Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 295/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 155/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M. - vicepreședinte
Judecător S. T.
Judecător M. F. F.
Grefier A. B.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții P. C., P. C. M. și de către pârâtul P. A. împotriva deciziei civile numărul 373/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta intimată G. L. și reclamantul recurent P. C. asistat de avocat M. I., lipsă fiind celelalte părți .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că A. –DGAFPS Sibiu a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat în cauză de pârâtul P. A. în două exemplare iar recurentul pârât P. A. a depus concluzii scrise într-un exemplar.
Mandatara recurenților avocat M. I. depune la dosar chitanța nr._ din 04.03.2013 reprezentând diferență la taxa judiciară de timbru stabilită în recurs în valoare 995 lei și împuternicire avocațială.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de către intimata DGFP. Sibiu cu mandatara recurenților.
Intimata G. L. solicită a fi citat în cauză și fostul soț.
Instanța precizează că pârâtul P. A. a fost citat în cauză și nu s-a prezentat.
Intimata G. L. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja apărător în cauză.
Mandatara recurenților, avocat M. I. față de cererea de amânare formulată de către intimata G. L. la acest termen de judecată se opune, intimata G. a fost prezentă și la termenul anterior și nu a înțeles să formuleze întâmpinare la recursurile declarate în cauză, a fost legal citată i s-a comunicat și un exemplar din recursul declarat în cauză de către pârâtul P. A. și cererea formulată la acest termen de judecată este doar pentru tergiversarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de intimata G. L. având în vedere faptul că aceasta a avut posibilitatea să-și angajeze apărător în cauză, a fost prezentă și la primul termen de judecată când i s-a comunicat și recursul declarat de pârât.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților avocat M. M. având cuvântul solicită, conform motivelor de recurs depuse la dosar, obligarea la perfectarea actului autentic, lucru cerut atât la fond cât și în apel, întabularea acestei măsuri și rectificarea de CF, cerere care este justă chiar dacă există acel sechestru.
Solicită instanței a avea în vedere că și intimatul A. prin întâmpinare recunoaște valabilitatea cererii lor, care este admisibilă chiar și în cazul sechestrului.
Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Sibiu cu admiterea apelului și obligarea lui P. A. la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, întabularea acestei măsuri și rectificarea de CF în ce privește ipoteca instituită nelegal și care să țină loc de act autentic.
În ce privește înlocuirea sechestrului asigurator susține că toate actele de la CF se întemeiază pe art.129 alin.8 și 9 din OG.nr.92/2003 și este o procedură a înscrierii sechestrului asigurator ca proces verbal dar nu ca act execuțional luat în baza disp. art.154 alin.5 din O.G. nr.92/2003 care ar fi dus la indisponibilizarea bunului, astfel înscrierile sunt eronat, temeiul nu este art.154 alin.5 din O.G. nr.92/2003 și trebuia respinsă cererea.
Recurenților le-a fost respinsă cererea de notare că este bun comun.
Cererea de rectificarea de CF este pe deplin justificată.
Acțiunea în rectificare a actelor intabulate întemeiată pe disp. art.129 din O.G. nr.92/2003 este admisibilă, chiar și A. a recunoscut că nu a pus sechestru în baza disp. art.154 din O.G. nr.92/2003.
Pe cale de consecință solicită admiterea recursului pentru rectificare CF cu admiterea apelului prin modificarea deciziei Tribunalului Sibiu și rectificarea de CF cu ridicarea sechestrului și întabularea apartamentului pe numele recurenților P..
Cererea formulată în subsidiar, de casare cu trimitere, o lasă la aprecierea instanței.
În ce privește recursul declarat de P. A. având în vedere că acesta nu este semnat solicită anularea acestuia iar pentru faptul că în cauză nu s-a timbrat solicită anularea ca netimbrat.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în recurs și fără cheltuieli de judecată pentru apărare.
