Partaj judiciar. Decizia nr. 700/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 700/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 45/191/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 700/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâții B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N. împotriva deciziei civile nr.26/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _ *, având ca obiect partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la prima strigare, avocat J. A. pentru pârâții recurenți B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N. și avocat Mancaș E. pentru reclamanta intimată F. M., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, judecata cauzei fiind amânată de la termenul anterior la cererea recurentului B. M.; la dosar s-a depus de către reclamanta intimată întâmpinare detaliată – având atașată împuternicirea avocațială acordată av. Mancaș E..
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu mandatarul recurenților, care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii acesteia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, la a doua strigare, avocat J. A. pentru pârâții recurenți B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N. și avocat Mancaș E. pentru reclamanta intimată F. M., lipsind părțile.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.
Avocat Mancaș E. pentru reclamanta intimată arată că își susține excepția inadmisibilității recursului așa cum a fost invocată în scris, prin încălcarea disp.art.304 C.pr.civilă, învederând că în tot cuprinsul dezvoltării motivelor de recurs nu a regăsit nicio critică privind nelegalitatea deciziei atacate de recurenți și nici indicarea clară a articolelor de lege încălcate, ci doar critici pe fondul cauzei.
Instanța, față de motivele susținute de reclamanta intimată, apreciază că excepția pe care aceasta a invocat-o este cea de nulitate a recursului și nu de inadmisibilitate.
Mandatarul pârâților recurenți solicită respingerea excepției nulității recursului, învederând că acesta a fost formulat de părți și de aceea nu se precizează articolele de lege încălcate, însă în cuprinsul motivelor se invocă și aspecte de nelegalitate.
Mandatara reclamantei intimate arată că recurenții au invocat în recurs și alte motive decât cele invocate în apel, motiv pentru care susține și excepția inadmisibilității criticii referitoare la nepunerea în discuția părților de către instanțele inferioare a „ofertelor” actualilor recurenți. În realitate consideră că această critică reprezintă nemulțumirea pârâților și este făcută cu rea-credință întrucât aceștia nu au invocat o asemenea critică în apel iar, pe de altă parte, nu a existat nicio ofertă din partea lor, aceștia încercând să tergiverseze soluționarea acțiunii formulate de reclamantă.
Mandatarul recurenților învederează instanței că acest motiv a fost formulat de către pârâți și prin apel, solicitând respingerea acestei excepții.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat J. A. pentru pârâții recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul A. și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Susține că instanța de apel în mod greșit a respins în tot apelul pârâților fără a reface probatoriul, neadministrând nicio altă probă în al doilea ciclu procesual și respingând ofertele pârâților. Este adevărat că Tribunalul A. a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize dar a respins proba pe motivul că pârâții s-au opus deși în realitate doar unul a cumpărat latura litigioasă a imobilului.
Învederează că în speță există probabilitatea împărțirii în natură a imobilului întrucât este inechitabil ca doar una dintre părți să primească un teren liber, celelalte loturi fiind afectate de moloz și alte reziduuri ale anexelor gospodărești.
Cu privire la imobilul locuință, arată că se află într-o stare avansată de degradare întrucât nu a mai fost locuit de peste 6 ani. Din alt punct de vedere, învederează că această clădire a fost evaluată la o valoare exagerată raportat la scăderea pieței imobiliare, fapt nereținut de către instanța de apel, care de altfel nici măcar nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate în acest sens de către pârâți la raportul de expertiză imobiliară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mandatara reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de pârâți, prin prisma celor două excepții invocate, în principal a nulității recursului per ansamblu și în subsidiar a inadmisibilității criticii referitoare la nereținerea de către instanța de apel a existenței unor oferte.
Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri pronunțate de instanțele inferioare ca fiind legale și temeinice.
În continuare susține motivele de respingere invocate în scris, arătând, în esență, că susținerile recurenților nu sunt adevărate, în realitate nu s-a pus problema încheierii unei tranzacții deoarece pârâții nu au dorit acest lucru.
