Expropriere. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

În motivarea acțiunii astfel precizate, reclamanta a arătat, în esență, că prin HG nr. 392/2002 Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, fiind desemnat ca expropriator S. R. prin ., anterior acestei hotărâri de guvern, pârâtul a preluat, faptic, terenurile proprietatea sa – înscrise în CF 32 Subcetate nr. cad.: 614, 786, 794, 803, 868, 1081, 2021, 2064, 2131, 614/1, 2021/1, 3226, 806, 807, fără să-i achite contravaloarea acestora și fără să sesizeze instanța de judecată pentru soluționarea cererii de expropriere, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994. A mai arătat că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea ce i se cuvine se compune din valoarea reală a imobilelor și din prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 33/1994, Constituția României și HG nr. 392/2002.

Pârâta Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale „Hidroelectrica” SA București, a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii pe temeiul Legii nr. 33/1994, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în cauză, raportat la prevederile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 ce conferă această calitate doar expropriatorului, în cazul în care expropriatul nu a formulat întâmpinare la propunerea de expropriere sau, dacă, această cale de atac a fost respinsă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, raportat la H.G. nr. 392/2002 prin care este stabilită calitatea de expropriator a Statului R., astfel că . de interpus, fiindu-i conferit doar un drept de administrare, deci de a acționa în interesul și spre apărarea intereselor statului, unicul beneficiar al investiției respective. Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Statului R. – prin M. Finanțelor P., invocând calitatea statului de unic beneficiar al investiției, precum și aceea de „singur organism” îndrituit să dețină dreptul de proprietate publică asupra unui atare imobil expropriat și, deci, singurul având obligația de a suporta costurile exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

P. întâmpinarea depusă M. Finanțelor P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la prevederile H.G. nr. 392/2002 și ale art. 12 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care prin actul normativ emis de guvern, pârâta este desemnată expres ca organ abilitat cu îndeplinirea obiectivului de utilitate publică de interes național, solicitând totodată, pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție, raportat la atribuțiile sale conferite expres prin HG nr. 1634/2009.

P. sentința civilă nr. 77/2014 Tribunalul Hunedoara a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta în cauză, a respins cererea de chemare în garanție formulată de Societatea Comerciale de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica SA” București – din subordinea M. Industriei și Resurselor, împotriva chematului în garanție M. Finanțelor P., cu sediul în București, ., sector 5, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a admis, în parte, acțiunea civilă precizată, introdusă de reclamanta Asociația C. „ S.” O. împotriva pârâtului S. R. prin ., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL și în consecință:

A constatat că pârâtul a preluat, prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, declarată prin HG nr. 392/2002, terenurile în suprafață de 65.696 mp., teren, din care 31.178 mp. teren agricol, situate pe raza localității Sântămărie O., astfel cum au fost identificate prin raportul de evaluare executat în cauză de către comisia de evaluare formată din experții judiciari: C. Ș., Tene R.-N. și O. E., fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri, suma de 732.683 lei, reprezentând valoarea terenurilor agricole expropriate în suprafața de 31.178 mp. și suma de 127.418 lei, reprezentând prejudiciul creat pe perioada 2010-2014, pentru lipsa folosului agricol, nerealizat, pe suprafața respectivă, cu 5500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

P. HG nr. 392/2002, Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național, a lucrării „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, desemnând la art. 2 al acestui act normativ, ca expropriator, S. R. prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice Hidroelectrica SA, în subordinea MIR.

Reclamanta, deși de acord cu exproprierea, nu a primit despăgubirile legale, care conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuie să includă valoarea imobilului expropriat stabilită la prețul de piață, plus valoarea prejudiciului creat, care reprezintă folosul agricol nerealizat, și nici teren în echivalent.

Articolul 44 alin. 4 din Constituția României, consacră imperativul potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat sau lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Principiul constituțional a fost preluat prin art. 1 al Legii nr. 33/1994 care impune ca despăgubirea să fie echitabilă și prealabilă, iar în ipoteza în care părțile nu ajung la un acord de voință, preluarea proprietății să se realizeze prin instanță, pe baza unei hotărâri judecătorești.

În cauză, este cert că mecanismul exproprierii amiabile nu a funcționat între părți, astfel că instanța a desemnat comisia de evaluare a despăgubirilor, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind ca experți judiciari pe C. Ș., Tene R.-N. și O. E..

