Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 326/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 3307/175/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. F.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta F. E.-C. și pârâtul D. I.-N., împotriva deciziei civile numărul 202/09.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. – secția civilă în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigarea se prezintă recurentul pârât, lipsă recurenta reclamantă și mandatarii părților.
Față de lipsa ambilor mandatari ai părților din prezentul dosar instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă pârâtul asistat de avocat B. B. G., lipsă fiind reclamanta și apărătorul acesteia avocat R. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care mandatara recurentului avocat B. B. G. depune la dosar chitanță reprezentând onorariu de avocat și factură fiscală, susține că pentru recurentă trebuie să se prezinte cineva în substituire dar nu mai poate rămâne în instanță deoarece are cauze la Tribunalul A. și solicită acordarea cuvântului pe fond față de împrejurarea că la dosar s-a depus la termenul anterior întâmpinare, nu s-au invocat excepții și eventual solicită amânarea pronunțării în cauză pentru a da posibilitate celeilalte părți să depună concluzii scrise.
Instanța, având în vedere că prezenta cauză s-a luat la a doua strigare, la termenul anterior s-a depus la dosar întâmpinare de către reclamanta recurentă și față de imposibilitatea mandatarei recurentului de a mai rămâne în instanță, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Mandatara pârâtului recurent, avocat B. B. G. având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de pârât așa cum a fost formulat în motivele scrise depuse la dosar și în principal admiterea recursului și în considerarea disp. art.312 alin.1, 2 și 3 C.p.c., casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în considerarea disp. art.312 alin.1,2,3 și 4 C.p.c, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și procedând la rejudecare pe fond admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost precizată la fond.
La filele 106, 107 și 176 dosar fond se află precizarea de acțiune reconvențională potrivit căreia recurentul a solicitat obligarea pârâtei să achite ½ din ratele achitate de către acesta la cele două credite bancare de la momentul separării în fapt. Instanța nu a dispus partajarea celor două credite nefiind exigibile însă dispune ca intimata să achite cota de ½ din creditul de la de la BRD pe o anumită perioadă respectiv martie 2009 – 18.11.2009 și ½ din creditul de la Raiffeisen până la 06.01.2011.
Astfel se impune sub incidența disp. art.312 pct.4 C.p.c calcularea acestor sume după data pronunțării, soluționării pe fond a apelului.
Momentul separării părților în fapt este martie 2009 și fiecare a făcut plăți pe creditele acordate. Instanța obligă reclamanta să restituie jumătate din sumă dar se oprește la o dată mult anterioară datei pronunțării instanței pe fond.
Recurentul solicită plata a ½ din ceea ce a achitat care este și soluția corectă și echitabilă. În speță s-au efectuat plăți până în martie anul curent, instanța de apel pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Solicită instanței să constate la momentul la care s-a pronunțat apelul care era datoria comună respectiv creditul efectiv de achitat și să oblige recurenta să achite ½ din acesta .
În ce privește recursul declarat de reclamantă solicită respingerea acestuia deoarece nu se încadrează în nici unul din motivele de nelegalitate și nu este posibil juridic a fi încadrate în nici una din modalitățile arătate. Soluția nu este viabilă instanța nu poate interveni în contractele de credit și să schimbe titularul. Creditele au fost contractate de fiecare parte, poziția procesuală a recurentei care a intervenit doar în recurs este una nouă.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Față de împrejurarea că în timpul dezbaterilor pentru recurenta F. E. C. s-a prezentat în sala de judecată avocat C. A. în substituire avocat R. A. și a depus la dosar delegație de substituire, instanța acordă cuvântul acesteia pentru susținerea recursului declarat în cauză.
Mandatara recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de reclamanta F. E., casarea deciziei civile atacate, respingerea apelului declarat cu menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii unei alte modalități de partajare a datoriilor comune conform motivelor scrise depuse la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul declarat de pârât solicită respingerea acestuia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor declarate constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1498/2011 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta F. E. C. în contradictoriu cu pârâtul D. I. N..
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional D. I.-N. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională F. E. C. și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în regimul comunității de bunuri, în cote egale de contribuție, următoarele bunuri:
- imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U2 Aiud, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.7191/A/Aiud, sub nr.top.641/5/XI, apartament în suprafață de 50 mp., în valoare de 128.000 lei;
- mobilă de tineret, în valoare de 1.080 lei;
- mobilă hol, în valoare de 1.500 lei;
- mobila de dormitor, în valoare de 1.875 lei;
- mobilă de bucătărie, în valoare de 600 lei;
- 4 covoare persane și 4 mochete, în valoare totală de 1.051 lei;
- 3 televizoare color, dintre care: unul marca Crown în valoare de 225 lei, unul marca Daewoo în valoare de 125 lei și unul marca Daewoo în valoare de 250 lei;
- mașină de spălat rufe automată marca Daewoo, în valaore de 750 lei;
- combină frigorifică marca Arctic, în valoare de 750 lei;
- calculator personal si imprimantă marca Lexmark, în valoare de 1050 lei;
- combină muzicală marca Samsung, în valoare de 175 lei;
- canapea extensibilă, în valoare de 450 lei;
- set masă cu 4 scaune, în valoare de 525 lei;
- canapea de hol, în valoare de 157 lei;
- aragaz marca Samus, în valoare de 175 lei;
- cuptor cu microunde marca Samsung, în valoare de 150 lei;
- autoturismul marca Volkswagen Golf ._, . 113A1J141EA/2005, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 4.833 Euro, respectiv 20.733, 57 lei.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi și atribuirea lor după cum urmează:
Lotul nr.1 format din imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U2 Aiud, provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.7191/A/Aiud, sub nr.top.641/5/XI- apartament in suprafata de 50 mp., mobilă de tineret, mobilă hol, mobilă de bucatarie, canapea extensibilă, masă cu 4 scaune, canapea de hol, 3 covoare persane cu fond crem si forme geometrice, 1 televizor color marca Daewoo (anul dobândirii 1994), combină frigorifică marca Arctic, calculator personal si imprimantă, combină muzicală marca Samsung, aragaz marca Samus si cuptor cu microunde marca Samsung, în valoare totală de 135.205 lei, se atribuie reclamantei-parată reconventională Ficut E. C., în cotă de 1/1 parti.