Intimata G. L. susține că este și ea victimă, a lucrat la 8 apartamente împreună cu soțul și nu a beneficiat de nici un ban iar 7 dintre apartamente au fost vândute. Domnul P. a știu că vânzătorul are și soție dar ea nu a fost întrebată dacă dorește să vândă și nu a beneficiat de nici un ban din apartamentele făcute cu fostul soț.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2472 din 27.03.2012 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte acțiunea civilă completată formulată de reclamanții P. C. și C. M. în contradictoriu cu pârâții G. (fostă P.) L. și A. și M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P.-A.F.P.- Serviciul de colectare executare silită Persoane Fizice Sibiu.
A fost admisă cererea reconvențională completată formulată la data de 19.07.2011 de M.F.-A.N.A.F.-D.G.F.P. Sibiu în contradictoriu cu P. C. și P. C. M. și G. (fostă P.) L. și P. A..
A fost admisă și acțiunea conexă de sub numărul_ formulată de G. (fostă P.) L. în contradictoriu cu A. prin D. Sibiu și P. A..
A fost admisă cererea reconvențională completată formulată la 16.06.2011 de M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P. Sibiu în contradictoriu cu P. C. și P. C. M. și G. (fostă P.) L. și P. A..
A fost admisă în fond și în parte cererea de intervenție precizată în interesul pârâtului P. A. formulată la data de 05.04.2011 de P. C. și P. C. M..
S-a constatat că numiții G. L. și P. A. au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun în cote egale de contribuție de câte ½ părți fiecare imobilul apartament înscris în Cartea funciară nr._ –C1-U13 (provenit din numărul cadastral_/D/M/III) numărul top 7040/19/D/M/III, (provenită din cf_), compus din 3 camere și dependințe situat în Sibiu, cartier ștrand, ., etaj mansardă, M3 în valoare de 30.000 euro (în echivalent lei).
S-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea definitivă a acestuia către pârât și a fost obligat acesta să plătească coproprietarei G. L. echivalentul cotei acesteia de proprietate în suma de 15.000 euro (în echivalent lei la data plății curs BNR) în termen de 2 luni de la data sentinței.
S-a dispus înscrierea drepturilor astfel dobândite în cartea funciară.
A fost constatată renunțarea la judecată a cererii din acțiunea conexă formulată de G. L. (fostă P.) cu privire la rectificarea de carte funciară prin radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea D.G.F.P. Sibiu până la concurența sumei de 112.806 lei și renunțarea la judecată a cererii din acțiunea conexă a intervenienților P. C. și C. M. cu privire la radierea dreptului de ipotecă instituit în temeiul încheierii de întabulare 7513/2011 urmare admiterii plângerii formulată împotriva acestei încheierii și a încheierii de respingere a reexaminării dispusă cu încheierea_/2011.
Au fost respinse în rest cererile părților.
A fost obligată pârâta G. L. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1645,55 lei și pârâtul P. A. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.645,55 lei și suma de 97 lei cu acest titlu reclamantei din acțiunea conexă G. (fostă P.) L.; a fost obligat pârâtul P. A. să plătească în favoarea statului suma de 1389,5 lei taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că numiții P. A. și G. L. s-au căsătorit la 10._ și divorțul lor a devenit irevocabil la 24.03.2011 (fila 48).
Imobilul înscris în CF nr._-C1-U3 Sibiu (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._) cu numărul top 7040/19/B/M/III este proprietatea pârâtului P. A., așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, drept dobândit prin construire, conform încheierii_/2008.
La data de 09.06.2009, în timpul căsătoriei soților P., între P. A. și P. C. și P. C. L. s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care s-a promis vânzarea, respectiv, cumpărarea imobilului apartament M2 devenit după corecție M3 din Sibiu ., fost . înscris în Cartea funciară nr._ Sibiu numărul top 7040/19/D/M/II, în schimbul prețului de 30.000 euro din care s-a primit la încheierea promisiunii suma de 21.000 euro iar diferența urmând să fie achitată până la 01.08.2009.
Părțile au prevăzut expres că actul încheiat nu este un contract de vânzare-cumpărare pentru că el nu transferă dreptul de proprietate de la promitent vânzător la promitent cumpărător.