P. lucrarea de evaluare întocmită, s-au identificat terenurile expropriate reclamantei, stabilindu-se suprafața acestora la 65.696 mp., din care intravilan 32.802 mp. și extravilan 32.894 mp., valoarea acestora fiind estimată, potrivit variantei II din raportul de evaluare, la 23,5 lei/mp echivalent a 5,242 euro/mp., la cursul valutar de 4,499 lei/euro, la momentul expertizei, variantă pe care instanța a agreat-o, având în vedere metoda de abordare folosită de experți, iar valoarea despăgubirilor pentru folosul agricol, anual, nerealizat, la suma de 10.217 lei/ha.

În ce privesc despăgubirile reprezentând folosul agricol de tras, astfel cum au fost stabilite de experții judiciari, pe suprafața de teren expropriat, având în vedere categoria de folosință (arabil), faptul că în zonă nu se practică culturi de legume și zarzavaturi pe ari extinse, culturile de bază fiind porumbul și cartoful, instanța a apreciat că suma de 10.217 lei/an/ha., propusă de experți, este rezonabilă și poate compensa, în mod echitabil, prejudiciul ce a fost creat reclamantei, pentru terenul agricol expropriat.

Cu privire la perioada pentru care se acordă aceste despăgubiri reprezentând prejudiciul pentru nevalorificarea potențialului agricol al terenului preluat abuziv, instanța a apreciat că acestea se justifică doar de la momentul declarării utilității publice a lucrării de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, respectiv de la data publicării HG nr. 392/2002.

În speță, s-a constatat că din totalul suprafeței de teren afectată de cauza de utilitate publică, doar suprafața de 31.178 mp. – parcelele 806, 807, 868, 1081, 2022 din CF 32 Subcetate -, are categoria de teren agricol, diferența de suprafață intrând în categoria terenurilor restituibile în condițiile legilor fondului funciar, respectiv a Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, fiind pășune.

În consecință, și având în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr. 33/1994, inclusiv ale art. 26-27 alin. 2, potrivit cărora „la stabilirea despăgubirilor instanța nu are cădere de a acorda mai mult decât suma oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat”, precum și situația concretă a terenurilor, categoria lor de folosință, zona în care se află acestea și unde nu există o tradiție a culturilor pe arii extinse de legume și zarzavaturi, situația actuală a pieței imobiliare caracterizată prin scăderea tranzacțiilor și valorii imobilelor, fluctuația cursului valutar și, în fine, metodele abordate de experții judiciari desemnați, Tribunalul a constatat că pârâta a preluat din proprietatea reclamantei Asociația C. „ S.” O., prin expropriere, terenurile în suprafață de 65.696 mp. – arabil și pășune -, pe raza comunei Sîntămărie O., astfel cum au fost identificate și estimate valoric de comisia de evaluare numită de instanță.

Ca urmare, a fost obligată pârâta Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica SA” București – pentru S. R. – ca în calitate de expropriator să achite reclamantei suma de 732.683 lei reprezentând valoarea terenului agricol expropriat în suprafață de 31.178 mp., înscris în CF 32 Subcetate nr. cad. 806, 807, 868, 1081, 2022 - și suma de 127.418 lei reprezentând prejudiciul pentru folosul agricol nerealizat, pe perioada 2010-2014, precum s-a solicitat, după următorul calcul: 31.178 mp. x 23,5 lei/mp. = 732.683 lei, iar valoarea folosului nerealizat, după următorul calcul: 3,1178 ha x 10.217 lei/ha/an x 4 ani = 127.418 lei.

În privința excepțiilor invocate, Tribunalul a reținut următoarele:

- excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, a fost respinsă, raportat la principiul instituit de 44 din Constituția României, preluat de art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cum preluarea proprietăților reclamantei s-a făcut abuziv, fără despăgubiri și fără alte forme de compensație, și cum pe întreaga perioadă a procesului civil, pârâta a refuzat o ofertă de despăgubiri adecvată și efectivă, tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

- excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârât, tribunalul le-a respins pentru următoarele motive:

Reclamanta Asociația C. „S.” O. și-a dovedit calitatea de persoană cu vocație la despăgubiri pentru terenurile în litigiu, expropriate de pârât, întrucât aceasta s-a constituit ca persoană juridică, în condițiile art. 28 (1 și 4) din Legea nr. 1/2000, ca formă asociativă de administrare și exploatare a terenurilor cu vegetație forestieră, a pășunilor și fânețelor de tipul celor în litigiu, prin reorganizarea formei asociative inițiale, constituite în același scop sub denumirea de „ Asociația de pășunat a iobagilor din . legii, în patrimoniul ei, proprietățile imobiliare ale acestei persoane juridice de la care se revendică.

Față de împrejurarea că, prin actul normativ de declarare a utilității publice a lucrării de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, respectiv, prin HG nr. 392/2002, este desemnat expres, ca reprezentant al statului, expropriator, pârâta . mod evident, raportul de reprezentare juridică în care este antrenată, îi conferă acesteia calitatea procesuală pasivă în cauză.

În fine, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către chematul în garanție – M. Finanțelor P. – s-a apreciat că aceleași argumente ale desemnării exprese a pârâtei în calitate de reprezentant al statului, în realizarea obiectivului de interes național „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.” exclude, în cauză, calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Văzând și dispozițiile art. 38 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă au fost acordate, în cauză, cheltuieli de judecată în sumă de 5500 lei, onorariu de avocat și onorariu expertiză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel ambele părți.

P. apelul declarat, reclamanta Asociația C. S. O. a solicitat modificarea sentinței civile nr. 77/2014 a Tribunalului Hunedoara în sensul admiterii în întregime a cererii și a obligării pârâtei la plata despăgubirilor și a folosului de tras pentru toate terenurile preluate în suprafață de 65.696mp.

În motivarea apelului de susține, în esență, că în mod greșit prima instanță a făcut o diferențiere între terenurile din intravilan și cele din extravilan, stabilind pentru acestea din urmă o altă cale de retrocedare, în condițiile în care cele două categorii de terenuri au o situație juridică identică, fiind preluate în vederea exproprierii, iar legea aplicabilă este Legea nr. 33/194.

P. apelul declarat de pârâta HIDROELECTRICA SA București pentru pârâtul S. R. s-a solicitat ca instanța de apel „să țină cont de temeiurile de drept invocate de pârâtă la fond și să verifice situația de fapt cu aplicarea legii în contradictoriu cu reclamanta”. În consecință, se cere admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

În motivarea apelului se apreciază că soluția este greșită, aducându-se următoarele critici hotărârii pronunțate de prima instanță:

-este inadmisibilă formularea unei acțiuni în temeiul Legii nr. 33/1994 pentru un teren ocupat anterior apariției acestui act normativ, fiind încălcat principiul neretroactivității legii;

-reclamanta nu a dovedit preluarea terenului din proprietatea presupușilor săi antecesori, în condițiile în care este o persoană juridică de drept privat.

În dezvoltarea motivelor de apel, cu privire la cea de-a doua critică, se susține că reclamanta ca persoană juridică recunoscută prin sentința civilă nr. 564/2000 nu și-a probat continuitatea și nici calitatea de expropriat, respectiv nu a probat preluarea terenului din proprietatea presupușilor săi antecesori la nivelul anului 1989, antecesori care nu se regăsesc în lista celor notificați, astfel că prin sentința pronunțată nu s-a clarificat calitatea succesorală a reclamantei în raport de înscrierile din cartea funciară.

Totodată se solicită reanalizarea excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, invocate în fața instanței de fond, precum și a excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la folosul de tras solicitat de reclamanți pentru perioada 1989-2007.

Reclamanta apelantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului introdus de pârâtă, apreciind nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active și pasive.

Intimatul S. R. prin MFP prin DGRFP Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P..

În susținerea respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta depus la dosar note scrise însoțite de înscrisuri.

Reclamanta susține că are calitate procesuală activă în cauză, aspect ce rezultă din sentința civilă nr. 564/2000 a Judecătoriei Hațeg, Statutul asociației de unde rezultă că în patrimoniul acesteia intră mai multe terenuri, inclusiv terenurile înscrise în CF nr. 32 Subcetate, tabelul cu membrii composesoratului, actul constitutiv al fostei asociații de pășunat „Foștii I.” Subcetate, în patrimoniul căreia intrau și terenurile înscrise în CF 32 Subcetate, adeverința eliberată de secția mixtă de carte funciară a Judecătoriei Hațeg din anul 1929, adeverința nr. 637/2000 a Primăriei Sântămărie O., actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea asociației.

P. aceste note (filele 132, 133) apelanta reclamantă solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active, având în vedere că s-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în discuție și împrejurarea că sunt continuatorii vechii asociații.

Apelanta pârâtă a fost decăzută din dreptul de a mai propune probe, conform celor menționate în încheierea de ședință de la termenul din 27.11.2014.

*

C., analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, raportat la excepțiile invocate și criticile formulate, reține următoarele:

Prioritar se impune analizarea excepțiilor invocate de către apelanta pârâtă și care fac de prisos analizarea fondului cauzei (art. 248 alin.1 și 2 NCPC):

În ce privește excepția inadmisibilității, apelanta pârâtă susține în sprijinul acestei excepții două argumente, și anume: că terenul era ocupat înainte de apariția Legii nr. 33/1994, astfel că această lege nu este aplicabilă, și că exproprierea a operat în baza Decretului nr. 40/1989.

P. Decretul nr. 40/1989 s-a aprobat efectuarea de lucrări de investiții pentru amenajarea hidroenergetică a râului Strei, lucrări care nu au vizat terenurile în litigiu, ci pe cele care figurează în procesul-verbal de identificare a imobilelor pentru care fostul CAP și-a dat avizul favorabil. Imobilele în litigiu au fost expropriate în 2002, prin HG 392/2002, astfel că Legea nr. 33/1994, în vigoare la data emiterii hotărârii menționate, este pe deplin aplicabilă, chiar dacă în fapt ocuparea terenului a avut loc înainte de declararea utilității publice.

De altfel, câtă vreme până la apariția HG nr. 392/2002 terenurile în litigiu nu erau declarate de utilitate publică, dreptul la acțiune în despăgubiri nu era născut, astfel că nu se puteau obține despăgubiri în temeiul Legii nr. 33/1994, în acest sens fiind și jurisprudența instanței supreme (decizia civilă nr. 3383/2011).

Reținând că exproprierea terenurilor în litigiu a avut loc prin HG. nr. 392/2002, C. nu poate primi argumentele apelantei pârâte în sensul că reclamanta putea beneficia de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât această dispoziție este anterioară exproprierii și ea nu își poate produce efecte ultraactiv.

Pentru cele expuse, se constată că instanța de fond, în mod corect, a respins excepția inadmisibilității.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta apelantă a susținut că reclamanta, ca persoană juridică de drept privat, nu și-a probat continuitatea și nici calitatea de expropriat, respectiv nu a probat preluarea terenului din proprietatea presupușilor săi antecesori la nivelul anului 1989, susținând că se impune clarificarea calității succesorale a reclamantei în raport de presupușii săi antecesorii.

Cu privire la această excepție, reclamanta prin notele scrise depuse la fila 132 a susținut că și-a dovedit calitatea procesuală activă prin sentința civilă nr.564/11.09.2000 a Judecătoriei Hațeg prin care s-a acordat personalitate juridică Asociației Composesorale S. O., prin statutul Asociației unde la art. 7 „Patrimoniul asociației” se menționează „suprafețele indivize de teren care au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000….înscrise în CF nr. …..32,… certificate de comisia locală a comunei Sântămăria O.” și prin actul constitutiv și statutul fostei asociații de pășunat „Foștii I. Subcetate”, în patrimoniul căreia intrau și terenurile în litigiu.

P. urmare, C. reține că reclamanta susține, în esență, că Asociația C. S. O. este continuatoarea fostei asociații „Foștii I. Subcetate”, în patrimoniul căreia sunt menționate terenurile înscrise în CF nr. 32 Subcetate.

(I).Analizând Actul constitutiv al asociației „Foștii I. Subcetate” (filele 135-157) se constată că acest document nu cuprinde nicio dată cu privire la momentul constituirii asociației.

Având în vedere faptul că Asociația s-a constituit în baza Legii pentru organizarea, administrarea și exploatarea pășunilor (art. 1 din Statut), iar această lege (Legea nr. 165/1943) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 66/19 martie 1943, este evident că asociația a dobândit personalitate juridică doar ulterior acestei date.

Însă formele asociative înființate ulterior anului 1940 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 26 din Legea nr. 1/2000.

Astfel, la art. 26 din Legea nr. 1/2000 se menționează că foștilor membrii ai formelor asociative de tipul composesoratelor, obștilor de moșneni, obștilor răzeșești, păduri grănicerești și alte forme asimilate acestora și moștenitorilor acestora, li se eliberează titlu de proprietate pe o suprafață ce nu poate depăși suprafața rezultată din aplicarea reformei agrare din anul 1921.

