Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 589/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 841/272/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 589/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către reclamanții M. V. I., S. D. și S. A. împotriva deciziei civile nr.82/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. _, având ca obiect stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată la prima strigare lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat; la dosar s-au depus prin registratură precizări din partea recurenților S. D. și S. A., având atașat un set de înscrisuri.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată și la a doua strigare lipsa părților.
Instanța, având în vedere că prin precizările formulate recurenții au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin sentința civilă nr. 791/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr._, a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanții M. V. I., S. D. și S. A. împotriva pârâtei S. A. A. și în consecință, aceasta a fost obligată să permită reclamantului M. V. I. să aibă legături personale cu minorul M. S. R.-A., născut la data de 5 aprilie 2007 în Logrono, Spania, la domiciliul acestuia, cu obligația tatălui reclamant de a prelua minorul de la pârâtă și a-l însoți la epuizarea programului de vizită la domiciliu pârâtei, după următorul program: în prima săptămână din lună, de vinerea de la ora 17, până duminica la ora 18; o lună în vacanța de vară; o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă; a doua zi de Paști; în data de 6 aprilie a fiecărui an.
A fost obligată pârâta să permită reclamanților S. D. și S. A. să aibă legături personale cu minorul M. S. R.-A., la domiciliul acestora cu obligația bunicilor materni, reclamanți, de a prelua minorul de la pârâtă și a-l însoți la epuizarea programului de vizită la domiciliu pârâtei, în a treia săptămână din lună, de vinerea de la ora 17, până duminica la ora 18.
A fost respinsă în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1003/2009 a Judecătoriei Orăștie pronunțată în dosar nr._, s-a declarat desfăcută căsătoria, dintre reclamantul M. V. I. și pârâta S. A. A. din vina ambilor soți, iar minorului M. S. R.-A., rezultat din căsătoria părților a fost încredințați spre creștere și educare mamei, nefiind stabilită cu stabilirea modalității de vizitare a minorului de către tată.
Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, reclamanții au condiții corespunzătoare de locuit pentru a primi minorul să-i viziteze la domiciliul acestora.
În cauză s-au ascultat cei doi părinți, și s-a reținut că mama minorului este de acord cu stabilirea unui program de vizitare minor pentru reclamantul M. V. I., însă se opune stabilirii unui program de vizitare minor pentru bunici materni S. D. și S. A..
Instanța a reținut incidența art. 401 C. civ. și a art. 14 din Legea 272/2004 referitoare la dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta, prevederi care se regăsesc și în art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii adoptată la Strasbourg în anul 2003 și ratificată de România prin Legea nr. 87/2007.
În ceea ce privește drepturile bunicilor materni, reclamanți de a păstra legăturile familiale cu nepotul lor, instanța a reținut că acest drept este consacrat de art. 14 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 și a apreciat că divergențele dintre reclamanții S. și fiica lor pârâtă în cauză nu pot prevala interesului superior al minorului de a avea legături personale cu bunicii săi, care au dezvoltat un puternic atașament față de acesta, locuind o perioadă împreună.
Concluzionând, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. A. A., solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii cererii reclamanților S. D. și S. A. și restrângerii programului de vizitare a minorului stabilit în favoarea reclamantului M. V. – I. pe durata a două săptămâni în vacanța de vară și 3 zile în vacanța de iarnă, cu concretizarea perioadei; și în prima săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 1600 până duminica la ora 1800.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al minorului atunci când a stabilit modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu acesta și că reclamantul M. V. I. are un caracter violent, iar minorul nu dorește să locuiască la bunicii materne, datorită comportamentului lor.
Prin decizia civilă nr. 82/A/2013, Tribunalul Hunedoara a admis apelul declarat de către pârâtă și a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că a obligat pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul M. S. R. - A. în prima săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 16 și până duminica la ora 18; două săptămâni în vacanța de vară și trei zile în vacanța de iarnă a minorului. Și a respins cererea reclamanților S. D. și S. A. privind obligarea pârâtei de a le permite să păstreze legături personale cu minorul.
A fost menținută în rest sentința atacată, iar intimații au fost obligați la plata sumei de 3,3 lei - cheltuieli de judecată în apel - către apelanta S. A. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că din probele administrate în apel, rezultă că din luna octombrie 2012, apelanta-reclamantă împreună cu minorul și actualul soț se află în Spania, unde are loc de muncă, iar copilul frecventează cursurile școlare. Având în vedere această împrejurare, precum și faptul că tatăl minorului, care domiciliază în România, a dat dovadă de dezinteres în ce privește soarta acestuia, neimplicându-se în creșterea și educarea lui, astfel încât nu au existat premisele dezvoltării unei legături de atașament între tată și fiu, instanța de apel a apreciat că programul de vizită a minorului de către tatăl său, stabilit de instanța de fond nu corespunde interesului actual al copilului, dată fiind și vârsta lui fragedă.
Ca urmare, acest program a fost restrâns, ținând seama de vârsta, de distanța la care se află minorul și de lipsa unei comunicări între el și tată până în prezent.
