Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 2529/203/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 51/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător A. N. - președinte secție
Judecător M. A. M. - vicepreședinte
Grefier A. B.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul F. T. împotriva deciziei civile numărul 183/A/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul A.- secția I civilă în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. Armand mandatar al recurentului F. T. care este lipsă și avocat P. S. mandatar al intimatei F. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este motivat, nu s-a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite în cauză și nu s-a depus întâmpinare.
Mandatarul recurentului depune la dosar chitanța nr._ din 23.01.2013 reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 176 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Mandatarul intimatei avocat P. S. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorar de avocat și întâmpinare din care un exemplar îl comunică mandatarului recurentului.
Mandatarul recurentului învederează că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării comunicate la acest termen.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului, avocat B. Armand având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, modificarea hotărârilor atacate cu respingerea acțiunii introductive de instanță.
Motivele de recurs se circumscriu disp. art.304 pct.6, 7, 9 Cod procedură civilă.
În ce privește incidența în cauză a disp. Art.304 pct.6 C.p.c. susține că pe tot cuprinsul hotărârii de apel se încalcă limitele puterii judecătorești iar dezlegarea dată pricii de către instanța de apel este un extra petit clar.
Sumele pe care le pretindeau și erau enunțate în petitele acțiunii introductive sunt: suma de 10.000 Euro din câștigul de la nuntă; suma de 20.000 Euro pretins a fi transferată într-un cont la Baia de Arieș și suma de 8094 Euro șomajul din Spania.
Operațiunile bancare sunt prezentate din 23.02.2005 când părțile nu erau căsătorite până în 03.10.2011 părțile încheind căsătoria la data de 15.10.2009.
Inițial în cont era suma de 719,02 Euro iar la data încheierii căsătoriei erau 8759,07 Euro și nu se poate spune că părțile au economisit 8094 Euro.
În ce privește incidența în cauză a disp. art. 304 pct.7 C.p.c. hotărârea dată în apel nu est motivată când arată că în contul din Spania sunt banii comuni ai părților și nu se evidențiază concret că din acest cont s-a plătit rata la autoturismul recurentului. Suma de bani era din banii proprii, din fondurile personale ale recurentului la data încheieri căsătoriei.
Raportat la incidența în cauză a disp. art.304 pct.9 C.p.c susține că instanța de apel a dat o hotărâre cu încălcarea legii rap. la disp. Art.294 C.p.c. dar și cu aplicarea greșită a legii.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatei avocat P. S. având cuvântul solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În ce privește incidența disp. art.304 pct.6 C.p.c invocate în recurs susține că în fața instanței s-a probat și s-a dovedit suma de 12.568 Euro și că părțile au dobândit această sumă. Intimata a plecat de la recurent doar cu hainele iar sumele de bani au fost în administrarea recurentului care avea acces permanent la aceste sume de bani.
Mai mult, nu s-a contestat faptul că recurentul a lucrat în Spania. S-a solicitat suma de 20.000 Euro și s-a făcut proba pentru 12.586 Euro instanța nu a dat mai mult decât s-a probat plus cota de contribuție care însă nu a fost contestată.
În ce privește motivul de recurs invocat raportat la disp. art.304 pct.7 C.p.c susține că nu s-a contestat venitul intimatei din Spania. Recurentul nu s-a prezentat niciodată în instanță să conteste proveniența sumelor de bani și a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în baza disp. Art.274 și urm. C.p.c având o atitudine neconformă.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 607/2012 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâtul F. T. și în consecință:
S-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit ca bun comun, cu cotă de contribuție egală suma de_ lei .
S-a dispus partajarea bunurilor comune și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei jumătate din această sumă, mai exact suma de_ lei.
