Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 161/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 16447/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 161/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul H. A. împotriva deciziei civile nr. 260/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauă se prezintă recurentul petent H. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, și faptul că recursul este netimbrat.
Recurentul petent H. A. depune în fața instanței taxa judiciară de timbru de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul petent H. A. solicită admiterea recursului declarat așa cum a fost formulat, admiterea cererii de rectificare de carte funciară. Susține că nu este răspunzător de eroarea materială strecurată în extrasul de carte funciară eliberat cu ocazia încheierii contractului de donație - învederează încheierea de rectificare dată de notarul public.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 725/2012 a Jud. Sibiu a fost respinsă plângerea formulata de petiționarul H. A. cu domiciliul în Sibiu . nr. 107 împotriva încheierii de respingere nr._/15.11.2011 a OCPI Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că potrivit evidenței de carte funciară, proprietar în cota de 13/16 parte asupra imobilului înscris in CF 3813 R. top 1646 este petentul H. A., prin donație.
Actul care a stat la baza înscrierii din 16.02.1996, cu încheierea de CF 1774 a fost contractul de donație încheiat de antecesorii petentului H. P. și M. în favoarea fiului, pentru cota de 13/16.
Chiar daca în prezent, petentul a dat o declarație notarială prin care a susținut acceptarea cotei de 14/16 și nu a celei de 13/16, cum s-ar fi scris eronat, acest act nu este de natură a duce la modificarea înscrierii, pe calea plângerii reglementată de art. 52 din Legea 7/1996.
Instanța a apreciat că este nefondată susținerea petentului, reținând că procedura aleasă de acesta - cea a îndreptării unor erori materiale - nu are aptitudinea să conducă la înscrierea dreptului de proprietate prin donație asupra unei cote mai mari decât cea înscrisă în actul inițial, întrucât erorile vizate de art. 53 din Legea nr. 7/1996 sunt simple erori materiale, care nu afectează fondul dreptului.
Procedura îndreptării erorilor materiale din cuprinsul cărților funciare este reglementată de dispozițiile art. 53 alin. (1) care prevede că erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
Ca atare nu poate fi îndreptată cota de proprietate primită prin donație si nu sunt incidente speței dispozițiile normei din art. 53 din L 7/1996, deoarece erorile vizate de art. 53 din Legea nr. 7/1996 sunt simple erori materiale în legătură cu numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale și adresa de situare a imobilelor, erori care nu afectează fondul dreptului.
Prin urmare, câtă vreme plângerea petentului nu vizează erori materiale în sensul dat de dispozițiile art. 53 din Legea nr. 7/1996, ci însuși fondul dreptului (înscrierea dreptului de proprietate prin donație), instanța a apreciat că în mod legal OCPI a stabilit ca fiind greșită calea aleasă de petent pentru înscrierea acestui drept în favoarea sa, operațiune ce poate fi valorificată doar pe calea unei acțiuni în rectificare.
Apelul declarat de petent împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 260/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă.
În motivarea apelului, petentul a arătat că greșit s-a reținut că în cauză este o eroare de fond deoarece este vorba de o simplă eroare materială reprezentată de faptul ca în contractul de donație din 1996, la dreptul de proprietate ce s-a transmis, s-a scris „cota de 13/16” din imobil, în loc de cota de 14/16 din imobil, cât aveau părinții săi și aceasta ca urmare a unei erori produse de funcționarii de la serviciul de carte funciară care au eliberat la acel moment un extras de carte funciară în care părinții săi figurau cu cota de 13/16 din imobil deși în realitate aveau o cotă de 14/16 părți și că el nu trebuie să suporte consecințele acestei erori.