Lotul nr.2 format din autoturismul marca Volkswagen Golf ._, . 113A1J141EA/2005, cu nr. de înmatriculare_ (a căruia valoare în Euro a fost convertită în lei la cursul BNR din data pronunțării prezentei hotărâri), mobila de dormitor, masina de spalat rufe automată marca Daewoo, 2 televizoare color marca Crown si respectiv Daewoo, 1 covor persan si 4 mochete, în valoare totală de 24.416,57 lei, se atribuie pârâtului-reclamant reconventional D. I. N., în cotă de 1/1 parti.
A fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională la plata în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a sumei de 55.394,22 lei cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale a sumei de 160,315 Euro, cu titlu de credit parțial rambursat.
A fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională la plata în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a sumei de 2.767,80 Euro și a sumei de 760 lei, cu titlu de credit parțial rambursat.
A fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională la plata în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a sumei de 640,21 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și impozit.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._-C1-U2 Aiud, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.7191/A/Aiud, sub nr.top.641/5/XI, în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale F. E. C. în cotă de 1/1 părți, cu titlu de partaj.
Au fost respinse în rest cererile, fiind obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata în favoarea reclamantei pârâtă reconvențională a sumei de 2.563 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite din anul 1992, iar prin sentința civilă nr. 703/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 30.10.2009, a fost desfăcută căsătoria lor, prin divorț.
Potrivit extrasului de carte funciară nr._-C1-U2 Aiud (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.7191/A/Aiud), depus la filele 29-31, părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de cumpărare, imobilul înscris în această carte funciară sub nr.top. 641/5/XI, apartament situat în Aiud, ., în suprafață de 50 mp.
Prin raportul de expertiza tehnica specialitatea evaluări proprietăți imobiliare efectuat in cauza de către expert C. H. D., s-a stabilit pentru apartamentul mai sus identificat o valoare de piață actuală de 128.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 30.000 Euro, pe care niciuna dintre părți nu a contestat-o, însușindu-și fără obiecțiuni concluziile expertului.
Coroborând mențiunile certificatului de atestare fiscală depus la fila 16 cu susținerile părților din acțiunea principală și cea reconvențională, instanța a reținut ca în timpul căsătoriei părțile au mai dobândit autoturismul marca Volkswagen Golf ._, . 113A1J141EA/2005, cu nr. de înmatriculare_, precum si bunurile mobile enunțate în petitul I al acțiunii principale precizate (fl 1, 157).
Atât autoturismul, cât si celelalte bunuri mobile au fost identificate și evaluate prin rapoartele de expertiză judiciară efectuate de expert L. Vedeanu, respectiv de expert B. P., fiind determinată o valoare actuală pentru autoturism la suma de 4.833 Euro, iar pentru bunurile mobile la suma totală de 10.888 lei (anexele I si II).
Deși pârâtul reclamant reconvențional a arătat în întâmpinare că în masa bunurilor comune ar mai intra si un birou și un scaun ergonomic, pe care reclamanta pârâtă reconvențională le-ar fi luat din locuință, acesta nu a produs probe în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. Civ. coroborat cu art. 129 alin.1 C.pr. civ.
Dispozițiile art. 30 alin.1 Codul Familiei instituie o prezumție relativă de comunitate în privința bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, prezumție care nu a fost combătută în cauză.
Prin urmare și având în vedere că pârâtul reclamant reconvențional nu a contestat cotele egale de contribuție pretinse de către reclamanta pârâta reconvențională, instanța a reținut ca părțile au dobândit in regimul comunității de bunuri, în cote egale, imobilul înscris în cartea funciară nr._-C1-U2 Aiud si următoarele bunuri mobile: autoturism marca Volkswagen Golf ._, . 113A1J141EA/2005, cu nr. de înmatriculare_, mobilă de tineret, mobilă hol, mobilă de dormitor, mobilă de bucătărie, canapea extensibilă, masă cu 4 scaune, canapea de hol, 4 covoare persane, 4 mochete, 3 televizoare, o mașină de spălat rufe automată, combină frigorifică, calculator personal si imprimantă, combină muzicală, aragaz si cuptor cu microunde.
Reclamanta pârâtă reconvențională a solicitat ca imobilul în litigiu și o parte din piesele de mobilier și din obiectele electrocasnice să îi fie atribuite acesteia. Pârâtul reclamant reconvențional nu a formulat o cerere similară, dar a susținut că întreaga mobilă se impune a fi atribuită celui căruia i se va atribui în final apartamentul.