A fost obligat pârâtul să achite în favoarea reclamantei suma de 3816 lei cu titlu de cheltuieli d e judecată, constând din 2500 lei onorariu pentru avocat, 5 lei timbru judiciar și 1311 lei taxă judiciară de timbru
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 15 august 2009, iar căsătoria acestora a încetat prin divorț în urma pronunțării Sentinței civile nr. 1848/2011 a Judecătoriei Câmpeni, respectiv la 30.02.2011.
Pentru a se soluționa cererea pentru partajul bunurilor comune instanța a avut în vedere dispozițiile art. 30 Cod familiei aplicabile în cauză întrucât căsătoria părților s-a încheiat anterior momentului intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel că sunt aplicabile dispozițiile privind regimul comunității de bunuri. Astfel, bunurile dobândite de oricare dintre părți în timpul căsătoriei se presupune că sunt bunuri comune ale soților de la momentul dobândirii lor. Cazurile de excepție de la calificarea bunurilor ca fiind comune sunt menționate la art. 31 Cod familiei.
Conform actului prezentat la dosar de către pârât, rezultă că acesta a achiziționat la data de 17 aprilie 2007 un autoturism marca Opel Vectra 1,9 CDTI, având nr. de înmatriculare 3406FBM cu . WOLOZCF_. Autoturismul s-a achiziționat cu suma de_ Euro, prin finanțare. Ulterior autoturismul a fost înmatriculat în România, respectiv la data de 13.10.2010, conform cărții de identitate a acesteia și certificatului de înmatriculare. S-a prezentat în copie traducerea contractului de împrumut de finanțare pentru bunuri mobile încheiat de pârât ca și împrumutat și o societate din Regatul Spaniei ca și împrumutător, din conținutul căruia rezultă că valoarea autoturismului menționat anterior este de_,83 Euro, fiind achitat un avans inițial de 3744 Euro cu un rest de plată de_, 83 Euro la care se adaugă comision și asigurare de viață, astfel că suma totală a împrumutului este de_,76 Euro. Conform tabloului de amortizare a contractului rezultă că suma împrumutată urma a fi restituită conform unui grafic, data prime scadențe fiind 15.05.2007, iar ultima rată urmând a se achita la data de 15.04.2013.
La solicitarea reclamantei BCR a comunicat faptul că pârâtul nu a fost identificat ca titular de conturi deschise la această unitate bancară sau ca beneficiar de tranzacții monetare din Spania.
Reclamanta a prezentat adeverința eliberată la data de 05.12.2011, de Consumcoop Câmpeni – Restaurant Tulnic, care certifică faptul că la nunta organizată de părți în data de 02.10.2010 au fost prezente 175 persoane și s-a încasat suma de_ lei.
S-a audiat martorul Ș. Emiilian, nașul de cununie al părților care a arătat că nu a fost prezent la momentul în care s-au contabilizat câștigurile obținute, dar la câteva zile reclamanta i-ar fi comunicat că soții ar fi rămas cu suma de_ lei, în urma scăderii tuturor cheltuielilor. Totodată reclamanta i-ar fi comunicat că această sumă s-a depus la o bancă din orașul Baia de Arieș de către pârât în acest timp reclamanta așteptând în autoturism. Înainte de a începe litigiul dintre părți a asistat la o discuție dintre reclamantă și pârât, ocazie cu care pârâtul a fost de acord să restituie suma de_ lei. Nu s-a ajuns la finalizarea acestei înțelegeri întrucât au existat divergențe în raport cu contribuția părților la dobândirea autoturismului. În prezența martorului pârâtul a considerat că este obligația sa de a restitui jumătate din valoarea darurilor de nuntă. Totodată a recunoscut că la momentul în care se aflau în Spania, în anumite momente doar reclamanta a fost angajată
La solicitarea reclamantei s-au comunicat extrasele privind operațiunile de la o bancă din Spania respectiv Unicaja, unde pârâtul avea cont deschis. Operațiunile sunt prezentate începând cu data de 23.02.2005 și până la data de 03.10.2011. Inițial în anul 2005 soldul era de 719,02 Euro, la data încheierii căsătoriei, respectiv 15 august 2009, era de 8759,07 euro. Ulterior efectuându-se alte operațiuni, acesta scăzând, iar la data de 03.10.2011, acesta a fost de 0,11 Euro. Analizându-se natura operațiunilor efectuate în acest cont, rezultă că predomină plata unor comisioane, utilități, plata pentru ajutorul de șomaj. Din conținutul operațiunilor efectuate în contul pârâtului nu rezultă suma de 8094 Euro, pe care acesta i-ar fi obținut din ajutorul de șomaj și care s-ar fi găsit economisiți de către pârât.