La 14.08.2009 promitentul vânzător declară prin înscris sub semnătură privată că a primit suma de 2500 euro din diferența de 9000, suma totală primită până la această dată fiind de 23.500 euro, și că diferența de 6500 euro urmează să fie primită la finalizarea actelor până la 19.05.2009, termenul limită de finalizare a actelor. Ulterior, s-a încheiat actul adițional numărul 3962/06.07.2010 prin care s-a modificat prețul de vânzare la 29.000 euro, preț pe care promitentul vânzător declară că l-a primit în întregime, și s-a stabilit ca termen de predare a proprietății imobilului 26.07.2010, dată când părțile se vor prezenta la biroul notarului public M. R. E. și vor încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Actul adițional precizează, totodată, noile coordonate de carte funciară a imobilului în promis și menționează că face parte din contractul încheiat la 19.06.2009. Promisiunea de vânzare-cumpărare a fost notată în cartea funciară la 14.07.2010 cu încheierea numărul_ și instanța a reținut faptul că soția P. L. nu și-a dat acordul la încheierea acestui contract.
Promitentul vânzător și numita G. (fostă P.) L. au fost notificați de promitenții cumpărători în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, la 21.12.2010, pârâta G. nu a dat curs somației.
Prin încheierea numărul 7513/15.02.2011 se înscrie în cartea funciară dreptul de ipotecă în valoare de 112.806 lei dobândit prin lege în favoarea A.- D.-AFP Sibiu –Serviciul colectare, executare silită persoane fizice - decizia de instituire a măsurilor asiguratorii_/31.12.2010.La 04.04.2011 se notează sechestru asigurator asupra imobilului pentru recuperarea creanței în sumă de 88.907 lei în favoarea AFP Sibiu.
Din proba testimonială a rezultat că apartamentul construit la mansarda unui . și cu aportul pârâtei G. L., căsătorită la momentul construirii cu promitentul vânzător P. A.. Martorii au relatat că pârâta a contribuit cu munca fizică efectivă, fiind un „fel de administrator cu materialele pentru construcție”și că soții se înțeleseseră ca apartamentul să le revină lor ca locuință familială. Martorul Z. M. declară că și pârâta G. L. a contribuit cu bani din familie la construcția acestei locuințe, fapt plauzibil mai ales dacă era în discuția soților ipoteza ca acest apartament să le revină lor.
Familia P. s-a mutat în locuință după căsătoria promitentului vânzător. Construcția a început în anul 2008 iar convențiile de vânzare cumpărare a apartamentelor de la mansardă s-au purtat numai cu P. A..
S-a mai reținut că anterior căsătoriei, P. A. a mai construit o mansardă și din banii obținuți s-a început construcția ce face obiectul prezentului litigiu și că, deși nu erau căsătoriți, G. L. a contribuit și la edificarea celeilalte mansarde, părțile locuind în concubinaj (declarația lui A. Teodosia).
Nu s-a contestat contribuția comună și egală a soților P. la dobândirea bunurilor comune și că această contribuție este dovedită cu probele administrate. Având în vedere faptul că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei, nefiind relevant faptul că imobilul a fost înscris în cartea funciară numai în favoarea unuia dintre soți, în temeiul art. 30 codul familiei (în vigoare pe perioada căsătoriei părților)instanța a constatat calitatea de bun comun al acestuia la valoarea (de asemenea, necontestată) de 30.000 euro (în echivalent lei).
În temeiul art. 673 indice 5 și art. 673 indice 9 cod de procedură civilă, 728 cod civil (dispoziții aplicabile în speță față de dispozițiile art. 66 Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) instanța a dispus sistarea stării de codevălmășie și partajul prin atribuirea definitivă a imobilului către pârâtul P. A. cu obligarea acestuia la plata către G. L. a echivalentului cotei acesteia de proprietate în suma de 15.000 euro (în echivalent lei la data plății curs BNR). La atribuirea bunului s-a avut în vedere înțelegerea părților, pârâta G. L. solicitând în fața instanței această modalitate de partajare a bunului și fiind de acord cu vânzarea către familia P. cu condiția să primească partea sa din valoarea bunului.
Instanța a stabilit un termen de 2 luni de la data hotărârii pentru achitarea sumei astfel stabilite, apreciindu-se că un termen mai lung ar fi în defavoarea coproprietarei.
