Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 6013/204/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 375/2013

Ședința publică de la 17 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. G. N.- vicepreședinte

Judecător D. M.

Judecător M. F. C.

Grefier E. M. H.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta B. (F. P.) P., împotriva deciziei civile numărul 429/21.06.2012 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta B. (fostă P.) P. asistată de mandatar avocat U. G., precum și intimatul pârât P. P., personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.

Mandatarul recurentei învederează că nu mai are alte cereri de formulat.

Intimatul pârât, de asemenea, arată că nu are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatarul recurentei B. P., avocat U. G., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare, apreciind că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ..

Apreciază că erau chestiuni utile soluționării cauzei cererea de partajare a bunurilor comune în cote egale, însă, printr-o analiză subiectivă, s-a făcut o greșită partajare a acestor bunuri comune.

Învederează că s-a atacat cu apel hotărârea instanței de fond și încheierea de admitere în principiu, iar prin prezentul recurs se atacă hotărârea instanței de apel.

În considerarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., apreciază că hotărârea este nelegală întrucât s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a stabilit o cotă de 65 – 70% în favoarea intimatului, în condițiile în care acesta nu a solicitat acest lucru.

Raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., consideră soluția nelegală sub aspectul greșitei interpretări a probelor administrate, a raportului de expertiză, unde nici măcar nu au fost puse în discuția părților obiecțiunile formulate. Mai mult, apreciază greșită modalitatea de administrare a probelor, în speță declarația martorei S., dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 163(3) C. proc. civ.. Un alt aspect de nelegalitate constă în faptul că instanța de fond, deși constată contribuția egală a foștilor soți la cheltuielile gospodăriei, la data pronunțării nu se calculează corect loturile acestora, cu luarea în calcul a acestor contribuții. Nu în ultimul rând, nelegalitatea hotărârii constă și în aprecierea eronată și nedovedierea certitudinii sumelor ce duc la cota majoritară a intimatului P., greșit apreciindu-se că s-a dovedit că sumele depuse de intimat provin urmare a vânzării unui alt imobil, beneficiu ce a aparținut cert și exclusiv acestuia.

În concluzie, întrucât s-a dat o apreciere subiectivă chiar și interogatoriului părților, apreciază că instanța de apel nu s-a aplecat asupra a ceea ce s-a cerut, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare și administrarea probelor arătate. Cu cheltuieli de judecată ce vor fi solicitate pe cale separată.

Intimatul pârât P. P. arată că, în fapt, o solicitare de cote egale ar duce la nesocotirea bunurilor pe care acesta le-a deținut individual, precum și la contribuția sa la cheltuielile casei, care a provenit doar din banii săi proprii și venituri pe care le-a realizat individual. Solicită respingerea recursului.

Față de cele expuse și lucrările dosarului, cauza rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.10.2009 pe rolul Judecătoriei Câmpina sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta B. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. P. sistarea indiviziunii asupra bunurilor imobile comune dobândite în timpul căsătoriei.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională și a precizat-o în sensul că solicită sistarea comunității de bunuri cu privire la imobilele dobândite în timpul căsătoriei.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2011 instanța de fond a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil teren de 520 mp situat în Băicoi, ., și construcția edificată pe acest teren, și a constatat cotele de contribuție de 35% pentru reclamantă și 65% pentru pârât.

Prin încheierea din 6 iunie 2011, instanța a dispus vânzarea imobilului în litigiu prin bună învoială, având în vedere că niciuna dintre părți nu solicită atribuirea imobilului.

La termenul din 12 decembrie 2011, prima instanță a dispus, prin încheiere, vânzarea bunurilor comune prin executor judecătoresc, în conformitate cu art. 67311 alin 3 C. proc. civ.

Împotriva încheierilor date de prima instanță la 17.01.2011 și 12.12.2011 a declarat apel reclamanta, criticând cotele de contribuție stabilite de instanță, modul de interpretare al probelor și încălcarea dispozițiilor ce reglementează administrarea probelor.

Prin decizia civilă nr. 429/2012 Tribunalul Prahova a respins apelul reclamantei împotriva celor două încheieri, reținând următoarele:

În ce privește cererea de completare a probelor, instanța de apel a reținut că nu se mai impune administrarea de probe noi având în vedere că în primă instanță au fost administrate toate probele necesare soluționării cauzei, iar reclamanta nu a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză.

Cu privire la apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu din 17.01.2011, tribunalul a reținut că din probele administrate, respectiv înscrisuri, probe testimoniale, interogatoriu, instanța de fond a stabilit în mod corect cotele de contribuție ale părților la dobândirea imobilului bun comun. În acest sens, tribunalul a făcut o analiză detaliată a probatoriului administrat de prima instanță.