În considerentele deciziei, tribunalul a apreciat că susținerea apelantului nu poate fi acceptată pe considerentul că la emiterea acestei încheieri nu s-a produs nicio eroare. Prin contractul de donație încheiat de antecesorii petiționarului H. P. și M. în favoarea fiului lor, s-a transmis cota de 13/16 din imobil, iar prin încheierea atacată s-a dispus întabularea dreptului de proprietate exact asupra acestei cote. Faptul că dacă părinții săi ar fi cunoscut că au în proprietate o cotă de 14/16 părți ar fi transmis această cotă, pe lângă faptul că nu este dovedit, nici nu poate influența întinderea drepturilor înscrise în carte funciară pe baza conținutului real al contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii inițiale așa cum a fost formulată, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivarea plângerii se susține că în mod greșit au apreciat instanța de fond și cea de apel că este vorba de o eroare de fond care nu poate fi rectificată decât printr-o acțiune de rectificare de Cf. Recurentul arată că în fapt, părinții săi în anul 1996, au donat, fără scutire de raport, prin contractul de donație nr. 244/1996 autentificat la BNP P. D., întreaga cotă de proprietate, în acel moment, așa cum reiese din acte cota de 13/16 părți din terenul clădit și neclădit din imobilul situat administrativ în . CF 3813 R. A+1, top 1646. La data încheierii contractului de donație, extrasul de carte funciară a fost eronat eliberat de cartea funciară, lucru remarcat abia în 14 septembrie 2011, când recurentul a constatat că tatăl său mai avea o cotă de 1/16 părți din imobil. Extrasul trebuia eliberat pe 14/16 părți din imobil, așa cum trebuia efectuată și donația. Intenția părinților recurentului a fost de a transmite întreaga cota de proprietate fiului lor. Esența contractului de donație este aceea de a dona întreaga proprietate, mai ales dacă a fost făcută în scopul întreținerii, așa cum a fost în cazul de față. Recurentul susține că aceasta este o eroare materială care trebuie îndreptată, mai ales ca tatăl său nu mai este în viață pentru a putea face o atare rectificare a cotei donate.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea 7/1996.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea de respingere nr._/15.11.2011 a BCPI Sibiu a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii nr._/2011 formulată de petentul H. A.. S-a reținut în încheiere că prin cererea depusă la BNP P. D. s-a solicitat rectificarea cotei părți în CF 3813 R. și s-a atașat declarația autentificată sub nr. 1262/2011 a BNP P. D., copie extras CF 3813 R., contractul de donație autentificat sub nr. 244/1996 de notarul public D. P., încheierea de rectificare nr. 3003/2011 a notarului public D. P.. Pentru a argumenta respingerea cererii de reexaminare, BCPI a reținut că înscrierea în cartea funciară este conformă cu contractul de donație, și față de prevederile art. 907 alin. 2 cod civil, și art. 48 din Legea 7/1996 nu există temei de admitere a cererii.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 244/1996 la BNP P. D., H. P. și H. M. au donat petentului H. A., cu scutire de raport cota de 13/16 părți din imobilul situat în . înscris în CF 3813 R. top 1646. Întabularea acestui contract s-a făcut în baza încheierii nr. 1774/1996 .
Petentul a dat o declarație autentificată la BNP P. D. sub nr. 1262/18.10.2011 prin care arată că este de acord cu rectificarea cotei sale de proprietate de la 13/16 părți la 14/16 părți, cum este corect potrivit situației juridice a imobilului. În baza acestei declarații și notarul public a emis o încheiere de rectificare nr. 3003/18.10.2011, prin care este corectată cota parte din imobilul care face obiectul contractului autentificat sub nr. 244/1996 autentificat la BNP P. D., la cota de 14/16 părți. Potrivit extrasului de carte funciară, eliberat în 14.07.2011, asupra imobilului înscris în CF 3813 R. top 1646 casă și curte sunt proprietari Obârșe M. în cota de 2/16 părți, petentul în cota de 13/16 părți și H. P. în cota de 1/16 părți.
În apel s-a depus copia extrasului de carte funciară avut în vedere la încheierea contractului de donație, respectiv la data de 23.01.1996. din care rezultă că asupra imobilului susmenționat Obârșe M. avea o cotă de 3/16 părți, iar H. P., o cota de 13/16 părți.
S-a depus în apel și copia încheierii prin care s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea tatălui petentului, în baza contractului de întreținere încheiat cu H. B., în cota de 7/8 părți.
Din examinarea acestor acte depuse atât în fața instanței de fond, cât și a instanței de apel a rezultat că antecesorul petentului a avut cota de 14/16 părți din imobil și a înțeles să doneze fiului său cota sa întreagă din imobilul înscris în Cf 3813 R.. În extrasul de carte funciară s-a menționat greșit cota de proprietate de 13/16 părți în loc de 14/16 părți, și ca urmare în mod eronat a fost menționată și în contractul de donație cota de 13/16 părți în loc de 14/16 părți.
Se constată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de donație și nu a dat eficiență actului de rectificare a acestui contract, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul petentului va fi modificată decizia atacată în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii plângerii.
În temeiul art. 48 din Legea 7/1996 se va dispune întabularea încheierii de rectificare nr. 3003/2011 a BNP P. D. prin care a fost constatată eroarea materială strecurată în contractul de donație autentificat sub nr. 244/1996 autentificat la BNP P. D. în ce privește cota din
(continuarea deciziei civile nr. 161/2013 pronunțată în dosar nr._ )
imobil care a făcu obiectul donației de la 13/16 părți la 14/16 părți cum este corect.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul H. A. împotriva deciziei civile 260/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – secția I civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de petent împotriva sentinței civile nr. 725/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o schimbă și în consecință:
Admite plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr._/2011 a BCPI Sibiu și,
Dispune întabularea încheierii de rectificare nr. 3003/2011 a BNP P. D. C. în ce privește cota parte din imobil care face obiectul donației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.03.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. R. |
Red. AN
Tehn. AN/29.04.2013
2 ex/MR
jud. apel – D. T. L., G. C.
jud. fond- M. T.
| ← Strămutare. Sentința nr. 73/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Servitute. Decizia nr. 230/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