În temeiul Legii 7/1996 instanța a dispus înscrierea drepturilor astfel dobândite în CF.
Rezolvând partajul bunului în litigiu în modalitatea arătată, promisiunea de vânzare încheiată în timpul căsătoriei fără acordul unuia din soți, rămâne valabilă, imobilul revenind în urma partajului promitentului vânzător care, de principiu, poate fi obligat să respecte obligația asumată și să vândă imobilul promitenților cumpărători în temeiul art. 1077 Cod civil care cere ca obligația asumată de o parte contractantă să fie executată în natura ei specifică și art. 969 Cod civil prevăd obligativitatea cu putere de lege a dispozițiilor contractuale pentru părțile contractante.
În speță, s-a reținut însă că vânzarea către promitenții vânzători este oprită de dispozițiile art. 129 al.9 teza a doua cod de procedură fiscală, imobilul în litigiu fiind sub sechestru asigurator în favoarea DGFP Sibiu. Dispozițiile enunțate stabilesc că „actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute de aliniatul 8 (al.8 „În cazul înființării sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.”) sunt lovite de nulitate absolută”.
Cu privire la legalitatea înscrierii ipotecii legale și sechestrului asigurator instanța a constatat că nici mențiunea că a fost notată o promisiune de vânzare și nici faptul că imobilul este bun comun nu pot constitui piedici la înscrierea ipotecii, respectiv notarea sechestrului asigurator.
Promisiunea de vânzare nu transferă proprietatea de la promitentul vânzător la promitenții compărători (așa cum expres părțile au prevăzut în contract) chiar dacă întregul preț convenit a fost plătit și promitenții cumpărători folosesc efectiv apartamentul. În același sens se exprimă și practica judiciară depusă în probațiune de reclamanți la fila 54, fiind o interpretare eronată a deciziei enunțate, din partea reclamanților atunci când susțin că dacă s-a predat bunul și s-a achitat prețul a operat transferul dreptului de proprietate însuși. Decizia subliniază necesitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare în această situație.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, trebuie îndeplinite condițiile legale pentru vânzare. Existența unui obiect al vânzării care să fie în circuitul civil este una din condițiile esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare, condiție care în prezenta caută nu este îndeplinită motiv pentru care instanța a respins această cerere.
Înscrierea ipotecii legale în condițiile în care bunul era comun iar datoria este una personală a unuia din soți nu este nelegală. Ipoteca se va executa numai în ceea ce privește dreptul debitorului iar partajul bunului poate avea loc și după înscrierea ipotecii. Mai mult, urmare partajului, bunul a revenit în proprietatea exclusivă a debitorului.
Dreptul de înstrăinare a imobilului ipotecat încetează în momentul în care a fost înregistrată acțiunea ipotecară sau când creditorul a procedat la somarea debitorului astfel că, și din acest punct de vedere, vânzarea imobilului ipotecat este interzisă.
În temeiul art. 275 Cod de procedură civilă instanța a obligat pe pârâta G. L. și pe P. A. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de câte 1.645,55 lei fiecare. Pârâtul P. A. a fost obligat să plătească suma de 97 lei cheltuieli de judecată reclamantei din acțiunea conexă G. (fostă P.) L.. S-a reținut că reclamanții P. nu sunt îndreptățiții la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ci numai pentru pretențiile admise, respectiv, pentru cererea care a vizat partajul bunurilor comune: taxa de timbru și timbrul judiciar de 2.041,10 lei și onorariu avocat parțial în valoare de 1250 lei (1/2 din 2500 lei). Pe de altă parte, copartajanții trebuie să suporte cheltuielile de judecată în proporție de ½ fiecare, conform cotelor de proprietate. Cheltuielile aferente acțiunii conexe se ridică pentru reclamanta G. L. la 194 lei, taxa judiciară de timbru iar pârâtul P. A. este obligat să plătească ½ din această cheltuială..
În temeiul art. 18 OG 51/2008, instanța a obligat pârâtul din acțiunea conexă P. A. să plătească în favoarea statului suma de 1389,5 lei taxa de timbru, sumă de care reclamanta din acțiunea conexă a fost scutită.