Cu privire la starea de degradare a imobilului, arată că nu reclamanta ci pârâții au avut în folosință imobilul, pe care intenționat l-au lăsat să se degradeze. Referitor la valoarea acestui imobil, învederează instanței că în al doilea ciclu procesual această valoare s-a redus la jumătate, dar reclamanta nu a declarat nicio cale de atac, acceptând această situație.
Acele obiecțiuni de la fila 35 pe care susțin pârâții că le-au formulat, reprezintă niște critici invocate în al doilea ciclu procesual cu rea-credință, în condițiile în care aceștia nu au dorit efectuarea unui raport de expertiză și nu au formulat obiective.
Solicită cheltuieli de judecată onorariul de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
În replică, mandatarul recurenților arată că reaua credință nu a fost manifestată de pârâți ci de reclamantă, care a cerut ca prin raportul de expertiză se evalueze o cameră cu destinația baie, deși știa că imobilul nu are baie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin sentința civilă nr.789/2011 pronunțată de Judecătoria B. în rejudecare a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta F. M., prin mandatar S. M., cu procură specială autentificată sub nr.135/2008 de Biroul Notarului Public B. H. I., în contradictoriu cu pârâții:C. A., B. N., B. M. A.,C. M. D. și B. V. N., și în consecință:
S-a constatat că moștenitori ai defunctei B. A., decedată la data de 28.06.2006, sunt pârâții B. N. în calitate de soț supraviețuitor, în cotă de ¼ părți, B. M. A., C. M. D. și B. V. N., în calitate de fii, în cotă de ¼ părți fiecare.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. A. se compune din cota de 16/80 părți din imobilul înscris în CF 2479 Sâncel.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N., în cotă de 4/80 părți fiecare, cu titlu moștenire.
S-a constatat deschisă la data de succesiunea defunctei M. P..
S-a constatat că moștenitorii acesteia sunt reclamanta cu o cotă de 1/3 din moștenire, pârâta C. A. cu o cotă de 1/3 din moștenire și pârâții B. M. A., C. M. D. și B. V. N. cu o cotă de 1/9 din moștenire fiecare.
S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defuncta M. P. face parte și cota de 20/80 părți din imobilul înscris în CF 2479 Sâncel
S-a constatat că reclamanta și pârâții sunt coproprietari asupra imobilului înscris în cartea funciară menționată astfel: F. M., C. A. în cotă de 1/3 părți fiecare, B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N., toți în cotă de 1/3.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin formarea și atribuirea de loturi, conform rapoartelor de expertiză întocmite de expeții T. și C. astfel:
Lotul nr.1, cu nr. top. nou 92/1 arabil în suprafață de 675 mp, în valoare de_,5 lei se atribuie reclamantei în cotă de 1/1 părți.
Lotul nr.2, cu nr. top. nou 92/2, arabil, casă și curte în suprafață de 1349 mp, în valoare de 165 393 lei se atribuie pârâților C. A. în cotă de 1/2 părți, B. N. în cotă de 9/96 părți, B. M. A., C. M. D. și B. V. N. în cotă de 13/96 părți fiecare.
Au fost obligați pârâții, să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând sultă, astfel: C. A. –_ lei, B. N. – 3866 lei C. M. D., B. V. N., B. M. A. – 5582 lei, fiecare.
S-a dispus Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. să întabuleze dreptul de proprietate al părților conform prezentei sentinței la rămânerea irevocabilă a acesteia.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, astfel: C. A. – 2483 lei, B. N. – 354 lei, B. V. N. și C. M. D., câte 672 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Potrivit extrasului CF 2479 Sâncel asupra imobilului înscris sub nr. cadastral provizoriu 92, arabil intravilan în suprafață de 1081 mp, casă și curte intravilan în suprafață de 943 mp, sunt proprietari C. A., F. M., M. P. în cotă de 20/80 părți fiecare, defuncta B. A. în cotă de 16/80 părți, B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N. în cotă de 1/80 părți fiecare (fila 3).
Din certificatul de deces depus la dosar se reține că B. A. a decedat la data de 28.06.2006, de pe urma sa rămânând ca moștenitori B. N., soț supraviețuitor și B. M. A., B. V. N. și C. M. D., în calitate de fii, ce culeg fiecare câte 1/4 din moștenirea acesteia, din care face parte și cota de 16/80 din Imobilul în litigiu.