În ce privește legăturile personale dintre minor și bunicii materni, chiar dacă aceștia au ajutat-o pe apelanta-pârâtă la creșterea copilului, în perioada în care au locuit împreună, s-a apreciat că în prezent, date fiind relațiile deosebit de tensionate dintre apelantă și aceștia, precum și comportamentul lor violent, manifestat chiar în prezența minorului, nu este în interesul superior al copilului să păstreze legături personale cu bunicii, pentru a nu fi expus unor traume, care, datorită vârstei fragede, ar putea avea urmări pe termen lung.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M. V. I., S. D. și S. A., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului pârâtei și a menținerii sentinței primei instanțe.
În expunerea motivelor, recurenții arată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că reclamantul M. este dezinteresat de minor, deoarece acesta încearcă să îl viziteze pe minor de câte ori se află în Spania, dar când copilul este cu actualul soț al pârâtei, nu i se permite să ia legătura cu minorul.
Recurenții susțin că au o relație strânsă de afectivitate cu minorul și că este în interesul acestuia să păstreze legăturile cu minorul, invocând în acest sens și prevederile Legii nr. 272/2004. Se mai arată că bunicul matern al minorului face frecvent transporturi în Spania, ocazie cu care se deplasează în Spania și tatăl minorului pentru a-l vizita, acesta fiind preocupat de relația pe care o are cu fiul său.
Recursul este legal timbrat (fila 9).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce îl privește pe recurentul M. V. I., se constată că pârâta nu s-a opus stabilirii unui program de vizită al minorului. Instanța de apel a reținut că reclamantul a manifestat interes față de minor, împrejurare care, coroborată cu faptul că minorul are o vârstă fragedă, ar impune restrângerea programului de vizită.
Curtea constată că dreptul copilului de a menține relațiile personale cu părintele cu care nu locuiește este consacrat de art. 41 al. 1 din Legea nr. 272/2004, după cum dispozițiile art. 401 C. civ. recunosc dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu acesta. La stabilirea acestor legături, instanța trebuie să aibă în vedere, în primul rând, interesul superior al minorului, iar intervalele de vizită trebuie astfel stabilite încât să permită în mod real crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea și consolidarea unei relații afective dintre părinte și copilul său. În cauză, câtă vreme s-a stabilit ca reclamantul să-și viziteze minorul o dată pe lună, prin luarea acestuia la domiciliul recurentului, instanța de apel a restrâns în mod nejustificat intervalul de timp la doar o zi și două ore (de sâmbătă de la 16 până duminică la ora 18), programul. Din această perspectivă, programul dispus de prima instanță corespunde mai bine interesului minorul de a stabili o relație cu tatăl său, două zile pe lună fiind un interval rezonabil, date fiind circumstanțele concrete ale situației părților, respectiv faptul că nu locuiesc în aceeași țară și că și bunicii doresc să aibă o relație cu minorul.
Pentru aceleași rațiuni, Curtea constată nejustificată și reducerea intervalului pe care minorul urmează să îl petreacă împreună cu tată său în perioada vacanței de vară și a celei de iarnă, precum și în data de 6 aprilie, a doua zi după ziua de naștere a minorului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii adoptată la Strasbourg în anul 2003, care consacră dreptul copilului și al părinților săi de a obține și de a întreține relații personale constante, Curtea constată fondat recursul reclamantului M..
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții S. D. și S. A., Curtea constată că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 reglementează dreptul copilului de a menține relațiile personale cu bunicii, iar părinților le este interzis să împiedice aceste relații. Instanța este singura care poate decide asupra acestor legături și le poate împiedica doar atunci există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În cauză, Tribunalul a considerat că datorită relațiilor tensionate dintre pârâtă și părinții săi, nu este în interesul copilului să păstreze legături personale cu bunicii. Curtea constată că la analizarea interesului minorului, instanța de apel nu a avut în vedere toate criteriile de apreciere. Astfel, nu s-a contestat de părți și instanța de apel chiar a reținut că bunicii materni au ajutat-o pe pârâtă la creșterea copilului, în perioada în care au locuit împreună. Mai mult, recurenții au susținut și că o perioadă s-au ocupat doar ei de minor, aspect necontestat de
(continuarea deciziei civile nr.654/2013 pronunțată în dosar nr._ )
pârâtă. În aceste condiții, se impune a se reține că între minor și bunicii materni s-a dezvoltat o relație de atașament, iar copilul are dreptul de a se bucura în continuare de această relație.
Față de cele reținute, Curtea constată că în mod greșit a fost respinsă cererea recurenților, în calitate de bunici materni, de a li se permite să aibă legături cu minorul, astfel că și sub acest aspect recursul este privit ca fondat. Desigur că dacă în timp se va dovedi că aceste relații dintre minor și bunici vor avea o asemenea evoluție încât să pună în primejdie dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, instanța va putea reveni asupra lor și le va putea restricționa. Dar, la momentul de față în cauză nu s-a dovedit existența unui astfel de pericol, diferendele dintre pârâtă și părinții ei neputând constitui motiv temeinic de împiedicare a menținerii legăturilor deja formate dintre minor și bunicii lui materni.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține ca fondat recursul de față, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., să îl admită și să modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerii sentinței primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. V. I., S. D. și S. A. împotriva deciziei civile nr.82/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta S. A. A. împotriva sentinței civile nr.791/2012 pronunțată de Judecătorie Orăștie, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Septembrie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, C. C. |
Red./tehnored.M.F.C.
C.C.2ex/24.09.2013
Jud..,M.S.B.
Jud.fond L.R.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
