Pensie întreţinere. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4510/320/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. F.
Judecător M. A. M.
Judecător S. T.
Grefier V. C. V.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul T. M. L. împotriva deciziei civile nr. 282/19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că pârâtul recurent a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4061 din 25 mai 2012 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. E. L. în contradictoriu cu pârâtul T. M. L. precum și cererea reconvențională formulata de pârât, s-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei T. M. A., ns. 3.11.2010 de către ambii părinți si s-a stabilit domiciliul minorei la mamă. A fost obligat pârâtul reclamant la plata in favoarea minorei a unei contribuții de întreținere in cuantum de 1750 lei lunar de la data introducerii acțiunii, 4.04.2011până la majoratul minorei.
A fost obligată pârâta să permită reclamantului să aibă relații personale cu minora Trufașiu M. A. în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună la domiciliul tatălui, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00; pentru o perioadă de 10 zile(24 decembrie -02 ianuarie), o dată la doi ani, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, la domiciliul tatălui; două zile cu ocazia sărbătorilor de Paști, o dată la doi ani, la domiciliul tatălui; o săptămână în perioada concediului de odihnă anual al tatălui, în grija tatălui; cu ocazia zilei de naștere a minorei și cu ocazia sărbătorii legale de Sf. M., în locul în care se află minora.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Minora T. M. A., ns. 3.11.2010 este fiica reclamantei și a pârâtului conform mențiunilor certificatului de naștere.
Din anchetele sociale și declarațiile martorilor rezultă că minora se află în îngrijirea reclamantei pârâte și locuiește în Târgu-M..
Din ancheta socială reiese că mama se ocupă bine de creșterea și educarea minorei și are condiții locative bune.
Potrivit art. 505 NCciv, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Potrivit art. 397 NCciv după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Art. 398 stabilește că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare
Din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că în privința pârâtului reclamant nu există nici un motiv întemeiat pentru ca acesta să nu exercite autoritatea părintească față de minora T. M. A., ns. 3.11.2010.
Având în vedere că exercitarea autorității părintești de către ambii părinți reprezintă regula, doar pentru motive bine întemeiate un părinte poate fi exclus de la exercitarea autorității părintești față de copilul său, motiv pentru care instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului T. M. A., ns. 3.11.2010 să fie exercitată de ambii părinti.
În baza art. 400 NCciv, având în vedere concluziile autorității tutelare și acordul părților instanța va stabili domiciliul minorului la mamă.
Art. 499 NCciv prevede că „Tatăl și Mama sunt obligați solidar să dea întreținere copilului lor minor asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația învățătura și pregătirea sa profesională.”
Art. 529 NCciv prevede că întreținere se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Art. 532 NCciv prevede că pensia se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Aplicând aceste dispoziții legale, instanța va obliga pârâtul reclamant la plata unei contribuții de întreținere de 1750 lei lunar în favoarea minorului T. M. A., ns. 3.11.2010 de la data de 4.04.2011, conform art. 532 al 1 NCciv, până la majoratul acestuia,.
Din depozițiile martorilor C. M., N. O. coroborate cu mențiunile din ancheta socială efectuată, instanța reține faptul că pârâtul reclamant este o persoană responsabilă și este foarte atașat de minoră, dorind să participe activ în viața acesteia. Martorii au relatat despre mai multe încercări ale pârâtului reclamant de a avea legături cu minora, încercări eșuate datorită atitudinii reclamantei pârâte.
În dezvoltarea sa armonioasă minora trebuie să desfășoare activități și să petreacă suficient timp cu ambii părinți, pentru a nu fi privată de compania vreunuia dintre ei și a dezvolta frustrări sau sentimente conflictuale legate de părinții săi.
În ciuda vârstei fragede a minorei, din declarațiile martorilor și din concluziile anchetei psihosociale reiese că pârâtul reclamant poate să asigure minorei condițiile necesare găzduirii acesteia, beneficiind și de ajutorul părinților împreună cu care locuiește.
Conform art.401 Noul Cod Civil, aplicabil conform art. 6 NCCvi, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Conform art.2 alin.3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea interesului copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiu fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului.
Art. 14 alin.1 din Legea 272/2004 prevede dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele. Așadar, legea consacră pe lângă dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul și dreptul acestuia din urmă de a avea legături personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, aceste legături fiind baza, esența legăturilor de familie reglementate și ocrotite de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și garanția pornirii dezvoltării personalității copilului pe o linie de normalitate, ceea ce reprezintă interesul superior al copilului. În același sens Curtea Europeană a considerat că, în lumina principiului potrivit cu care pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie - Hotărârea CEDO în cauza Lafargue împotriva României .