Văzând prevederile art. 673 ind. 1 si următ. Cod procedură civilă și cele ale art. 741 Cod civil, ținând cont de împrejurarea că minora D. P. a fost încredințată reclamantei pârâtei reconvenționale spre creștere si educare, iar schimbarea locuinței, alăturat divorțului părinților, ar constitui pentru aceasta un factor de instabilitate însemnat, că unele piese de mobilier sunt adaptate apartamentului în care sunt amplasate, respectiv mobila de hol, care conține un dulap incastrat in perete, si mobila de bucătărie, dar si pentru evitarea stabilirii unei sulte împovărătoare în sarcina unuia dintre coproprietari, instanța a dispus sistarea stării comunității de bunuri prin formarea a doua loturi și atribuirea lor după cum urmează:
Lotul nr.1 format din imobilul înscris în cartea funciara nr._-C1-U2 Aiud, provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.7191/A//Aiud, sub nr.top.641/5/XI- apartament în suprafață de 50 mp., mobilă de tineret, mobilă hol, mobilă de bucătărie, canapea extensibilă, masă cu 4 scaune, canapea de hol, 3 covoare persane cu fond crem si forme geometrice, 1 televizor color marca Daewoo (anul dobândirii 1994), combină frigorifică marca Arctic, calculator personal și imprimantă, combină muzicală marca Samsung, aragaz marca Samus și cuptor cu microunde marca Samsung, în valoare totală de 135.205 lei, se atribuie reclamantei-parată reconvențională F. E. C., în cotă de 1/1 părți.
Lotul nr.2 format din autoturismul marca Volkswagen Golf ._, . 113A1J141EA/2005, cu nr. de înmatriculare_ (a căruia valoare de 5.833 Euro a fost convertită în lei la cursul BNR din data pronunțării prezentei hotărâri la suma de 20.733,57 lei), mobila de dormitor, mașina de spălat rufe automată marca Daewoo, 2 televizoare color marca Crown și respectiv Daewoo (anul fabricației 2000), 1 covor persan si 4 mochete, în valoare totală de 24.416,57 lei, se atribuie pârâtului-reclamant reconvențional D. I. N., în cotă de 1/1 părți.
În considerarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 alin.2 Cod procedură civilă si ale art.742 Cod civil, reclamanta pârâtă reconvențională a fost obligată la plata în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional a sumei de 55.394,22 lei cu titlu de sultă, corespunzătoare cotei sale de contribuție de 1/2 părți.
Potrivit art. 32 lit.b Codul familiei, soții răspund cu bunurile lor comune pentru obligațiile contractate împreună. În lipsa probei contrare, între aceștia operează prezumția instituită de art. 35 alin.2 C. Fam., a mandatului tacit de reprezentare pentru actele juridice încheiate doar de unul dintre soți.
În timpul căsătoriei, reclamanta pârâtă reconvențională a contractat de la .. un credit de consum în sumă de 3.300 Euro, pe termen de 120 de luni, conform contractului nr. 013CIS_/03.08.2007 (fl. 159-163). Ulterior, reclamanta pârâtă reconvențională a încheiat cu Banca Transilvania S.A. contractul de credit nr. 1/04.01.2010 pentru suma maximă de 25.875 RON, având ca și destinație refinanțarea creditului de consum de la Bancpost S.A. (în sold 2.930 Ron), a limitei descoperirii de card de 8.634 Ron si a limitei cardului mcf de 2.428 Ron, ambele de la Banca Transilvania (fl. 236-243).
Din acest credit, reclamanta pârâtă reconvențională a dovedit că a achitat, după separarea în fapt produsă la data de 19.03.2009 (afirmată de pârâtul reclamant reconvențional si necontestată de reclamanta pârâtă reconvențională), suma de 320,63 Euro, potrivit înscrisurilor de la filele 173-174.
De asemenea, pârâtul reclamant reconvențional a încheiat două contracte de credit bancar, cu Raiffeisen Bank S.A. pentru suma de 10.403 Euro și cu scadență finală la 03.10.2018 si cu B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. pentru suma de 10.000 Euro, acordată pe perioada 19.06._17 (fl.108-114, 142-151).
Pârâtul reclamant reconvențional a rambursat de la data separării în fapt suma de 3.699,89 Euro (fl. 115-122, 127-140) din creditul contractat de la Raiffeisen Bank S.A., ultima plată dovedită datând din 06.01.2011, si suma de 1.835,73 Euro din creditul de la BRD Groupe Societe Generale S.A. (fl. 151), depunând în acest sens acte justificative pentru perioada 19.03._09.
Deși toate cele trei credite mai sus arătate au avut ca scop menționat în contracte cel de nevoi personale nenominalizate, cele două părți, deopotrivă, le-au recunoscut caracterul de datorii comune.
Totodată, coroborând recunoașterile părților din precizarea acțiunii principale și din acțiunea reconvențională cu declarația martorului N. C. și cu copia scadentarului depus la filele 189-190, se retine că părțile au mai contractat în anul 2002 un împrumut de 3.900 lei, convenind cuantumul ratelor lunare la suma de 80 lei si cu termen de plată pentru ultima tranșă în mai 2012. Martorul împrumutător a confirmat primirea ratelor lunare scadente de la pârâtul reclamant reconvențional, astfel că de la data separării în fapt si până la data pronunțării prezentei, instanța a reținut că acesta a achitat suma totală de 1520 lei, rămânând o diferență de 1.680 lei.
Fată de cele mai sus reținute, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 160,315 Euro, iar reclamanta să plătească pârâtului suma de 2.767,80 Euro si suma de 760 lei, reprezentând cota de ½ părți corespunzătoare fiecărei sume rambursate de fiecare parte din cele 4 împrumuturi de la data separării în fapt si până la soluționarea procesului de partaj, după cum au fost acestea dovedite.
În ceea ce privește contractul de credit card V. Gold/Mastercard Forte nr. 1006/02.05.2006, încheiat de reclamanta pârâtă reconvențională cu Banca Transilvania S.A., acesta are ca obiect o linie de credit, fără a se menționa în contract sau în cererea anexată limita de creditare acordată de bancă, neputându-se astfel verifica dacă exista datoria si dacă cuantumul acesteia de la data separării în fapt este cel susținut de reclamantă la pct. 3 din precizarea de acțiune de la fila 233, cu atât mai mult cu cât acest card poate fi folosit, potrivit pct. 1 din contract, fie din disponibilitățile depuse de client în contul de card, fie până la nivelul limitei maxime de credit stabilită de bancă.