P. urmare, legea are în vedere formele asociative ce existau la acel moment (1921) și ale căror terenuri au făcut obiectul reformei agrare.

Mai mult, la art. 27 din Legea nr. 1/2000 se menționează că „exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislația statului român în perioada anilor 1921 – 1940”.

Din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă că terenurile cu vegetație forestieră ce puteau fi reconstituite fostelor forme asociative, conform art. 26, urmau a fi exploatate în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislație existentă în perioada 1921-1940.

Dacă legiuitorul nu ar fi avut în vedere exclusiv formele asociative existente în perioada 1921-1940, atunci noilor forme asociative, reînființate în baza Legii nr. 1/2000, nu li s-ar fi putut impune exploatarea terenurilor în baza statutelor formelor asociative anteriore, deoarece aceste statute nu le-ar fi opozabile și nici nu ar avea cunoștință de conținutul lor dacă nu ar fi ale formelor asociative inițiale, pe care le succed.

Însă legiuitorul a avut în vedere formele asociative ce existau în perioada 1921-1940 (chiar și cele înființate anterior acestei perioade, dar care au continuat să existe după aplicarea reformei agrare din 1921) și care s-au reînființat în baza Legii nr. 1/2000, astfel că fiind vorba de continuarea aceleiași persoane juridice exploatarea urma să se facă în condițiile statutelor de la momentul înființării asociațiilor inițiale.

De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 1/2000, care la alin.1 menționează că persoanele îndreptățite se vor constitui în formele asociative inițiale.

Mai mult, în Statutul Asociației Composesorale S. O. se menționează, la art. 26, că membrii asociației sunt proprietarii și urmașii celor ce au deținut cote indivize de terenuri cu vegetație forestieră ale fostului composesorat al satului Subcetate. Însă la dosar nu există niciun document cu privire la acest composesorat și nici nu s-a susținut că între acesta și Asociația „Foștilor I. Subcetate” ar exista vreo legătură, de altfel nedovedită.

(II).Chiar dacă am pleca de la premisa că reclamanta este continuatoarea proprietarilor tabulari, respectiv a „agricultorilor din . este întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, instanța reține că în Cartea funciară nr. 32 Subcetate sunt înscrise mai multe nr.topografice, astfel cum rezultă din extrasul in extenso al acestei cărți, depus la filele 137-144 dosar de fond. La categoria de folosință a terenurilor se regăsește și categoria „păduri”: top. 1131, 1132, 1141, 2959, 2967, 1128/b, 1128/b/1, 1129/a, 1132, un nr. top.ilizibil, 1141/1, 1141/2, 1144, 1145, 1146, 1147, 2962/2, 2960, 2963/4, 2968, ș.a.

Imobilele cu categoria de folosință păduri, astfel cum sunt menționate în CF nr. 32, nu se regăsesc însă printre cele la care reclamanta face referire în acțiune, acestea fiind înscrise sub nr. top.614 – pășune, top.786 – pășune, top.794 – pășune, top.803 – pășune, top.868 – teren, top.1081 – teren, top.2021 – teren, top.2064 – pășune, top.2131 – pășune, top.614/1 – pășune, top.2021/1 – drum luncă, top.3226 – pășune, top.806,807 – arător.

Este adevărat că pe aceste terenuri ar fi putut să existe și vegetație forestieră, însă această ipoteză nu a fost dovedită în speță, martorul audiat în cauză, M. I. (fila 225 dosar fond), declarând că sub lacul de acumulare erau terenurile cele mai fertile, de pe care se obțineau recolte însemnate, mai puțin în cazul recoltelor de grâu, care nu se pretau la condițiile regiunii.

Mai mult, în cartea funciară sunt întabulați „agricultorii din . titulatura acestora se deduce că aceștia se ocupau de practicarea agriculturii și nu de exploatarea pădurilor.

Or, pentru reînființarea unei forme asociative în baza Legii nr. 1/2000 este necesar să se facă dovada calității de continuatoare a unor proprietari de suprafețe împădurite/cu vegetație forestieră, terenuri care prin natura lor nu sunt pretabile practicării agriculturii, pentru a se putea susține cu temei că reclamanta – ca formă asociativă înființată pentru exploatarea terenurilor cu vegetație forestieră (art.5 din Statut) – ar fi continuatoarea agricultorilor din comună.