La data de 12.04.2010 a decedat pârâta M. P., fără soț supraviețuitor sau descendenți, astfel încât, la succesiunea acesteia vin reclamanta, pârâta C. A., în calitate de colaterali privilegiați, cu o cotă de 173 din succesiune și pârâții B. M. A., C. D. M. și B. V. N., cu o cotă de 1/3 din succesiune, în calitate de colaterali privilegiați, ce vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor predecedate – B. A..
Ca urmare a dezbaterii succesiunilor celor două surori B. A. și Mihui P., cota reclamantei și a pârâtei C. A. din imobilul în litigiu este de 1/3, celorlalți pârâți revenindu-le pentru toți împreună cota de 1/3.
Având în vedere poziția părților s-a dispus, în temeiul art. 728 Cod civil, partajarea terenului în natură, și s-a format un lot din terenul liber de construcții, potrivit cotei reclamantei, în suprafață de 675 mp, în valoare de_,5 lei.
Acesta a fost atribuit reclamantei.
Lotul nr. 2 compus din casă și curte și teren arabil în suprafață de 1349 mp, în valoare de_, a fost atribuit în indiviziune pârâților.
La stabilirea valorii loturilor instanța a avut în vedere valoarea indicată de expertul constructor în completarea la expertiză, cu înlăturarea coeficientului negativ de -10% pentru acte de proprietate în litigiu, aplicat la valoarea construcțiilor, apreciind că în mod greșit expertul a apreciat că este în litigiu dreptul de proprietate al părților.
Din imobilul cuprins în lotul nr. 2, pârâtei C. A. îi revine o cotă de ½, pârâtului B. N. o cotă de 9/96 părți iar pârâților B. M. A., C. D. M. și B. V. N., câte 13/96, părți pentru fiecare.
În baza art.742 cod civil au fost obligați pârâții, să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând sultă.
A apreciat că pârâții nu pot fi obligați solidar, ci proporțional cu cota ce le revine din imobilul înscris în Lotul nr. 2, astfel C. A. –_ lei, B. N. – 3866 lei, C. M., B. V. N. și B. M. A. câte 5582 lei fiecare.
Susținerile pârâților privind contribuția diferențiată la edificarea casei și la înzestrarea reclamantei, cu ocazia căsătoriei acesteia, nu au fost dovedite; nu s-a formulat acțiune reconvențională iar pârâții nu au solicitat administrarea de probe în dovedirea susținerilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții fiind nemulțumiți de faptul că, deși au solicitat să se formeze trei loturi de grădină fiind trei coproprietari, aceasta nu a fost luată în considerare de instanța de fond; mai arată că imobilul a fost expertizat în anul 2010, iar de atunci acesta s-a mai degradat; de asemenea, sulta este mare și nereală.
Mai arată că au încercat o rezolvare amiabilă a conflictului, însă fără succes.
Se solicită trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se stabili o sultă corectă sau un partaj pe cale amiabilă.
Reclamanta F. M. a formulat cerere de aderare la apel, cerând modificarea sentinței doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, pârâții să fie obligați la toate cheltuielile suportate de reclamantă.
Prin decizia Tribunalului A. nr. 38/A/2012 a fost admis apelul declarat de pârâții C. A., B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V., împotriva sentinței civile nr. 197/11.03.2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, precum și cererea de aderare la apel formulată de intimata F. M., a fost desființată sentința apelată și trimisă cauze spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acesteia a declarat recurs reclamanta F. M. soluționat prin Decizia Curții de Apel nr. 411/2012 în sensul admiterii acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea acesteia Tribunalului A. pentru rejudecarea apelului pe fond.
S-a reținut de instanța superioară că nu se justifică desființarea cu trimitere și că, în baza caracterului devolutiv, în baza art. 294 – 298 C. pr. civ., instanța poate reface mijloacele de probă, să completeze probatoriul, urmând ca, în final să se pronunțe o hotărâre asupra fondului.
În rejudecare, apelul a primit nr._, iar instanța a acordat un termen – 18.01.2013 pentru când părțile au depus la dosar obiective pentru efectuarea unei expertize topografice.