S-a respins ca neîntemeiată cererea M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P.-A.F.P.- Serviciul de colectare executare silită Persoane Fizice Sibiu de obligare la cheltuieli de judecată, având în vedere că nu s-au dovedit astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, care critică soluția pentru respingerea cererii privind rectificarea CF prin radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea A. și în sarcina Intimatul P. Astrid.
Prin decizia civilă nr. 373/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția i civilă în dosarul nr._ a fost respins apelul promovat de apelanții P. C. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2472 din 27.03.2012 a Judecătoriei Sibiu, care a fost păstrată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Ipoteca este o garanție reala, servind la garantarea obligațiilor unui debitor fata de creditorul sau, printr-un bun imobil din patrimoniul sau, fără deposedare. Se cere sa fie determinata cu privire la imobilul afectat și în ceea ce privește valoarea creanței. Principala condiție de forma ce se cere îndeplinită este ca contractul de ipoteca să fie încheiat prin înscris autentic, cazul de față. Condiția de publicitate ține de asigurarea opozabilității și a rangului de preferință ale ipotecii. Efectele principale produse prin înscrierea ipotecii constau în faptul că se constituie un drept de creanță a creditorului numai asupra bunurilor imobile ale debitorului, acesta păstrează detenția imobilului ipotecat, are dreptul să culeagă fructele bunului, îl poate înstrăina, dar, în acest caz, imobilul se va strămuta către noul dobânditor, grevat de ipoteca constituita asupra lui. Consecințele situației juridice a ipotecii sunt faptul că creditorul ipotecar are dreptul de a urmări imobilul ipotecat in mana oricui s-ar găsi acesta, ipoteca continua sa existe asupra întregului imobil, chiar daca a fost plătita o parte din datorie si chiar daca, in caz de partaj a unui imobil ipotecat, imobilul trece in lotul unuia dintre copărtași (acesta va trebui sa suporte urmărirea pentru întreaga datorie, întrucât garanția este incorporata in imobil), la scadenta daca debitorul nu onorează creanța, creditorul poate cere executarea silită .În ce privește pe terții dobânditori ai imobilului ipotecat, ipoteca nu constituie o indisponibilizare, ei putând achiziționa imobilul ipotecat sub condiția de a-l prelua cu tot cu sarcina ce-l grevează.
În situația de față, ipoteca a fost înscrisă asupra imobilului anterior încheierii promisiunii de vânzare cumpărare, astfel că această garanție afectează situația juridică a imobilului și în prezent, sub condiția stingerii ipotecii.
În ce privește motivul de apel privind radierea ipotecii, în termenii art. 29 din Legea 7/1996, (1) înscrierea provizorie devine opozabila terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei. (5) Justificarea radierii dreptului de ipoteca se va face in baza consimțământului dat in forma autentica al titularului dreptului de ipoteca ori in temeiul unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. În cauză, nu au fost îndeplinite condițiile legale impuse de norma juridică, astfel că nu se poate efectua radierea. |
Cheltuieli de judecată nu s-au cerut/dovedit.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, corespunzător timbrat și motivat, reclamanții P. C. și P. C., solicitând modificarea deciziei și admiterea apelului în ceea ce privește obligarea la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, întabularea acestei măsuri și rectificarea de cf cu privire la radierea ipotecii instituite nelegal; cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat în esență că antecontractul de vânzare cumpărare a fost perfectat la data de 09.06.2009, prețul s-a achitat integral, iar posesia s-a predat cumpărătorului. Promisiunea de vânzare cumpărare a fost notată în cf la data de 14.07.2010 cu nr._/14.07.2010, la data de 21.12.2010 a fost notificată perfectarea contractului autentic, însă pârâta G. fostă P. nu a dat curs somației. Prin încheierea 7513/15.02.2011 s-a înscris dreptul de ipotecă al A., iar la data de 04.04.2011 s-a notat sechestrul asigurător pentru AFP Sibiu.
S-a susținut că, deși sechestrat, debitorul poate înstrăina bunul ipotecat, noul dobânditor primind însă bunul grevat de sarcini.