Analizându-se actele prezentate de părți și probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine doar suma de_ lei, că ar fi fost obținută de părți ca valoarea a darurilor de nuntă, suma intrând în categoria bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei. Instanța nu poate reține în categoria bunurilor comune și autoturismul la care se face referire, întrucât acesta a fost dobândit cu mult timp înainte de încheierea căsătoriei doar de către pârât. Nu are importanță că acest autoturism ar fi fost înmatriculat în România ulterior încheierii căsătoriei, întrucât dreptul de proprietate fusese dobândit anterior doar de una dintre părți. Nu se va putea include în masa bunurilor comune valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei, pentru acest autoturism întrucât nu există o solicitare în acest sens din partea reclamantei. Autoturismul dobândit de pârât anterior încheierii căsătoriei, în Regatul Spaniei cu plata în rate lunare nu este considerat bun comun al soților întrucât se încadrează în categoria de excepție prev. la art. 31 lit. „a” Cod familiei.
S-a apreciat doar suma de_ lei reprezintă bun comun al părților și întrucât nu există alte elemente care să caracterizeze o cotă diferențiată de contribuție, instanța a constatat dobândirea acestei sume cu o contribuție egală.
Întrucât între soți nu a existat o înțelegere privind împărțirea bunurilor comune, potrivit art. 36 Cod fam., partajul s-a realizat prin instanță sau pe cale de hotărâre judecătorească, urmând ca pârâtul să restituie reclamantei suma de_ lei.
Referitor la cheltuielile de judecată potrivit art. 274 și 276 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul să achite în favoarea reclamantei suma de 3816 lei constând din 2500 lei onorariu pentru avocat, 5 lei timbru judiciar și 1311 lei taxă judiciară de timbru”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
La termenul de judecată din 11.09.2012 s-a pus în discuția părților calificarea căii de atac, fiind stabilit apelul raportat la valoarea masei bunurilor comune supuse partajului.
Reclamanta a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, admiterea acțiunii formulate în sensul de a se constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun suma de 12 658,81 euro și de a fi obligat pârâtul să-i restituie ½ părți din această sumă în moneda euro sau în lei la cursul de schimb BNR la data plății și obligarea pârâtului la plata sumei de 664 lei diferență cheltuieli de judecată la fond și plata cheltuielilor de judecată în calea de atac.
În motivarea apelului au fost invocate următoarele:
Reclamanta a dovedit în fața instanței de fond că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit ca bani comuni suma de 12 658,81 euro prin extrasele de cont depuse provenite de la instituția bancară spaniolă.
Instanța de fond nu a obligat pârâtul să plătească reclamantei integral taxa judiciară de timbru cu titlu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii formulate de reclamantă, iar în subsidiar, reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de instanța de fond și plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea apelului au fost invocate următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că părțile au dobândit ca bun comun, dar de nuntă, suma de 40 000 lei, bani ce au fost însușiți de pârât. Nu există nici o dovadă certă cu privire la dobândirea acestei sume de bani și nici cu privire la faptul că pârâtul a utilizat-o. Martorul care a confirmat această susținere nu a fost prezent la numărarea banilor după nuntă și nici nu cunoaște destinația acestora.
Prin respingerea acțiunii pârâtul nu datorează cheltuieli de judecată.