Contractul de credit nr. 165/10.02.2006 încheiat de reclamantă cu aceeași unitate bancară are ca obiect tot o linie de credit în contul curent acordat posesorilor de card de debit până la concurența sumei de 2.500 lei, majorată la data de 04.05.2006 la 5.130 lei si mai apoi, la data de 16.06.2009, la suma de 8.634 lei (fl. 194-199).
Pârâtul reclamant reconvențional nu a recunoscut că și cele două linii de credit ar constitui datorii comune, iar reclamanta pârâtă reconvențională nu a probat că acestea ar fi fost contractate pentru acoperirea nevoilor obișnuite ale căsniciei sau pentru administrarea bunurilor lor comune, potrivit dispozițiilor art. 32 lit. a și c C. Familiei.
Mai mult, deși reclamanta pârâtă reconvențională a susținut ca la data separației în fapt datoriile născute în baza acestor linii de credit corespundeau limitei maxime de creditare, înscrisurile depuse la dosar nu confirmă acest aspect, or, nefiind certe, instanța nu pot incluse în masa partajabilă nici pentru acest considerent.
Asupra cererilor părților de partajare a datoriilor comune la valoarea rămasă de rambursat la momentul pronunțării prezentei sentințe din fiecare credit contractat, instanța le-a respins în considerarea faptului că atât timp cât aceste debite nu sunt exigibile, nu pot fi deocamdată supuse partajului.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât niciuna dintre sumele indicate de fiecare dintre părți ca reprezentând valoarea rămasă de achitat din fiecare credit, nu corespunde graficelor de rambursare inițiale si depuse la dosarului cauzei, știut fiind că valoarea ratelor lunare se poate modifica, determinat de caracterul variabil al dobânzii, statuat de clauzele contractelor de credit (fl. 108, 142, 160).
Referitor la cheltuielile de întreținere a apartamentului și impozitul pe clădiri și pe autovehicul, solicitate de pârâtul reclamant reconvențional pentru perioada anterioară separării în fapt, în cotă de ½ părți, la termenul de judecată din 13.05.2010, mandatarul reclamantei a arătat că nu se opune acțiunii reconvenționale.
Din înscrisurile depuse la filele 246-253 rezultă că pârâtul a achitat suma de 242,83 lei, prestații apă-canal, suma de 65,59 lei contravaloare energie electrică, suma de 522 lei impozit pe clădiri și auto și 450 lei contravaloare gaze naturale, astfel că, în considerarea prevederilor art. 29 C.Familiei, potrivit cărora soții sunt obligați să contribuie la cheltuielile căsniciei, instanța a dispus obligarea reclamantei pârâte reconvenționale să plătească pârâtului reclamant reconvențional suma de 640,21 lei.
Față de cele ce preced și văzând dispozițiile art.36 alin.1 Codul Familiei, instanța a admis în parte acțiunea principală si acțiunea reconvenționala, precizate, și a dispus conform dispozitivului sentinței.
D. fiind specificul procesului de partaj, în care părțile au dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor, părțile sunt ținute să suporte împreună cheltuielile de judecată, în raport cu cota ce li se cuvine.
Astfel, reținând ca onorariul experților a fost achitat de către ambele părți, în cote egale, a fost obligat paratul reclamant reconvențional la plata în favoarea reclamantei pârâtă reconvențională cheltuielilor de judecată în suma de 2563 lei, din care 2.000 lei reprezintă onorariu de avocat (fl. 255), iar suma de 563 lei reprezintă cota de 50% din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată de reclamantă, din care a fost dedusă taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii reconvenționale”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în ce privește admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată în sensul de a se constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit o datorie comună compusă din împrumuturi bancare și un împrumut la o persoană fizică, respectiv: BRD – 17.357 Euro; Raiffeisen Bank – 21.221 Euro; N. C. - 3200 lei; să fie incluse în masa de partajat, să fie partajate cele trei împrumuturi la valoarea rămasă de rambursat la data de 16.03.2009, data separării în fapt cu obligarea reclamantei pârâtă reconvențională la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a dispus partajarea acestor credite deși a reținut existența lor.
Instanța de fond a reținut că aceste credite nu sunt exigibile încă și nu pot fi supuse partajului, valoarea ratelor lunare se poate modifica datorită valorii variabile a dobânzii, ceea ce-l determină pe reclamant să promoveze o acțiune în justiție la scadența fiecărei rate sau să fie singurul urmărit de către bănci dacă aceste rate nu sunt achitate. Cererea formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 32 lit.b Cod familiei, ambii soți fiind ținuți să răspundă cu bunurile comune pentru datoria comună. În cazul de față s-a dispus partajarea bunurilor comune, dar datoriile au revenit doar apelantului.
Prin decizia civilă nr. 202/A/09.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I civilă în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. împotriva sentinței civile nr. 1498/2011 pronunțată de Judecătoria Aiud.
A fost schimbată în parte sentința civilă atacată, doar în ce privește partajarea datoriei comune și procedând la judecarea cauzei:
A fost admisă cererea formulată de reclamanta F. E. C. în contradictoriu cu pârâtul D. I. N. și cererea formulată de reclamantul reconvențional D. I. N. în contradictoriu cu pârâta reconvențională F. E. C..
Au fost partajate datoriile comune contractate de fiecare soț la o instituție bancară la valoarea creditului de rambursat la data de 16.03.2009, conform contractelor de credit, astfel
- suma de 2 975,29 euro credit Bancpost S.A. în sarcina reclamantei F. E. C.