Prin decizia civilă nr.25/A/2013 Tribunalul A. a respins apelul declarat de pârâții apelanți C. A., B. N., B. M. A., C. M. D. și B. V. N. împotriva sentinței civile nr. 197/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
S-a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanta F. M. și a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligați pârâții, pe care l-a stabilit la suma de 4373,75 lei.
Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost obligați intimații la plata către petenta F. M. a sumei de 2755 lei cheltuieli de judecată în apel, în ambele cicluri procesuale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel, instanța de apel a pus în discuție efectuarea unei completări la raportul de expertiză în scopul sistării indiviziunii prin formarea a trei loturi așa cum se cere în apel.
Reprezentanții apelanților au solicitat efectuarea unei contraexpertize întrucât, deși s-au efectuat obiecțiuni, instanța de fond nu a ținut cont de acestea.
La fila 184 părțile au formulat obiecțiuni, însă privind valoarea casei și a anexelor.
Pârâtul B. M. printr-un înscris separat a avut obiecțiuni privind evaluarea imobilelor ( fila 190).
Reclamanta F. M. a avut obiecțiuni la ambele expertize ( fila 192).
Instanța de fond le-a apreciat ca fiind motive noi, astfel că le-a respins.
În rejudecare, la termenul din 02.03.2010 instanța a apreciat de asemenea că obiectivele reclamantei F. M. sunt unele noi și deci au fost respinse, iar cele formulate de pârâți privind evaluarea terenului au fost încuviințate.
S-a efectuat deci o nouă expertiză, depusă la filele 55 – 58 și 76 – 81, stabilindu-se valoarea de circulație a întregului imobil la suma de 175.000 lei.
Din nou reclamanta F. M. a avut obiecțiuni, solicitând a nu se aplica indicele de individualizare de – 10%.
S-a efectuat și o completare la raportul de expertiză tehnică topografică – depus la fila 183, prin care s-au format două loturi, unul pentru reclamantă și unul pentru pârâții în indiviziune.
S-a constatat că obiecțiunile de care vorbește apărătoarea apelantei la termenul din 18.01.2013 se referă din nou la valoarea imobilului și la onorariul de expert, nicidecum la expertiza topografică.
Ulterior, a arătat că nu mai există necesitatea efectuării unei expertize topografice, ci doar una de evaluare a imobilului.
Această cerere a fost respinsă în deliberare, de instanța de apel, întrucât în cauză au foste efectuate două expertize în acest sens.
Prin urmare, constatând că apelanta nu mai insistă în efectuarea unei expertize care să sisteze indiviziunea, prin formarea a trei loturi, s-a apreciat că în apel nu se mai impune o completare a raportului de expertiză în acest sens.
Referitor la valoarea imobilului s-au efectuat două expertize și s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu respectiv 266.800 lei și 175.000 lei.
S-a reținut că în mod corect instanța de fond a ales varianta înlăturării coeficientului negativ de – 10% aplicat de expert la construcții și a stabilit sultele incluzându-l și pe acesta.
Prin urmare, apelul pârâților s-a constatat a fi neîntemeiat, drept pentru care în baza art. 296 C. pr. civ. a fost respins.
În ce privește cererea de aderare la apel aceasta s-a apreciat a fi întemeiată pe baza art. 293 C. pr. civ. și a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta a suportat cheltuieli în fața instanței de fond în cuantum total de 4373,15 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat, justificate cu chitanțele de la filele 2, 37, 84, 85, 129, 146, 200, 211 și 178.
Din acest cuantum, instanța de fond a obligat pârâții căzuți în pretenții numai la plata sumei de 4181 lei, rezultând astfel un cuantum neacordat, în sumă de 192,15 lei, care se cuvine reclamantei.
În calea de atac a apelului, reclamanta a dovedit în primul ciclu – suportarea unor cheltuieli la fond, pentru care nu a depus chitanțe justificative anterior pronunțării hotărârii apelate.