Cu privire la modalitatea de încuviințare a programului de vizitare, instanța a apreciat că se impune a se acorda reclamantului posibilitatea de a lua copilul la domiciliul o dată pe lună, întrucât în acest mod copilul se poate familiariza cu tatăl său, iar acesta și-ar putea concentra toată atenția asupra copilului, evitându-se potențialele relații tensionate cu reclamanta pârâtă. De asemenea, instanța a considerat că reclamantul poate să petreacă cu copilul său mai multe zile consecutive cu ocazia sărbătorilor și vacanțelor, la domiciliul reclamantului pârât, în acest mod putându-se responsabiliza cu privire la îndatoririle părintești. Minora, pe de altă parte, este firesc să se familiarizeze cu tatăl și să petreacă un timp suficient în compania acestuia pentru a nu fi marcată de lipsa imaginii paterne din viața sa, întrucât o dezvoltare psihică armonioasă a copilului se poate realiza doar în prezența ambilor părinți.
În consecință instanța a obligat pârâta reclamantă să permită reclamantului pârât să aibă relații personale cu minora Trufașiu M. A. în al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună la domiciliul tatălui, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00; pentru o perioadă de 10 zile(24 decembrie -02 ianuarie), o dată la doi ani, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, la domiciliul tatălui; două zile cu ocazia sărbătorilor de Paști, o dată la doi ani, la domiciliul tatălui; o săptămână în perioada concediului de odihnă anual al tatălui, în grija tatălui; cu ocazia zilei de naștere a minorei și cu ocazia sărbătorii legale de Sf. M., în locul în care se află minora.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta B. E. L. a solicitat schimbarea hotărârii în sensul de a se încuviința ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de ea, pensia de întreținere să fie stabilită la o sumă mai mare, iar programul de relații personale cu minora să fie modificat de maniera ca pârâtul să nu mai poată lua minora la domiciliul său.
Pârâtul T. M. L. a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul de a se permite să exercite dreptul la legături personale cu minora și în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni. Totodată a solicitat să se deducă din pensia stabilită sumele de bani pe care le-a plătit voluntar pe parcursul procesului.
În motivarea apelului arată că la prima instanță a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat să i se încuviințeze legături personale cu minora și în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni și că a depus dovezi din care rezultă că pe parcursul procesului a trimis pentru copil diverse sume de bani și totuși pensia s-a stabilit de la data introducerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 282/19.10.2012 Tribunalul Sibiu – Secția I civilă a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamanta B. E. L. împotriva sentinței civile nr. 4061/2012 a Judecătoriei Sibiu.
A respins apelul formulat de pârâtul Trufașiu M. –L. împotriva aceleiași hotărâri.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 19.10. 2012 apelanta reclamanta B. E. L. a fost citată cu mențiunea să timbreze apelul, indicându-se și cuantumul sumei datorate. Apelanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată, cum prevede art.20 din Legea nr. 146/1997, astfel că în baza art. 20 pct. 3 din actul normativ susmenționat s-a procedat la anularea apelului. Anularea apelului a fost totală chiar dacă taxa de timbru este datorată doar pentru unele din cererile din apel.
În ceea ce privește programul de vizitare s-a reținut că dreptul apelantului de a păstra legături personale cu fiica sa este un drept ocrotit de lege și orice program de vizitare nu poate aduce atingere însăși esenței acestui drept. Nu se poate ignora însă faptul că exercitarea dreptului menționat trebuie să satisfacă în primul rând interesul copilului și, ca urmare, stabilirea programului de vizitare a copilului trebuie să se facă ținând cont de împrejurările concrete ale fiecărei cauze. În plus, este cunoscut faptul că programul în cadrul căreia se exercită dreptul de a avea legături personale cu copilul, nu este unul definitiv, el putând fi modificat în funcție de schimbarea împrejurărilor care au stat la baza stabilirii lui.
Analizând programul din speță pornind de la considerentele de mai sus, s-a constatat că el este potrivit cu interesul minorei și respectă și dreptul apelantului. La data pronunțării sentinței, instanța a ținut cont de faptul că minora avea vârsta de un an și șase luni, vârstă la care este cunoscut că un copil are nevoie de prezența permanentă a mamei sau a persoanei care se ocupă în mod obișnuit de creșterea sa. Ruperea copilului din mediul său și de lângă mama sa pentru o perioadă mai mare decât cea stabilită de prima instanță, nu este indicată la această vârstă, chiar dacă s-ar presupune că apelantul are abilitățile necesare îngrijirii unui copil atât de mic. Când fetița va mai crește puțin, desigur că apelantul va avea dreptul să ceară modificarea programului stabilit, însă în momentul de față s-a apreciat că prima instanță a stabilit un program potrivit cu vârsta și interesul minorei, dar și cu dreptul apelantului.