În subsidiar, în cazul admiterii în parte a acțiunii, instanța de fond trebuia să stabilească și cheltuielile de judecată doar în măsura admiterii și să aplice dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 183/A/18.09.2012 Tribunalul A. – Secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta F. A. împotriva sentinței civile nr. 607/2012 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni.
A schimbat în parte sentința civilă atacată în ce privește stabilirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, și obligația de plată și procedând la judecarea cauzei sub aceste aspecte, a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote egale și suma de 12 658 euro sumă ce a fost inclusă în masa bunurilor comune.
A fost obligat pârâtul F. T. să plătească reclamantei F. A. jumătate din această sumă, 6329 euro sau contravaloarea în lei la cursul BNR de la data plății.
Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
A fost respins apelul declarat de pârâtul F. T. împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat intimatul F. T. să plătească apelantei suma de 1166 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la 15.08.2009, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 1848/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ . Din acest dosar a fost disjunsă cererea reclamantei privind constatarea dobândirii bunurilor comune și partaj.
Reclamanta a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit în cote egale de contribuție un autoturism în valoare actuală 12.000 euro, depozite bancare de 10 000 euro, 20.000 euro și 8.904 euro. Suma de 10 000 euro reprezintă dar de nuntă, iar celelalte sume provin din salariile și ajutorul de șomaj încasate în Spania.
Pârâtul a achiziționat autoturismul în litigiu la data de 15.04.2007, anterior căsătoriei cu reclamanta . Este adevărat că la data de 15.06.2006 pârâtul a invitat-o pe reclamantă în Spania (f. 30 – 36 dosar_ ).
Reclamanta nu a făcut dovada că anterior căsătoriei a stabilit relații de concubinaj cu pârâtul și că autoturismul a fost achiziționat de pârât în timpul concubinajului, urmat de căsătoria părților.
Instanța de fond nu a reținut acest bun în masa bunurilor comune, reclamanta nu a criticat hotărârea instanței de fond sub acest aspect.
S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a coroborat adeverința eliberată de restaurantul la care a avut loc nunta părților, cu depoziția martorului audiat (f.7,8) precum și cu poziția părților, reținând că părțile au dobândit cu titlu dar de nuntă suma de 40 000 lei. Probele administrate nu au fost contrabalansate de pârât prin nicio altă probă. Pârâtul a recunoscut organizarea nunții, dar fără a preciza o altă sumă de bani primită ca dar de nuntă sau destinația sumei respective de bani.
Reclamanta a făcut dovada organizării nunții la restaurant, plata sumei de 16 800 lei și participarea unui număr de 175 persoane. Coroborând aceste date cu depoziția martorului audiat, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită suma de 40 000 lei obținută ca dar de nuntă.
De asemenea, reclamanta a arătat că banii au rămas în posesia pârâtului care i-a depus într-un cont bancar, aspect pe care l-a relatat și martorului audiat.
Martorul confirmă că pârâtul a fost de acord să-i restituie reclamantei jumătate din bani, dar nu a mai asistat la discuție deoarece părțile se certau cu privire la autoturism. Pârâtul s-a mărginit să nu recunoască pretențiile reclamantei, deși recunoscând existența nunții cu dar, ar fi trebuit să precizeze suma primită cadou și modul în care a fost folosită.
Sub acest aspect, apelul declarat de pârât este nefondat.
Din probele administrate în fața instanței de fond – documente privind operațiuni bancare emise de Uniqa Banco Espana, traduse în limba română rezultă următoarele:
Pârâtul a deschis pe numele său un cont bancar anterior căsătoriei cu reclamanta.
La data de 18.08.2009 (după căsătorie) pârâtul deținea în cont suma de 8 006,71 euro (fila 81 verso). Din această sumă s-au efectuat plăți uzuale (telefon, rată autovehicul) și s-a transferat suma de 5 000 euro.
