Expropriere. Decizia nr. 36/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PreședinteCarla M. C.
JudecătorMonica M. C.
Grefier E. M. H.
Cu participarea Ministerului Public prin P. de pe lângă C. de A. A. I. prin: Procuror M. C.
Pe rol se află pronunțarea, în rejudecare după casare, asupra apelurilor declarate de reclamanta P. L. P. și de pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. pentru S. R. împotriva sentinței civile nr. 294/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, care împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 03.12.2015 fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față,
P. acțiunea civilă precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ 29.04.2008, în baza Sentinței civile nr. 1082/2008 a Judecătoriei Hunedoara, reclamanta P. L. P. a chemat în judecată pârâtul M. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că are calitatea de proprietar al terenului intravilan, situat pe raza localității Hațeg, înscris în CF 5104, nr. topo. 350/1; 550/2; 551/1a, imobil inclus în procesul de modernizare a DN 66 și să fie obligat expropriatorul, să-i plătească despăgubiri la valoarea reală a acestuia. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în calitate de proprietar a imobilului ce urmează a fi expropriat pentru cauză de utilitate publică, nu s-a opus preluării acestuia în vederea realizării obiectivului respectiv, de interes public, însă, nu poate fi de acord cu despăgubirile derizorii propuse de expropriator pentru valoarea lui.
Reclamanta, a invocat prevederile art. 44 din Constituția R., care garantează proprietatea individuală și instituie regula de principiu potrivit căreia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, prevederile Legii nr. 33/1994, ale Legii nr. 30/1994, CEDO, precum și celelalte norme de drept internațional incidente cauzei (vezi dos. nr._ al Judecătoriei Hunedoara – f. 1-2).
La un termen ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspectul cadrului procesual, arătând că, raportat la Legea nr. 198/2004 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia, (respectiv la art. 12 din acest act normativ) prin care Companiei îi este conferită calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect exproprierea de bunuri imobile, înțelege să se judece cu S. R. prin M. Finanțelor P., M. T. și C. Națională de A. și Drumuri Naționale.
A afirmat că expropriatorul a întocmit documentația de expropriere cu rea credință, prin aceea că nu a negociat valoarea imobilelor expropriate, susținând, chiar și în fața instanței de judecată, că are confirmarea proprietarilor imobilului expropriat și prezentând procesul verbal din 06.09.2007, când, în fapt, discuția „de negociere” purtată s-a soldat cu o neînțelegere a părților în ce privesc despăgubirile oferite, cât despre „o altă înțelegere” în acest sens cu antecesorii săi, nu există, aceștia fiind decedați cu mult timp în urmă față de momentul respectiv.
Reclamanta a mai arătat că nefiind de acord cu documentația și cu modul de evaluare a terenului expropriat, solicită, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 și, respectiv, ale Legii nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin la adevărata valoare a imobilului expropriat.
Pârâtul M. T. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la art. 2 din Legea nr. 198/2004, potrivit căruia în cazul lucrărilor de construcții de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator este desemnat S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România de sub autoritatea Ministerului T., Construcțiilor și Turismului, iar art. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, prevăd că, procesele în materie de expropriere, se judecă în contradictoriu cu S. R. prin expropriator C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, astfel că având personalitate juridică, aceasta îndeplinește condițiile de a putea fi parte în cauza dedusă judecății.
P. întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsa calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Liber și Independent al Țăranilor Particulari din județul Hunedoara, susținând că întrucât acesta nu poate reclama încălcarea vreunui drept subiectiv, propriu, nu are legitimare procesuală și că, reclamanta având calitate de coproprietar – alături de mama sa, P. Simziana - nu dovedește calitatea de unică proprietară a imobilului în litigiu.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la art. 2 al Legii nr. 198/2004, prin care este desemnat în mod expres ca expropriator pentru lucrările de construcție a tuturor drumurilor de interes național, județean și local S. R. reprezentat prin M. T., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce-l privește, ca inadmisibilă, raportat la obligațiile persoanei juridice desemnate prin lege ca expropriator, de a acorda despăgubirile cuvenite persoanelor îndreptățite.