În ceea ce privește cererea privind deducerea din pensie a sumelor plătite pe parcursul procesului pentru minoră s-a constatat că potrivit art. 292 C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”. Ca urmare, solicitarea formulată doar în apel de a se deduce aceste sume din pensie nu este posibilă în raport de prevederile art. 292 C. proc. civ. Pe de altă parte suma solicitată nu este nici cel puțin determinată, iar orice cerere de chemare în judecată trebuie să aibă un obiect determinat. Rezolvarea pretențiilor apelantului presupune printre altele o analiză a naturii juridice a plăților făcute de către acesta, or aceasta presupunea formularea unei cereri în fața primei instanțe și nu doar în apel.
Față de cele de mai sus, în baza art. 292, 296 Cod proc civ., 401 cod civil și art.2 alin.3 din Legea 272/2004, apelul pârâtului a fost respins.
În baza art 274 Cod proc civ., urmare a anulării apelului reclamantei și al respingerii apelului pârâtului, nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, timbrat și motivat, pârâtul reclamant reconvențional T. M. L., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul adăugării la programul de vizitare al posibilității de a avea legături personale cu minora și în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, la domiciliul mamei.
În expunerea motivelor de recurs, pârâtul a relevat în esență faptul că formulat o precizare de acțiune în fața instanței de fond, solicitând realizarea legăturilor personale cu minora și în această modalitate, însă deși acțiunea sa reconvențională a fost admisă în totalitate, instanțele nu i-au acordat posibilitatea de a vizita minora la domiciliul ei în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.; art. 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată B. E. L. a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției Tribunalului Sibiu.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 al. 2 C.pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtului reclamant reconvențional T. M. L. este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea unei hotărâri în recurs se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din această perspectivă, Curtea constată că instanța de apel a realizat o justă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, stabilind în mod corect programul de vizitare al minorei la domiciliul reclamantului reconvențional, cu respectarea dispozițiilor art. art.401 Noul Cod Civil, precum și ale Legii 272/2004.
În conformitate cu prevederile art. art.401 Noul Cod Civil, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, conform art. 14 din Legea nr. 272/2004, nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și minorului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, cu rudele și cu persoanele față de care a dezvoltat relații apropiate, atâta timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său.
Pe lângă aceste dispoziții legale, Curtea reține și prevederile art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, care reglementează dreptul persoanei la viața de familie, precum și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, concluzionând că este în interesul minorei în cauză, dar și al reclamantului, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, fără ingerințe sau condiționări de orice fel.
Sub acest aspect, soluția instanței de apel este corectă, aceasta menținând modalitatea de vizitare a minorei dispusă de prima instanță, prin luarea minorei la domiciliul recurentului.
În ceea ce privește criticile aduse de recurent, Curtea reține că în cauză nu justifică o extindere a programului de vizită acordat, precizarea de acțiune depusă de recurent în acest sens la instanța de fond fiind informă.
Astfel, acesta a solicitat generic păstrarea legăturilor personale cu minora, prin vizitarea acesteia la domiciliu, în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, fără a preciza însă ziua/zilele în care ar dori realizarea acestui program și nici orele în care ar fi pus efectiv în practică.
Or, încuviințarea cererii recurentului în modalitatea formulată ar genera clare inconveniente nu numai pentru reclamanta intimată, care ar fi nevoită să rămână întregul sfârșit de săptămână la domiciliu în așteptarea vizitei intimatului, în oricare din zile, la orice oră, dar și pentru minoră, căreia i s-ar perturba de asemenea programul, o atare măsură nefiind în interesul ei.
Desigur, recurentul are posibilitatea oricând de a solicita completarea acestuia program, dar cu menționarea precisă a intervalelor de timp în care dorește păstrarea legăturilor cu minora, însă solicitarea formulată în prezent nu poate fi primită.
În consecință, constatând nefondate criticile aduse de recurent hotărârii atacate, în speță nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., privind greșita aplicare a legii de către instanța de apel, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional T. M. L..
Având în vedere că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
(Continuarea deciziei civile nr. 25/2013 – dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul - reclamant reconvențional T. M. L. împotriva deciziei civile nr. 282/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă în dos. nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.01.2013.
Președinte, M. F. F. | Judecător, M. A. M. | Judecător, S. T. |
Grefier, V. C. V. |
Red/tehnored. MFF
2 ex/23.01.2013
j.f. F.Florența
j.a. Gh. C., DT L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 47/2013. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