Constatând că totalul cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă în fața instanței de apel este de 2755 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (f. 33, 34 – 37, 41 – apel – primul ciclu procesual și f. 19 – al doilea apel), în temeiul art. 274 C.pr.civ.au fost obligați intimații la plata acestei sume în favoarea apelantei.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții, invocând în drept prevederile art.304 pct.7-9 C.pr.civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- instanța de apel nu a avut în vedere că instanța care a judecat fondul nu s-a pronunțat cu privire la cererea privind stabilirea de către expert și a altor variante de parcelare a imobilului în litigiu, respectiv a cererii formulate de recurentul B. V. de parcelare a imobilului în trei loturi egale.
- instanța de apel nu a avut în vedere faptul că, deși casa s-a deteriorat, anexele s-au dărâmat și piața imobiliară a înregistrat un regres, expertul nu a diminuat prețul imobilului.
- instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile formulate la completarea la raportul de expertiză în construcții (f.135).
- instanța de apel nu a reținut criticile în sensul că pentru completarea la raportul de expertiză întocmit în anul 2010 expertul a atribuit terenului o valoare de circulație mai mare raportat la valoarea stabilită pentru același teren în anul 2008.
- instanța de apel nu a avut în vedere criticile, în sensul că instanța de fond nu a verificat disponibilitatea încheierii unei tranzacții.
Prin întâmpinare intimata F. M. a invocat inadmisibilitatea și nulitatea recursului, respectiv a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate de către intimată urmează a fi respinse întrucât, deși recurenții nu arată distinct criticile de nelegalitate ce susțin fiecare motiv de recurs invocat, din dezvoltarea acestora ar rezulta incidența disp.art.304 pct.9 .
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 C.pr.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În cauză, nici una dintre ipotezele la care se referă textul legal arătat nu se regăsește, iar considerentele hotărârii atacate, deși succinte sunt clare și neechivoce, hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției pronunțate, fiind respectate astfel disp.art.261 C.pr.civ.
Dispozițiile art.304 pct.8 C.pr.civ. sunt aplicabile în situația în care instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, ori a schimbat înțelesul vădit al acesteia, în sens de negotium, deci a încălcat principiul stabilit în art.969 din vechiul C.civ. ceea ce în speță nu s-a invocat iar față de obiectul cauzei, este exclus.
Nu pot fi primite susținerile recurenților referitoare la nepronunțarea instanței de fond pe cererea de formare de loturi, critică pe care instanța de apel nu a analizat-o. Simpla lecturare a considerentelor deciziei atacate convinge de contrariu, fiind reținute pe larg atât obiecțiunile la expertizele efectuate în cauză cât și obiectul acestora cu strictă incidență asupra cererii de parcelare în trei loturi.
Criticile referitoare la valoarea imobilului nu pot fi primite întrucât acestea vizează netemeinicia hotărârii și nu se fundamentează pe nelegalitățile săvârșite de instanța de apel. De altfel, recurenții aduc critici raportului de expertiză și soluției adoptate de instanța de fond, or, obiectul recursului îl reprezintă, potrivit disp.art.299 C.pr.civ., hotărârea instanței de apel.
Susținerile recurenților privitoare la verificarea disponibilității încheierii unei tranzacții cu evidență nu pot fi primite, Pe de o parte recurenții nu indică textele legale care au fost încălcate de către instanța de fond sub acest aspect și nu arată ce obligații procesuale civile sau principii ale procesului civil au fost încălcate sau nerespectate de către instanța de fond.
Pe de altă parte, în situația în care pârâții ar fi manifestat disponibilitatea de a încheia tranzacție, în decursul procesului ar fi uzitat aceasta și ar fi depus-o la dosar. D. în acest din urmă caz, instanța avea obligația de a respecta disp.art.271 și urm. C.pr.civ.
Or, în speță, între părți nu s-a încheiat vreo tranzacție.
(continuarea deciziei civile nr.700/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp.art.312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de disp.art.274 C.pr.civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate cu înscrisuri la dosar de către intimată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția nulității și inadmisibilității recursului.
Respinge recursul declarat de către pârâții B. M. A., B. N., B. V. N. și C. M. D. împotriva deciziei civile nr.26/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr. _ *.
Obligă recurenții să plătească intimatei F. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Octombrie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.2ex/04.10.2013
jud.. F.
jud.fond L. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 314/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