P. sentința nr. 294/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara-secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta P. L. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale SA, din subordinea Ministerului T. și în consecință s-a constatat că imobilul, proprietatea reclamantei prin succesiune legală după părinții săi P. T. și P. Simziana, ambii decedați, situat în Hațeg, ., în suprafață de 1377 mp intravilan, înscris în CF_ Hațeg, nr. topo 450/1, 450/2, 451/19, a fost expropriat de către pârât, pentru realizareaobiectivului de interes public național „Reabilitarea DN 66 Petroșani – S., între km 131+000 și km 210+516, din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale, pe teritoriul județului Hunedoara” – aprobat prin HG nr. 696/2007 de modificare și completare a HG nr. 672/2006.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei despăgubiri în sumă de 42.879,78 euro, echivalent a 179.643,42 lei, reprezentând valoarea imobilului expropriat, suma de 43.780 lei, reprezentând prejudiciul creat prin defrișarea pomilor fructiferi și a viței de vie, plantați pe terenul respectiv, precum și 3000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâții M. Finanțelor P., și M. T..
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în vederea realizării obiectivului de interes public național „Reabilitarea DN 66 Petroșani – S.”, expropriatorul - pârât în cauză, S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale SA, din subordinea Ministerului T., a demarat procedura exproprierii imobilelor ce urmau a fi incluse în proiectul respectiv, în condițiile Legii nr. 198/2004, act normativ care stabilește potrivit art. 1, cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, precum și în condițiile Legii nr. 33/1994, care reglementează procedura exproprierii.
În acest scop, pârâtul a întocmit o documentație de evaluare a imobilelor, pe baza căreia Comisia de expropriere înființată la nivelul Consiliului Local al orașului Hațeg, a emis Hotărârea nr. 19/2007, prin care a propus despăgubiri antecesorilor reclamantei, ca proprietari întabulați în cartea funciară P. T. și P. Simziana.
Conform procesului – verbal din aceeași dată, comisia respectivă a hotărât ca despăgubirile în sumă de 31.615,99 lei, stabilite pentru imobilul în suprafață de 1377,31 mp, din care 99,15 mp arabil, 377,77 mp curți/construcții și 900,38 mp fâneață, identificat în .. 450/1/1, 450/2/1, 451/19/1 și nr. cadastral 758/1, pe care se aflau 9 pomi fructiferi și 20 butuci viță de vie, să fie consemnată la o unitate bancară pe numele acestor persoane, suma putând fi eliberată, doar la solicitarea expropriatorului, pe baza cererii expropriaților și actelor doveditoare depuse de aceștia ori a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
P. art. 3 al Hotărârii nr. 19/2007, este menționat faptul că transferul proprietății imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și administrarea expropriatorului, operează de drept la data consemnării despăgubirii pentru expropriere, iar eventualele litigii, amână doar plata acestora, fără însă a putea afecta transferul proprietății.
Instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor în baza unui raport de expertiză efectuat de o comisie care a estimat valoarea terenului la 31,14 euro/mp, respectiv 42.879,78 euro pentru întreaga suprafață expropriată.
Comisia de evaluare a despăgubirilor a stabilit că prejudiciul creat reclamantei se compune și din valoarea pomilor fructiferi și a viței de vie, în cuantum de 43.780 lei, reprezentând valoarea producției agricole anuale.
Nu a fost acordată suma de 10.580 euro stabilită de experți pentru construcțiile (casă și anexe) edificate pe terenul expropriat, în condițiile în care evaluarea lui s-a făcut în considerarea calității sale de teren intravilan construibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
P. decizia civilă nr. 73/2013 C. de A. A. I. a admis apelurile declarate de reclamanta P. L. și de pârâta CNADNR, a schimbat în parte sentința 294/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a redus cuantumul despăgubirilor la suma totală de 88.397,5 lei, din care 30.083 lei reprezintă valoarea terenului expropriat, 46.424 lei reprezintă valoarea construcțiilor expropriate și suma de 11.890 lei reprezintă valoarea de înlocuire a pomilor fructiferi, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
P. a pronunța această sentință, C. a constatat următoarele:
În apel, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, de către experții care au efectuat o lucrare și la instanța de fond, care a stabilit că valoarea terenului expropriat, stabilit prin metoda comparației directe este de_,5 lei, respectiv de 5 euro/mp. S-a stabilit de asemenea, că valoarea de înlocuire a pomilor la momentul efectuării expertizei este de_ lei.