-suma de 10 116,82 euro credit Raiffeisen S.A. și suma de 9033,27 euro credit B.R.D. în sarcina reclamantului reconvențional.
A fost obligată reclamanta să plătească reclamantului reconvențional suma de 8087,4 euro până la cota de ½ părți din valoarea datoriilor comune.
Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
A fost obligată intimata să plătească apelantului suma de 1724 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Părțile au efectuat în timpul căsătoriei mai multe împrumuturi. Contractele de credit au fost încheiate pe numele soțului sau pe numele soției, dar a fost recunoscut caracterul de datorie comună a soților în prezenta cauză. Contractele de credit încheiate de fiecare parte cu instituția bancară nu pot fi modificate în acțiunea de partaj, dar recunoașterea datoriei comune conduce la partajarea acesteia între cei doi soți.
Instanța de fond nu a reținut ca și datorie comună a soților contractele de credit nr. 1006/2.05.2006 și 165/10.02.2006 încheiate de reclamantă cu Banca Transilvania S.A., reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, astfel că aceste două credite nu au fost analizate în apel.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut în mod corect că părțile au contractat în timpul căsătoriei, separat fiecare soț, dar ca și datorie comună recunoscută următoarele credite:
1... suma de 3 300 Euro pe numele D. E. C. la 3.08.2007 (.159 – 163).
2.Raiffeisen Bank S.A. suma de 10 403 euro pe numele D. I. N., la 2.10.2008 (f.108 -114) scadent la 3.10.2018.
3.BRD Groupe Societe Generale S.A. – suma de 10 000 Euro pe numele D. I. N., la 19.06.2007 (f. 142 – 151) scadent la 19.06.2007.
Prin acțiunea reconvențională, reiterată prin cererea de apel, pârâtul apelant a precizat o valoare mai mare a creditelor contractate pe numele său, valoare ce corespunde sumei totale de restituit din graficul de rambursare lunară emis de unitatea bancară. Suma solicitată de pârât este compusă din total credit, așa cum este înscris în contract, plus total dobândă lunară calculată de bancă, plus total comisioane.
În ce privește partajarea datoriei, s-au reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat partajarea creditelor bancare în sensul ca fiecare parte să suporte creditul angajat pe numele său, cu egalizare prin sultă. A solicitat să se constate că valoarea acestor credite ca fiind valoarea creditului contractat rămasă de achitat la data separării a fapt a părților, așa cum rezultă el din contractul de împrumut. A solicitat jumătate din valoarea ratelor achitate de la data separării în fapt până la partajarea datoriei.
Reclamantul reconvențional a formulat în privința datoriilor comune exact aceleași pretenții ca și reclamanta principală, cu precizarea că a solicitat să se partajeze suma totală de rambursat înscrisă în graficele de rambursare emise de BRD și Raiffeisen care este compusă din credit, dobândă comisioane datorate pe toată durata derulării contractului de credit lunar.
Inclusiv prin motivele de apel reclamantul reconvențional solicită partajarea datoriei, în una din formele posibile.
Având în vedere solicitările părților exprimate prin acțiunile și precizările de acțiune deduse judecății, instanța de apel a ales ca variantă de partajare a datoriilor comune valoarea creditului contractat, rămas de restituit la data separării în fapt.
În această variantă de calcul fiecare parte își asumă contractul încheiat cu instituția bancară, jumătate din sursa datoriei urmând a fi suportată de celălalt soț. Rambursarea anticipată a jumătate din credit conduce la o dobândă lunară mai mică pentru titularul contractului de credit, care în acest fel nu este prejudiciat și suportă ca și costuri ale creditului numai ce oricum ar fi suportat.
În varianta solicitată de apelant ar urma să se partajeze totalul sumei credit plus accesorii, deși accesoriile (dobânzi, comisioane) sunt calculate pentru întreaga perioadă de derulare a contractului. Pentru sumele rambursate anticipat din credit nu se mai percep aceste accesorii, iar această variantă de calcul ar fi prejudiciantă pentru soțul care restituie anticipat și sume pe care le-ar datora doar în cazul ratelor lunare.
În cazul partajului datoriilor comune, instanța nu poate modifica contractele de credit încheiate de fiecare soț cu unitatea bancară, astfel că partea nu poate fi ținută de plata a jumătate din ratele lunare datorate de celălalt soț, rate lunare supuse modificării datorită modului de calcul al dobânzii. Dealtfel această din urmă variantă nici nu a fost solicitată de niciuna din părți în fața instanței de fond.
Părțile au recunoscut ca dată a separării în fapt data de 16.03.2009.
La data separării în fapt din cele trei credite bancare au rămas de restituit următoarele sume:
-suma de 297,29 Euro la Bancpost S.A. (f.172)
-suma de 10 116,82 euro la Raiffeisen S.A. (f.186)
-suma de 9.033,27 euro la BRD (f.150)
în total suma de 22.125,38 euro . Considerată ca fiind datorie comună fiecare parte trebuie să suporte jumătate din această sumă, respectiv 11.062,69 euro.
Din această sumă a fost scăzută suma de 2 975,29 euro, credit contractat pe numele reclamantei și achitat integral de aceasta prin refinanțare, rezultând suma de 8087,4 euro pe care reclamanta o datorează pârâtului apelant pentru egalizarea datoriilor comune.
Până la soluționarea cauzei, părțile au efectuat plăți din cele trei credite, acestea au fost stabilite de instanța de fond, la fel și obligațiile reciproce.
Apelantul nu a adus critici hotărârii instanței de fond sub acest aspect și nici nu a formulat în apel cereri noi privind plata ratelor ajunse la scadență, dobânzi și altele în condițiile prev. de art. 294 Cod pr. civilă.
Prin urmare, instanța de apel nu a luat în calcul sumele de bani plătite de fiecare parte unității bancare după pronunțarea sentinței de către instanța de fond.
Reclamanta intimată nu a atacat sentința instanței de fond .
De la data separării în fapt până la pronunțarea hotărârii fiecare parte a efectuat plăți, reținute ca atare de instanța de fond, sub acest aspect fiind păstrată neschimbată sentința civilă atacată.
Ulterior s-au efectuat următoarele plăți:
-3073,25 euro de către reclamantă la Bancpost prin refinanțare credit de la Banca Transilvania, cu suportarea accesoriilor la noul credit contractat (f.235).
-suma de 2584 euro, credit, dobânzi, comisioane reprezentând rate achitate de apelant până la scadența lunii septembrie 2012 la Raiffeisen S.A. (f.60 -82 și 85 apel).
-suma de 4792,83 euro, credit, dobânzi comisioane prin rate lunare achitate de apelant în intervalul decembrie 2009 – februarie 2012 la BRD (f.25 – 36 apel).
Apelantul nu a formulat cereri cu privire la aceste două sume, conform celor anterior arătate.
Apelantul nu a adus nicio critică nouă și concretă modului în care instanța de fond a reținut și partajat datoria comună a soților la persoana fizică N. C.. Instanța de fond a expus punctual probele pe care și-a întemeiat soluția, fără ca apelantul să aducă o obiecțiune concretă sau probă pentru a fi răsturnate.
Sub acest aspect, soluția instanței de fond a fost menținută neschimbată.
Au fost înlăturate apărările intimatei privind noile credite cumulate de apelant în cele două supuse partajului. Așa cum s-a arătat, creditele sunt cele înscrise în contractul de împrumut, dar apelantul a solicitat partajarea sumei calculată la sfârșitul perioadei de rambursare conținând credit și accesorii pe toată durata derulării contractelor.
La fel s-a înlăturat și apărarea privind datoria proprie a apelantului provenită din creditul contractat la 2.10.2008 (Raiffeisen S.A.) din care s-a achiziționat autoturismul. Intimata a recunoscut în fața instanței de fond, caracterul de datorie comună a acestui împrumut, iar autoturismul a fost inclus în masa bunurilor comune, atribuit în lotul pârâtului și contribuind la diminuarea sultei datorată de reclamantă pentru egalizarea loturilor.
Pentru motivele invocate, apelul a fost admis și schimbată sentința civilă atacată doar în ceea ce privește partajarea datoriilor comune ale soților.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă s-a stabilit că intimata datorează apelantului cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorar avocat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, corespunzător timbrat și motivat, reclamanta F. E. C. și pârâtul D. I. N..
Prin recursul formulat, reclamanta F. E. C. a solicitat în principal modificarea deciziei recurate și în rejudecare, respingerea apelului formulat de pârâtul reclamant reconvențional și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Aiud ca temeinică și legală.
În subsidiar, reclamanta a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul de a se dispune partajarea datoriilor comune în următoarea modalitate: pe numele ei să rămână creditul de la Bancpost SA în sumă de 2975,29 euro și creditul de la BRD în sumă de 9033,27 euro, iar pe numele intimatului să rămână creditul de la Raiffeisen SA în sumă de 10.116,82 euro cu plata unei sulte în favoarea ei pentru egalizarea datoriilor; cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că datoriile pot fi partajate, în condițiile în care creditele nu sunt exigibile, cum corect a reținut prima instanță.
S-a apreciat că instanța de apel nu a ținut cont de modalitatea de partajare a datoriilor comune, fiind aleasă o variantă împovărătoare pentru ea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Prin recursul formulat, pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, conform art. 312 al. 1, 2 și 3 C.pr.civ., iar în subsidiar, în considerarea dispozițiilor art. 312 al. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ., a se admite cererea de partajare a datoriilor comune în considerarea solicitărilor formulate prin precizarea de acțiune reconvențională – filele 106-107 fond și a celor din apel.
S-a apreciat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, în considerarea următoarelor argumente:
Prin decizia civilă atacată Tribunalul A. a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în ceea ce privește partajarea datoriei comune, dispunând împărțirea creditelor bancare la valoarea creditului de rambursat la data de 16.03.2009.
S-a arătat că o atare soluție este contradictorie considerentelor reținute de către instanța de apel, dispozițiilor hotărârii instanței de fond care nu au fost schimbate de instanța de apel și solicitărilor recurentului.
Astfel, prin precizarea de acțiune reconvențională existentă la instanța de fond – fila 106 – 107 – recurentul a solicitat pe lângă constatarea celor trei împrumuturi bancare la BRD, Bancpost și Raiffeisen(și a împrumutului de 3.900 lei de la o persoană fizică), partajarea datoriei la valoarea rămasă de rambursat, precum și obligarea pârâtei reconvenționale să plătească ½ din valoarea restituită din credite la data separării în fapt, respectiv 16.03.2009 și până la partajarea efectivă a datoriei.
Prin precizarea de acțiune reconvențională de la fila 176 recurentul a învederat că de la data separării în fapt a achitat singur ratele la împrumutul BRD și Raiffeisen Bank, menționând suma totală de rambursat din datoria contractată la data separării în fapt, fără a renunța însă la pretențiile privind restituirea cotei de ½ din ratele, dobânzile și comisioanele aferente achitate în exclusivitate din datoria comună după separarea în fapt.
S-a susținut că de altfel, acesta a fost considerentul pentru care instanța de fond a obligat intimata să plătească recurentului suma de 2.767, 80 euro și 760 lei cu titlu de credit parțial rambursat, însă a avut în vedere ratele achitate doar până în data de 06.01.2011 la creditul contractat la Raiffeisen Bank și perioada 19.03._09 pentru împrumutul contractat la BRD.