După data de 18.08.2009, în timpul căsătoriei părților contul a fost alimentat cu sume de bani ce reprezentau ajutor șomaj între 500 euro și 741 euro, sume rambursate dar și cu diferite sume de bani în numerar ce variază între 100 euro și 2 100 euro. Din acest cont au continuat să se facă plăți uzuale pentru serviciu telefonic și rate autoturism dar și transferuri bancare de 5000 euro la 15.09.2009; 1000 euro la 13.01.2010, 100 euro la 3.02.2010; 5000 euro la 3.08.2010; 2100 euro la 13.12.2010.
În septembrie 2009, după plata ratei autoturismului și transferul extern de 5000 euro, soldul contului pârâtului a rămas la 2868 euro. Din această sumă pârâtul avea posibilitatea să plătească un număr de 9 rate pentru achiziționare autoturism așa cum rezultă din contractul de credit și poziția 951 GMAC de 358 euro din operațiunile lunare comunicate de bancă.
Începând cu luna iulie 2010 aceste rate au fost achitate din banii comuni ai soților până în mai 2011 când părțile s-au separat în fapt.
Martorul audiat în procesul de divorț a arătat că după căsătoria părților acestea au lucrat în Spania, aspect necontestat de pârât.
În calcul nu au fost luate sumele de bani intrate în contul pârâtului pentru că din acești bani s-au suportat și o parte a cheltuielilor comune, dar s-a observat că cei doi soți au contribuit la alimentarea contului bancar deschis pe numele pârâtului cu sume în bani în numerar depuse prin bancă sau bancomat, iar pârâtul a încasat lunar ajutor de șomaj.
S-a reținut că transferul de 5000 euro efectuat de pârât în luna septembrie 2009 și ratele pentru plata autoturismului pe perioada septembrie 2009 – iunie 2010 de peste 358 euro lunar au fost efectuate din banii personali ai pârâtului existenți în cont la data căsătoriei.
Înlăturând cheltuielile comune ale căsătoriei rezultă că în anul 2010 pârâtul a transferat din contul său, din bani comuni suma de 8200 euro, suportând și comisioanele aferente. De asemenea, din banii comuni a achitat un număr de 11 rate pentru autoturismul proprietate personală de peste 358 euro lunar.
Având în vedere aceste elemente s-a apreciat ca întemeiat apelul declarat de reclamantă, acesta fiind admis în sensul de a se constata că suma de_ euro a fost dobândită în comun de părți, această sumă a profitat numai pârâtului care a transferat bani în alte conturi bancare și a achitat datoria contractată pentru achiziționarea unui autoturism, bun propriu.
Nu a fost contestat faptul că reclamanta a realizat venituri în Spania și contribuția egală a soților în dobândirea acestei sume de bani, fiind obligat pârâtul să-i plătească reclamantei jumătate din această sumă.
Instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în măsura admiterii pretențiilor reclamantei, aspect ce a fost analizat corespunzător de instanța de fond. Reclamanta a timbrat acțiunea la valoarea pretențiilor formulate, astfel că nici unul din cele două apeluri nu sunt fondate sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond.
S-a mai reținut că prin admiterea apelului reclamantei apelante i se cuvin cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă de timbru și onorar avocat în cuantum de 1166 lei, sumă rezultată din chitanțele depuse și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal și motivat, pârâtul F. T., solicitând modificarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii introductive de instanță.
În expunerea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., întrucât sumele de bani enunțate de reclamantă în petitul acțiunii sunt: câștigul de la nuntă, în valoare de 10.000 euro; banii pretins transferați într-un cont la BCR Baia de Arieș – 20.000 euro și 8.094 euro proveniți din ajutorul de șomaj acordat de statul spaniol, iar instanța de apel trebuia să dispună doar asupra capetelor de cerere din acțiunea introductivă.
Pe lângă faptul că nu a dispus asupra a ceea ce s-a cerut, instanța de fond a reținut în mod eronat că într-un cont al recurentului ar fi evidențiați acești bani, din care s-au plătit rate ale autoturismului, în condițiile în care nu există asemenea date.