În acest context, s-a arătat că instanțele trebuiau să dispună obligarea pârâtului P. A. să perfecteze actul autentic de vânzare, iar în caz contrar sentința să țină loc de act autentic translativ de proprietate.
S-a menționat că prin întâmpinare, A. a recunoscut valabilă această operațiune.
Ipoteca a fost instituită la cererea A., în temeiul procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile nr._/14.02.2011 și a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/31.12.2010. Potrivit art. 129 al. 2 din OG nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, mobile, când există pericolul de sustragere de la colectare. În situația în care măsura sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea petentului a fost luată în temeiul art. 129 al. 8 din OG 92/2003, în cartea funciară poate fi înscris doar sechestrul asigurător, și nu un drept de ipotecă.
S-a invocat faptul că procedura înscrierii în cf a sechestrului asigurător prev. de art. 129 al. 8 și 9 din OG 92/2003 este distinctă de procedura înscrierii sechestrului aplicat de către executorul fiscal în cadrul executării silite a bunurilor imobile, în conformitate cu art. 154 al. 5 din OG 92/2003.
Art. 154 al. 6 și 8 din OG 92/2003 prevede că sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul al. 5 constituie ipotecă legală, iar organul de executare are obligația de a-l înainta la cf în vederea efectuării inscripției ipotecare.
Măsura sechestrului prevăzută de art. 129 al. 2 din OG 92/2003 este o măsură asiguratorie, care se ia în cazul în care există pericolul înstrăinării, iar măsura sechestrului prev. de art. 154 al. 5 din OG 92/2003 se ia în faza executării silite.
În cazul ambelor măsuri se prevede înscrierea lor în cf, însă doar în cazul sechestrului instituit în temeiul art. 154 din OG 92/2003 se constituie ipotecă legală.
Recurenții au învederat că nici unul din actele care au stat la baza înscrierii în cf a sechestrului și ipotecii nu a fost întemeiat pe art. 154 al. 5 din OG 92/2003, motiv pentru care au solicitat rectificarea de cf, titlul nefiind valabil pentru înscrierea ipotecii.
S-a susținut că ipoteca nu are bază legală, iar sechestrul aplicat depășește valoarea debitului față de imobilele asupra cărora a fost instituit.
În condițiile în care promisiunea de vânzare cumpărare a fost notată în cf, s-a solicitat și obligarea pârâtului P. A. la perfectarea actului autentic de vânzare cumpărare, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act translativ de proprietate, cu consecința întabulării în cf a apartamentului pe numele recurenților.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
În susținerea recursului a fost depusă la dosar practică judiciară.
Împotriva deciziei Tribunalului a formulat recurs și pârâtul P. A., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii principale formulate de G. L. și admiterea acțiunii civile formulate reclamanții P. C. și P. C. M.; fără cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că în mod greșit instanța de fond a constatat că intimatei G. L. îi revine jumătate din valoarea întregului apartament construit la mansarda blocului din Sibiu, . la plata sumei de 15.000 euro.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții P., s-a apreciat că aceasta este fondată, întrucât instituirea unui sechestru asigurător asupra bunului reținut ca fiind comun, pentru o datorie a sa personală, este inadmisibilă.
S-a apreciat că atât timp cât promisiunea de vânzare a fost perfectată anterior existenței unei datorii către A., iar familia P. exercită posesia asupra bunului din anul 2008, soluțiile instanțelor anterioare sunt nelegale.
Recursul nu a fost semnat, nu a fost întemeiat în drept și nu a fost timbrat.
Prin întâmpinarea formulată, DGFP Sibiu a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Sibiu.
Prin concluziile scrise formulate, recurentul pârât P. A. a reiterat susținerile din cuprinsul motivelor de recurs.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 al. 2 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără arătarea motivelor și a probelor care au fundamentat soluția, nu se poate exercita, în mod efectiv, controlul judiciar.
De asemenea, hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată într-o manieră clară și coerentă, pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe. Motivarea hotărârii judecătorești cu prezentarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea lor, cu enunțarea celor constatate și dovezilor care au determinat-o, constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
În cazul în care motivarea lipsește cu desăvârșire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de părți prin apeluri au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se impune casarea sa în totalitate cu reluarea judecății.