Hotărârea instanței de fond a fost menținută de instanța de apel sub aspectul arătat, reținându-se în plus că ulterior au mai fost efectuate plăți de către recurent: suma de 2.584 euro credit, dobânzi, comisioane, prin rate lunare achitate până în luna septembrie 2012 la Raiffeisen Bank și suma de 4792,83 euro credit, dobânzi, comisioane prin rate lunare achitate în intervalul decembrie 2009 – februarie 2012 la BRD.
În mod incorect însă instanța de apel a apreciat că recurentul nu a solicitat pretenții asupra plăților efectuate exclusiv de către acesta din datoria comună, acest aspect fiind reiterat în calea de atac a apelului.
În aceste context s-a arătat că instanța de apel, fără a analiza și dispune asupra solicitărilor recurentului, a pronunțat o hotărâre nelegală, sumele menționate în dispozitivul deciziei cu titlu de datorie comună de restituit din creditele contractate fiind suprapuse parțial cu cele asupra cărora a dispus instanța de fond.
Instanța de fond raportându-se la valoarea creditului de rambursat la data separării în fapt a părților – 16.09.2009 – a omis că a menținut dispozițiile instanței de fond prin care s-a dispus obligarea intimatei să restituie recurentului ½ din ratele, dobânzile și comisioanele aferente creditului BRD pentru perioada martie 2009 – 18.11.2009 și ½ din ratele, dobânzile și comisioanele aferente creditului Raiffeisen Bank rambursat până la 06.01.2011.
Din aceste considerente s-a susținut că doar de la data pronunțării hotărârii în apel instanța urma să dispună cu privire la cota de ½ din ratele de credit rămase de rambursat până la achitarea integrală a împrumuturilor, iar nu de la data separării în fapt, în condițiile în care recurentul a achitat aceste rate cu dobânzile și comisioanele aferente. Valoarea dobânzilor și a comisioanelor plătite de către recurent reprezintă o cheltuială a creditului care se impune a fi suportată și de către intimată, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond, cu atât mai mult cu cât și după pronunțarea hotărârii în apel recurentul a efectuat plăți din credite.
Pentru considerentele expuse s-a solicitat admiterea recursului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta F. C., arătând în principal faptul că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 C.pr.civ., recursul fiind astfel inadmisibil, iar în subsidiar s-a considerat că recursul este nefondat.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta F. C. a solicitat de asemenea respingerea recursului formulat de pârâtul D. I. N. ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
În probațiune, recurentul reclamant reconvențional a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresă emisă de Raiffeisen Bank însoțită de raporturi activitate cont(filele 31 – 35) și adresă a BRD Societe Generale împreună cu fișa contului( filele 36 – 40).
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 al. 2 C.pr.civ., Curtea constată că recursurile declarate de reclamanta F. E. C. și de pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. sunt nefondate.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta F. E. C.:
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului reclamantei, invocată de pârâtul D. I. N. prin întâmpinare, Curtea reține că, deși recurenta nu a indicat expres incidența unuia din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 C.pr.civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., privind aplicarea greșită a legii de către instanța de apel.
Criticile recurentei, circumscrise acestui motiv de recurs și vizând greșita admitere a apelului de către Tribunal, nu pot fi însă primite.
În mod corect Tribunalul a procedat și la partajarea datoriilor contractate de soți în timpul căsătoriei, argumentele instanței de fond, privind caracterul neexigibil al creditelor bancare, nefiind pertinente.
Instanța sesizată cu cererea de sistare a devălmășiei este obligată să tranșeze toate aspectele legate de conviețuirea soților, neputând proceda doar la partajarea bunurilor, fără împărțirea corespunzătoare a datoriilor comune ale soților, cu atât mai mult cu cât a fost sesizată cu o atare cerere de către ambele părți.
Cu privire la modalitatea de partajare a datoriilor, Curtea constată că solicitarea de atribuire către recurenta reclamantă a creditelor de la Bancpost SA în sumă de 2975,29 euro și de la BRD în sumă de 9033,27 euro, iar către intimat creditul de la Raiffeisen SA în sumă de 10.116,82 euro, reprezintă o cerere nouă formulată direct în recurs, în condițiile în care în fața instanței de fond recurenta nu a avut o atare solicitare, acțiunea inițială(filele 2-3), precum și precizările ulterioare(filele 157 – 158; 233-234) privind doar constatarea datoriilor comune, fără indicarea modalității concrete de partaj a acestora.
Se constată de asemenea că reclamanta nu a formulat apel, nu a adus critici în acest sens hotărârii instanței de fond, astfel că solicitările formulate direct în fața instanței de recurs sunt inadmisibile.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei F. E. C. împotriva deciziei nr. 202/A/2012 pronunțate de Tribunalul A. - Secția I civilă.
Cu privire la recursul reclamantului reconvențional D. I. N., Curtea reține următoarele:
În expunerea motivelor de recurs reclamantul reconvențional a indicat incidența motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.pr.civ., solicitând totodată casarea deciziei tribunalului, în temeiul art. 312 al. 1, 2 și 3 C.pr.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Cu privire la această ultimă cerere, Curtea reține că, potrivit art. 312 al. 1, 2 și 3 C.pr.civ., instanța poate admite recursul, îl poate respinge sau anula sau poate constata perimarea lui.
În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte.
Modificarea hotărârii se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct.1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Recurentul reclamant reconvențional nu a argumentat cererea sa de casarea a hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, situație în care solicitarea sa apare ca fiind inadmisibilă, prin prisma textelor legale invocate.