Ținând cont de faptul că asociația „Foștii I. Subcetate” a fost înființată ulterior perioadei de referință menționată în lege (1921-1940), că în Statutul Asociației Composesorale S. O. nu există nicio mențiune că este continuatoarea acestei forme asociative, iar în cartea funciară nu este întabulat dreptul de proprietate al unei forme asociative și nici nu figurează categoria de folosință „pădure”, reclamanta nu și-a justificat calitatea procesuală activă ( nici în raport de proprietarii de carte funciară – agricultorii din . solicita contravaloarea terenului expropriat înscris în CF nr.32 Subcetate, astfel că excepția invocată de pârâtă este întemeiată și urmează a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Și excepția lipsei calității procesuale pasive a . fost corect soluționată de către prima instanță, câtă vreme prin actul normativ de declarare a utilității publice s-a stabilit că expropriatorul S. R. este reprezentat de pârâtă. Aceasta a fost chemată în judecată în calitate de reprezentant al statului și nu în nume propriu. Ca urmare, în această calitate, pârâta justifică legitimare procesuală, cadrul procesual sub aspectul părților fiind corect stabilit.

Corect a fost respinsă și cererea de chemare în garanție. Este adevărat că S. R. participă în raporturile juridice prin MFP, în afară de cazul în care legea stabilește anume alte organe în acest scop. Așa cum s-a reținut, pârâta nu stă în proces în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului. Această calitate a fost stabilită printr-o normă specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv prin art. 2 al HG nr. 392/2002. Ca atare, se constată că prima instanță, în mod corect a respins cererea de chemare în garanție.

Mai mult, față de admiterea excepției lipsei calității procesuale active cu consecința respingerii acțiunii, cererea de chemare în garanție a rămas și fără obiect, impunându-se și din această perspectivă respingere sa.

Apelanta pârâtă mai face referire și la greșita soluție dată de instanța de fond excepției prescripției, însă această excepție nu a fost invocată/ridicată la fond pentru simplul motiv că reclamanta a solicitat despăgubiri doar pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii acțiunii, astfel că instanța nu avea de ce să analizeze prescripția dreptului material la acțiune pentru „folosul de tras solicitat pe perioada 1989-2007”, în condițiile în care nu este formulat un astfel de petit prin acțiune. În consecință, această critică este străină cauzei și nu se impune a fi analizată, și se datorează probabil folosirii metodei copy/paste (copierii motivelor de apel formulate în alte dosare similare), fără o colaționare atentă a celor menționate în motivele de apel, raportat la obiectul acestei cauze.

În consecință, pentru cele menționate, în temeiul art. 480 N.Cod proc.civ., se impune admiterea apelului declarat de Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica” S.A. București prin administrator judiciar EURO-INSOL SPRL în calitate de reprezentant al Statului R. împotriva sentinței civile nr.77/9.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –Secția I Civilă, schimbarea în parte a sentinței atacate cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația C. S. O. cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta Asociația C. S. O. împotriva pârâtului S. R. prin S.C. P.E.E. „Hidroelectrica S.A. București” prin administrator judiciar EURO-INSOL SPRL ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Se vor menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Finanțelor P.. Raportat la soluția dată apelului declarat de către pârâtă, se impune respingerea apelului declarat de către reclamanta Asociația C. S. O. împotriva sentinței civile nr.77/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția I civilă, acest apel vizând fondul pretențiilor.

(continuarea deciziei civile nr. 16/5 februarie 2015 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._ )

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica S.A. București” prin administrator judiciar EURO-INSOL SPRL în calitate de reprezentant al Statului R. împotriva sentinței civile nr.77/9.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –Secția I Civilă.

Schimbă în parte sentința atacată și rejudecând cauza:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația C. S. O. și în consecință:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația C. S. O. împotriva pârâtului S. R. prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice „Hidroelectrica S.A. București” prin administrator judiciar EURO-INSOL SPRL.

Menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Finanțelor P..

Respinge apelul declarat de reclamanta Asociația C. S. O. împotriva sentinței civile nr.77/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția I civilă.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la C. de A. A. I..

Pronunțată în ședința publică din 05 Februarie 2015.

Red./tehnored.C.M.M./10.02.2015

C.M.I. / 5 ex./11.02.2015

Jud.fond: I. M.