În acest sens, sunt aplicabile și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță națională trebuind să fie motivată, în fapt și drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanță.
În concret, raportat la speța de față, Curtea constată că instanța de apel a omis să examineze o . cereri și motive expuse de părți în cadrul apelului formulat, împrejurare ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei și determină incidența dispozițiilor art. 312 al. 6 ind. 1 C.pr.civ.
Astfel, în cuprinsul motivelor de apel, reclamanții au solicitat rectificarea cf prin radierea dreptului de ipotecă instituit, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 30, 32 C.fam. rap. la art. 34 pct. 1 și 4 din Legea nr. 7/1996, precum și obligarea pârâtului P. A. la perfectarea actului autentic de vânzare cumpărare, în caz de refuz hotărârea urmând să țină loc de act autentic translativ de proprietate.
Deși aceste critici au format obiectul apelului, Tribunalul nu le-a examinat, ci s-a limitat la formularea unor considerații generice cu privire la caracterul ipotecii, fără a examina în concret susținerile apelanților, care au invocat incidența prevederilor art. 154 al. 3 din OG 92/2003, diferența dintre procedura reglementată de art. 129 al. 8 și 9 din OG 92/2003 și cea instituită de art. 154 al. 5 din același act normativ, cu consecințe asupra cererii lor de radiere a ipotecii instituite și de obligare a pârâtului P. A. la perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Nu s-a argumentat de ce instanța de fond a procedat în mod legal atunci când a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. la întocmirea actului translativ de proprietate în formă autentică, deși în apel s-a solicitat admiterea acestui capăt de cerere.
Ori, a proceda direct în recurs la examinarea acestor critici ar echivala cu încălcarea dreptului la apărare al părților, având în vedere că, potrivit art. 304 al. 1 C.pr.civ., doar aspectele de nelegalitate pot fi cenzurate în calea de atac a recursului.
În contextul relevat, nemotivarea hotărârii echivalează cu necercetarea în fond a pricinii, motiv pentru care în cauză, se impune casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, conform dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate și în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de reclamanții P. C. și P. C. M., va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu – Secția I civilă.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și toate criticile invocate de părți prin recursul formulat în cauză, urmând ca instanța de rejudecare să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurenții P. C. și P. C. M., acestea nu vor fi acordate în prezenta fază procesuală raportat la soluția pronunțată în cauză, ci urmează a fi avute de instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.
În privința recursului declarat de pârâtul P. A., Curtea constată că acesta este inadmisibil, în condițiile în care sus-numitul nu a exercitat calea de atac a apelului, neaducând critici hotărârii instanței de fond.
D. în recurs, acesta a invocat o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului în litigiu, însă această critică formulată direct în calea de atac a recursului nu poate fi examinată omisso medio, situație în care calea de atac se privește a fi inadmisibilă.
În privința nesemnării recursului pârâtului, Curtea constată că prin concluziile scrise formulate și semnate, recurentul a reiterat criticile expuse în motivele de recurs, situație în care se poate aprecia că a procedat la însușirea lor, neimpunându-se anularea recursului.
De asemenea, se constată că prin citație, pârâtului nu i s-a pus în vedere necesitatea timbrării căii de atac, situație în care nu se poate proceda la aplicarea prevederilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și în conformitate cu prev. art. 9 al. 2 din OG nr. 32/1995 cu modif. ulterioare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.pen., recursul pârâtului P. A. va fi respins ca inadmisibil.
(continuarea deciziei civile nr.155/2013 pronunțată de Curtea de Apel A.-I. în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții P. C. și P. M. împotriva deciziei civile nr.373/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă în dosarul nr._ .
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Sibiu – secția I civilă.
Respinge recursul formulat de pârâtul P. A. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, S. T. | Judecător, M. F. F. |
Grefier, A. B. |
Red./tehnored. M.F.F.
2ex/03.04.2013
J.F.Ș. D.
J.A.V.C.D./V.A.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel ALBA... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