Astfel, în speță nu s-a invocat incidența motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 C.pr.civ., care ar putea atrage soluția de casare a deciziei, nu s-a considerat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei și nici nu a fost relevată necesitatea administrării unor probe noi.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., Curtea reține că acesta presupune existența situației în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Curtea apreciază că motivul invocat formal nu este aplicabil în cauză, instanța de apel pronunțându-se în limitele investirii sale, procedând la partajarea datoriilor comune ale părților conform solicitării reclamantului reconvențional formulată în apel(fila 8 dosar tribunal), prin raportare la valoarea rămasă de rambursat din credite la data de 16.03.2009, dată de la care părțile s-au separat în fapt.
Nu poate fi aplicabil nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., deoarece hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, argumentația instanței conducând în mod logic la soluția adoptată.
În privința art. 304 pct. 8 C.pr.civ., care prevede că modificarea unei hotărâri poate fi cerută în recurs când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Curtea constată că nu este incident în cauză.
Recurentul nu a dezvoltat motivul de recurs invocat formal și nu a indicat actul juridic al cărui înțeles ar fi fost denaturat de instanța de apel. Speța de față nu presupune analiza și interpretarea unui act juridic, obiectul litigiului privind sistarea stării de devălmășie a soților, respectiv partajarea datoriilor comune ale acestora.
Mai mult, interpretarea dată probelor de către instanța de apel constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prev. de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Procedând și la analizarea cazului de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că dezvoltarea motivelor de recurs ale reclamantului reconvențional ar permite încadrarea acestora în dispozițiile menționate, cu referire la nerespectarea prevederilor art. 673 ind. 5 C.pr.civ. și ale art. 294 și urm. C.pr.civ.
Criticile aduse de recurent apar ca neîntemeiate și din perspectiva acestui motiv de recurs, având în vedere că în fapt ele vizează data de la care instanța de apel a procedat la partajarea creditelor contractate, cu trimitere la valoarea rămasă de rambursat.
Astfel, în esență, în prezenta cale de atac, recurentul reclamant reconvențional a considerat că instanța de apel trebuia să dispună cu privire la cota de ½ din ratele rămase de rambursat din credit, nu de la data separării în fapt a părților, ci doar de la data pronunțării deciziei în apel, având în vedere că până la acea dată a achitat singur ratele scadente(fila 8 dosar recurs). În aceeași ordine de idei, recurentul a apreciat că instanța de apel era obligată să completeze hotărârea instanței de fond și să constate efectuarea unor plăți exclusive din creditele de la BRD și Raiffeisen Bank până la data pronunțării în apel, cu consecința obligării intimatei la suportarea a ½ din contravaloarea acestora.
Curtea arată sub un prim aspect faptul că această critică vizează netemeinicia hotărârii instanței de apel, iar nu nelegalitatea acesteia, data de la care se procedează la stabilirea valorii creditelor rămase de rambursat reprezentând o chestiune de apreciere a instanței, cu respectarea principiului disponibilității părților.
În acest sens, Curtea reține că în motivele de apel formulate reclamantul reconvențional a solicitat textual „partajarea datoriei contractate în timpul căsătoriei în regimul comunității de bunuri în devălmășie la valoarea rămasă de rambursat din credite la data de 16.03.2009”, dată la care soții s-au separat în fapt.
În considerarea solicitării reclamantului reconvențional în apel, tribunalul a solicitat instituțiilor bancare situația valorii creditelor rămase de rambursat la data de 16.03.2009, pronunțând hotărârea cu referire la datele comunicate(filele 85 și următoarele dosar apel).
Reclamantul reconvențional nu a formulat o altă solicitare în fața instanței de apel, deși potrivit art. 294 al. 2 C.pr.civ. avea posibilitatea de a cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen sau alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.
În consecință, prin decizia atacată Tribunalul a procedat doar la partajarea datoriilor comune la valoarea de la data separării în fapt a părților, 16.09.2009, conform cererii exprese a apelantului.
Împrejurarea că până la soluționarea cauzei părțile au efectuat plăți din cele trei credite, instanța de fond stabilind obligațiile reciproce ale părților, a fost reținută de instanța de apel, constatându-se totodată că reclamantul reconvențional nu a adus (continuarea deciziei civile nr.326/30.04.2013 pronunțate de Curtea de Apel A.-I. în dosar nr._ )
critici în acest sens hotărârii instanței de fond și nici nu a formulat în apel cereri noi privind plata ratelor ajunse la scadență, dobânzi ș.a., în condițiile prev. de art. 294 C.pr.civ.
Această constatare este corectă, pârâtul reclamant reconvențional criticând hotărârea instanței de fond doar sub aspectul omisiunii de partajare a creditelor, astfel cum s-a arătat mai sus, fără a cere raportarea la valoarea creditelor la o altă dată(pronunțarea deciziei în apel) sau contravaloarea ratelor ajunse la scadență și achitate până la data pronunțării hotărârii în apel.
Or, criticile aduse în prezentul recurs, sub aceste aspecte, sunt nefondate, instanța de apel respectând atât principiul disponibilității, cât și prevederile art. 294 al. 1 și art. 295 al. 1 C.pr.civ.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional D. I. N. este nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. Curtea va proceda la respingerea acestuia.
Față de soluțiile dispuse, cheltuielile de judecată solicitate nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către reclamanta F. E. C. și pârâtul D. I. N. împotriva deciziei civile nr.202/A/2012, pronunțată de către Tribunalul A. - Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2013.
Președinte, M. F. F. | Judecător, M. A. M. | Judecător, S. T. |
Grefier, A. B. |
Red./tehnored. M.F.F.
2ex/10.06.2013
J.F.A.D.S. J.A.L.P. P./L.D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 589/2013. Curtea... → |
|---|