S-a susținut că din conținutul operațiunilor efectuate în cont nu rezultă suma de 8.094 euro pe care să-i fi obținut din ajutorul de șomaj și pe care să-i fi economisit.
S-a invocat și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ., întrucât instanța de apel nu a arătat motivele pe care se sprijină atunci când a admis calea de atac a reclamantei. Astfel, analizându-se natura operațiunilor efectuate în acest cont, rezultă că predomină plata unor comisioane, utilități, plata ajutorului de șomaj, iar din conținutul acestor operațiuni nu rezultă suma de 12.658 euro și nici celelalte elemente reținute de instanță.
Față de cele expuse, s-a considerat că se conturează incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea legii(având în vedere art. 294 C.pr.civ.), dar și cu aplicarea greșită a legii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 176 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea formulată, intimata L.(fostă F.) A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ., dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 al. 2 C.pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtului F. T. este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6 C.pr.cxiv., invocate de recurent, modificarea unei hotărâri în recurs se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Recurentul a susținut că instanța de apel a acordat reclamantei intimate suma de 12.658 euro, în condițiile în care aceasta nu a fost cerută prin acțiunea introductivă.
Contrar afirmațiilor recurentului, Curtea constată că instanța de apel s-a pronunțat în limitele investirii, reclamanta solicitând includerea sumei de 20.000 euro proveniți din câștigurile reclamantei și pârâtului în străinătate, precum și a sumei de 8.094 reprezentând ajutorul acordat de statul spaniol pârâtului pentru întreținerea familiei timp de 19 luni, în masa bunurilor supuse partajului.
Împrejurarea că instanța de apel nu a încuviințat în totalitate pretențiile reclamantei, ci doar în limita sumei de 12.658 euro, dovedită prin extrasele de cont depuse la dosar, sumă pe care a inclus-o în masa bunurilor comune, conform art. 30 Codul familiei, nu echivalează cu un extra petita, astfel cum a susținut recurentul, pentru a fi incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Curtea constată că nu poate fi reținut nici motivul de modificare a hotărârii, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., aplicabil dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța de apel a prezentat pe larg argumentele care au determinat modificarea soluției primei instanțe, în sensul includerii sumei de 12.658 euro în masa bunurilor comune, motivele expuse nu sunt contradictorii și au legătură cu cauza.
Împrejurarea că la fundamentarea soluției au fost luate în considerare extrasele de cont depuse la dosar, din care au rezultat nu doar veniturile dobândite de soți în cursul căsătoriei, dar și destinația sumelor obținute, nu se circumscrie motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., invocat expres de recurent.
Se constată de altfel că instanța de apel a luat în considerare și ratele achitate din banii proprii ai recurentului, arătând în concret operațiunile prin care a ajuns la stabilirea sumei de 12.658 euro ca reprezentând bun comun al soților.
Nu s-a contestat împrejurarea că intimata reclamantă a obținut venituri în Spania și nu s-au adus alte probe care să răstoarne prezumția comunității de bunuri cu privire la această sumă, motiv pentru care se reține că în cauză nu este incident nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În cauză s-a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 294 C.pr.civ., nefiind vorba, așa cum s-a arătat mai sus, despre o cerere nouă în apel, instanța dispunând în limitele investirii sale cu privire la sumele dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Pentru toate considerentele expuse, constatând nefondate criticile aduse de recurentul pârât deciziei atacate, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească în favoarea intimatei L.(fostă F.) A. suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
( continuarea deciziei civile nr.51/2013 pronunțate în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul F. T. împotriva deciziei civile nr.183/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. – secția I civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatei F. A. 900 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Ianuarie 2013.
Președinte, S. T. | Judecător, A. N. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, A. B. |
Red.A.N./tehnored.A.B.
2ex/15.02.2013
J.F.D.V.C.
J.A.L.P. P./L.D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