Referitor la apelul declarat împotriva încheierii din 12.12.2011, instanța de apel a reținut că judecătoria a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente câtă vreme părțile nu au dorit să li se atribuie imobilul, iar reclamanta nu a formulat obiecțiuni la expertizele dispuse în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În expunerea motivelor, aceasta arată că prin încheierea interlocutorie din 17.01.2011 instanța de fond a admis în parte acțiunea sa și cererea reconvențională a pârâtului și a reținut cote diferențiate de contribuție la dobândirea imobilului bun comun, respectiv 35% reclamanta și 65% pârâtul. Prin încheierea din 12.12.2011, instanța de fond a dispus vânzarea bunurilor comune prin executor judecătoresc, conform art. 67311 alin 3 C. proc. civ..

Recurenta consideră că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că nu mai sunt necesare probe noi pentru soluționarea apelului declarat împotriva celor două încheieri, dar nu face nicio trimitere la motivele invocate de reclamantă prin cererea de apel referitoare la susținerea valabilității și puterii probante a probelor. Recurenta consideră că instanța de apel a reținut eronat că nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică în construcții și că în mod greșit tribunalul nu a avut în vedere susținerile sale privind administrarea probei testimoniale, cu nerespectarea procedurii legale.

O altă critică vizează faptul că, prin decizia atacată, nu s-a făcut niciun fel de motivare cu privire la aspectele invocate de reclamantă referitoare la modul de stabilire a cotelor de contribuție, atât instanța de fond, cât și cea de apel refuzând să aprecieze concret valoarea probelor și înscrisurilor depuse de pârât și să le coroboreze cu susținerile acestuia. Recurenta face trimitere la probele administrate, în susținerea criticilor referitoare la cota de contribuție și interpretarea probelor.

O ultimă critică vizează faptul că instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât pârâtul a solicitat, prin cerere reconvențională, să se constate că are o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, iar recurenta o contribuție de 30%, însă instanța de judecată, în mod nelegal, reține alte cote de contribuție, respectiv 65% pentru pârât și 35% pentru reclamantă.

În drept se invocă art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Recursul este legal timbrat (fila 17 dosarul Curții de Apel Ploiești).

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea civilă nr. 720/13.02.2013 ÎCCJ a admis cererea de strămutare formulată de recurentă și a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, cu păstrarea actelor de procedură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2013.

Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac în care instanța de control judiciar examinează decizia instanței de apel numai sub aspectul legalității. Stabilirea stării de fapt și, implicit, administrarea probațiunii în scopul lămuririi acestei stări, exced controlului de legalitate, astfel că, atâta timp cât instanța de apel a considerat că, prin probele încuviințate la fond sunt clarificate chestiunile de fapt, aceste aspecte nu mai pot face obiectul cenzurii în recurs. Este de observat că instanța de apel a argumentat în mod judicios soluția de respingere a completării probațiunii, făcând o aplicare corectă a normelor legale incidente în cauză, respectiv art. 295 alin. 2 C. pr. civ.

Curtea nu poate primi susținerile recurentei în sensul că Tribunalul nu face nicio trimitere la motivele invocate de reclamantă prin cererea de apel referitoare la susținerea valabilității și puterii probante a probelor. Instanța de apel a făcut o analiză completă a probelor administrate în cauză și a expus în mod detaliat argumentele care i-au creat convingerea că soluția primei instanței este legală și temeinică. De asemenea, Tribunalul a analizat probatoriul și din perspectiva modului de stabilire a cotelor de contribuție, așa încât sunt nefondate și criticile referitoare la lipsa motivării cu privire la aceste cote și cele vizând refuzul instanței de a aprecia concret valoarea probelor și înscrisurilor depuse de pârât și de a le corobora cu susținerile acestuia.

În ce privește criticile referitoare la modul în care instanța de apel a interpretat probele atunci când a stabilit cotele de contribuție, Curtea reține că asemenea critici nu pot fi supuse analizei în recurs. Modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. pr. civ., deoarece pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Ultima critică referitoare la faptul că instanța de judecată a acordat ceea ce nu s-a cerut este de asemenea nefondată. În primul rând este de observat că pârâtul a susținut că părțile au o cotă de contribuție diferențiată, de 30%, respectiv de 70%, astfel că, reținând cote diferențiate, chiar în altă proporție, instanțele de fond s-au pronunțat asupra obiectului cererii, așa cum dispune art. 129 alin. 6 C. pr. civ. și nu au acordat ceea ce nu s-a cerut, cum greșit susține recurenta.

(continuarea deciziei civile nr. 375/17.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil_ )

Pe de altă parte, Curtea constată că instanțele de fond au reținut în favoarea recurentei o cotă de contribuție mai mare decât cea arătată de pârât, astfel că aceasta nu justifică niciun interes să invoce împrejurarea că instanțele au constatat, în ceea ce o privește, o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

Față de cele ce preced, Curtea constată că criticile invocate de reclamantă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. pr. civ., astfel că privește ca nefondat acest recurs și urmează ca, în baza art. 312 C. pr. civ., să îl respingă.

Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta B. P. împotriva deciziei civile nr. 429/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17.05.2013.

Președinte,

C. G. N.

Judecător,

D. M.

Judecător,

M. F. C.

Grefier,

E. M. H.

Redc./tehnoredc. MFC

2 ex/10.06.2013

Jud. fond: V. Negoiasă

Jud. apel: I.N. C./R.I. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA