat de .. F3, . Sud și Vest de . blocurile învecinate, reprezentate grafic, prin culoarea roz, în planul de situație anexă la completarea 1 la expertiza topografică, parte integrantă a prezentei;
- suprafața de 750 mp – situat pe .. F4, sc.4 și ., reprezentat grafic – prin culoarea roșie, contur roșu – în planul de situație anexă la completarea 3 la raportul de expertiză topografică, parte integrantă a prezentei hotărâri;
- suprafața de 1900 mp – situat în spatele magazinului Plus, în vecinătatea blocurilor K2, A5 și A2, reprezentat grafic în planșa 2 anexă la completarea nr. 3 la raportul de expertiză topografică, parte integrantă a prezentei – prin contur și culoare roșie.
S-a stabilit acordarea măsurilor reparatorii, prin despăgubiri, în echivalent, pentru imobilul construcții și teren, a cărui restituire în natură, nu este posibilă, prin compensare cu bunuri ori servicii, iar pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4200 lei, cheltuieli de judecată și în contul Biroului de expertize al Tribunalului Hunedoara, a sumei de 780 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. dispoziția nr. 1716/2011, intimatul P. municipiului D. a soluționat notificarea transmisă cu nr. 580/2001, prin B. B. A., prin care contestatoarea a solicitat despăgubiri în natură sau prin echivalent pentru imobilul situat în D., .. 114, preluat de stat, prin expropriere, în sensul că a constatat vocația acesteia la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitor al proprietarului tabular al imobilului notificat.
P. dispoziția respectivă a fost respinsă solicitarea acesteia de a-i fi acordat în compensație teren pe raza municipiului D., cu argumentul că nu există terenuri disponibile care să poată fi acordate în echivalent, astfel că au fost propuse măsuri reparatorii, prin despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
P. Legea nr. 10/2001, legiuitorul a impus principiul restituirii acestor imobile în natură, iar în plus, în cazul imobilelor expropriate - prin art. 7, 9 și 10 din lege -, legiuitorul a impus regula restituirii lor în starea în care se află și libere de orice sarcini. În subsidiar, în varianta în care o atare restituire în natură, nu este posibilă, legiuitorul a impus obligația de restituire a acestor imobile, în echivalent, în principal prin compensări cu bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite, sau prin despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv a Titlului VII al Legii nr. 274/2005, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că în cauză, imobilul în litigiu a fost identificat prin expertiză judiciară, în care s-a arătat că nu poate fi restituit în natură, pe vechiul amplasament, construcțiile fiind demolate, iar terenul, ocupat de alte edificate și elemente de sistematizare.
Ca atare, pe baza expertizelor efectuate, prima instanță a dispus atribuire unor suprafețe de teren, ca măsură reparatorie prin compensare, apreciind că suprafețele de teren de 900 mp., 250 mp., 1350 mp., 510 mp., 750 mp. și de 1900 mp. sunt libere întrucât nu sunt amenajate ca parcuri, zone verzi, alei pietonale, spații de joacă ori de relaxare, nu sunt afectate de mobilier subteran ori suprateran și nici incluse domeniului public, neexistând dovezi ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a susținut în recursul său că instanța de fond a pierdut din vedere valoarea imobilului construcție, fără a depune în termen legal un memoriu care să cuprindă motivele de recurs.
Pârâtul a solicitat prin recursul formulat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă.
În expunerea motivelor, recurentul susține că suprafețele de teren atribuite reclamantei în compensare nu reprezintă teren liber în sensul Legii 10/2001, fiind amenajate ca loc de joacă (suprafața de 900 mp) și zone verzi (celelalte suprafețe). Se susține de asemenea că suprafața de 250 mp este revendicată de foștii proprietari. În aceste condiții, în opinia recurentului suprafețele de teren identificate în expertiză nu puteau face obiectul restituirii în temeiul Legii 10/2001.
Pârâtul critică și faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la despăgubirile în cuantum de_ lei primite în momentul preluării imobilelor.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 304 ind. 1 C. pr. civ.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care arată că apreciază legală și temeinică hotărârea atacată (filele 23-27).
Cu ocazia dezbaterilor reclamanta a arătat că solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea expertizei .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Imobilul preluat de la antecesoarea reclamantei este ocupat cu lucrările efectuate în scopul în care a fost expropriat, iar construcțiile existente la data preluării au fost demolate, astfel că acest imobil nu mai poate fi restituit în natură. Aceste aspecte nu sunt contestate de niciuna dintre părți.
În această situație, se impune determinarea altor măsuri reparatorii, prin compensare sau prin echivalent, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a dispune atribuirea unor imobile ca măsură compensatorie, este necesar ca aceste imobile să fie apte de a fi restituite, în sensul legii speciale. Aceasta înseamnă, în primul rând, ca ele să nu facă obiectul unor cereri de restituire formulate de către foștii proprietari ori de moștenitorii acestora, pentru că altfel se încalcă principiul restituirii în natură, instituit de lege ca primă măsură reparatorie.
Apoi, din coroborarea art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca terenul ce se atribuie în compensare, să fie liber, în sensul legii. Sintagma de „teren liber” este explicitată de legiuitor în prevederile HG nr. 250/2007, unde, la art. 10.3., se arată că, înainte de a dispune orice măsură, instanța este obligată să verifice destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
În cauză, Curtea constată că prima instanță a nesocotit aceste prevederi legale. Expertiza efectuată în cauză, precum și suplimentele la aceasta, sunt superficiale și incomplete. Expertul identifică șase suprafețe de teren situate între blocuri de locuințe și susține că sunt în proprietate statului, dar nu depune la dosar extrase de CF pentru a se verifica aceste aspecte. Mai multe, suprafețe de teren pe care le-a identificat expertul nu sunt delimitate prin nicio modalitate (dezmembrare, puncte topografice), astfel că ele nu pot fi localizate în teren, iar atribuirea unor imobile în această modalitate deficitară face imposibil de executat o asemenea hotărâre.
Pe de altă parte, expertul susține că cele șase parcele de teren nu sunt afectate de utilități, dar această afirmație nu este susținută de nicio dovadă. Toate concluziile rapoartelor de expertiză se bazează pe constatări la fața locului ale expertului, fără ca acesta să efectueze verificări la instituțiile abilitate cu privire la proprietarul terenurilor propuse spre atribuire, la faptul că aceste terenul au fost sau nu solicitate spre a fi restituite de către foștii proprietari sau cu privire la existența unor amenajări subterane. Toate aceste aspecte nu pot fi constatate la fața locului, ci doar pe baza unor înscrisuri provenite de la instituțiile abilitate.
Este de asemenea de observat că reclamanta a depus la dosarul de fond o . planșe fotografice, semnate și ștampilate de expert, din care se poate observa cu ușurință că pe suprafețele propuse pentru a fi atribuite în compensare sunt amenajate fie ca loc de joacă, fie ca spațiu verde, fie ca parcare (filele 180-185, vol. II).
Față de toate aceste împrejurări, Curtea constată că prima instanță nu a lămurit starea de fapt în ce privește existența unor terenuri libere în sensul legii speciale, apte de a fi atribuite în compensare, iar pentru dezlegarea acestor aspecte de fapt sunt necesare probe care nu pot fi administrate în recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. pr civ., Curtea va admite recursul declarat de pârât, va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea fondului, urmând ca prima instanță să dispună efectuarea unei expertize topografice prin care se stabilească dacă cele șase suprafețe de teren sunt libere în sensul legii, raportat la art. 10, 11 din Legea nr. 10/2001 și la art. 10.3. din HG nr. 250/2007. de asemenea, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va administra orice probe considerate utile pentru lămurirea stării de fapt.
În ce privește recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta nu cuprinde criticile aduse hotărârii primei instanțe, deși, potrivit art. 301 coroborat cu art. 303C. pr. civ., recursul trebuia motivat în termen de 15 zile de la comunicare.
Față de acestea, în temeiul art. 306 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va constata nul recursul reclamantei.
(continuarea deciziei civile nr. 284/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. mun. D. împotriva sentinței civile nr. 272/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I civilă.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Constată nul recursul declarat de reclamanta V. (fostă P.) N. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/13.05.2013
2 ex/MR
jud. fond - I. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 676/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