Potrivit art. 26 din Legea 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauza de comisia de trei experți rezultă că, oferta pentru terenuri similare în zonă, . aproximativ 5 euro/mp. Comparabilele avute în vedere de experți semnifică, terenuri aflate în zonă-după cum rezultă din lucrarea de expertiză, însă nu trebuie să fie neapărat învecinate cu terenul în litigiu, cum afirmă reclamanta.
Expertiza depusă de reclamanta nu a fost avută în vedere ca și comparație pentru că este din anul 2008, când valoarea imobilelor era în creștere, iar acum piața imobiliară este în declin, deci nu este relevantă. Nici contractele de vânzare cumpărare nu au fost avute în vedere pentru că nu sunt datate și nici nu pot fi identificate terenurile care au făcut obiectul vânzării, ca și apropiere față de imobilul în litigiu.
Motivul din apelul reclamantei referitor la contravaloarea prejudiciului adus terenului rămas neexpropriat, rămas fără servitute, a fost respins, fiind un motiv invocat pentru prima dată în apel, ceea ce este inadmisibil potrivit art. 294 Cod procedură civilă. Chiar dacă prin concluziile scrise, reclamanta a cerut și acordarea unei atare despăgubiri, precizarea acțiunii era tardivă și în mod corect nu a mai fost analizată.
Instanța de fond a argumentat excluderea de la despăgubiri a valorii casei și anexelor edificate pe terenul expropriat întrucât evaluarea terenului s-a făcut în considerarea calității sale de teren intravilan construibil, raportându-se la valoarea de impozitare.
Susținerea reclamantei apelante în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra folosului de tras asupra pomilor fructiferi și viței de vie a fost considerată nefondată. Astfel, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând prejudiciul creat prin defrișarea pomilor fructiferi pe rod și a viței de vie, iar din expertiza agricolă efectuată în cauză la instanța de fond s-a stabilit valoarea pomilor ca rezultat al scăderii din valoarea profitului a valorii lemnului de nuc. Deci, s-a avut în vedere valoarea producției în perioada de viață a fiecărui pom în parte, producția medie anuală și valoarea lemnului.
În apel, reclamanta a cerut acordarea de despăgubiri și pentru construcția casa de locuit aflată pe terenul expropriat, pretenții respinse de instanța de fond.
C. având în vedere prevederile art. 26 din Legea 33/1994 a apreciat că și valoarea construcției trebuie acordată, câtă vreme este amplasată pe terenul expropriat și pentru care au fost deja acordate despăgubiri. Categoria de folosință a terenului nu este relevantă din această perspectivă, esențială fiind despăgubirea proprietarei pentru imobilele pe care le avea efectiv în proprietate.
P. raportul de contraexpertiză tehnică efectuat în cauză la instanța de fond s-a stabilit că pe terenul care face obiectul exproprierii sunt amplasate o casă de locuit și un grajd, a căror valoare a fost stabilită la 46.424,5 lei, prin metoda comparației directe.
Față de dispozițiile legale menționate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul reclamantei doar în ceea ce privește acordarea de despăgubiri și pentru construcțiile aflate pe terenul expropriat, a căror valoare este de_,5 lei.
În ceea ce privește apelul pârâtei:
Prima critică vizează compunerea comisiei de experți care a efectuat expertiza tehnică avută în vedere de tribunal: este adevărat că OG 2/2000 stabilește că un expert poate efectua expertize doar în specialitatea în care a fost atestat, iar expertiza tehnică de evaluare a imobilelor a fost efectuată de experți topografi și unul agricol. Legea nr. 33/1994 nu stabilește însă specializarea pe care trebuie să o aibă experții, deși lucrarea pe care o întocmesc se referă la cuantumul despăgubirilor.
În aceste condiții, instanța de apel a solicitat comisiei de experți care a efectuat contraexpertiza la tribunal să completeze lucrarea în apel. Această comisie este formată dintr-un expert topograf, unul agricol și un constructor, fiind lipsit de relevanță cine a propus fiecare expert. Instanța de apel a apreciat că este necesar să fie prezent câte un expert din fiecare specialitate având în vedere natura obiectivelor pe care le-a stabilit pentru evaluare. De aceea, în apel a fost stabilită o valoare a terenului expropriat raportat la prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenuri în zonă.
Așa cum s-a reținut anterior, în urma completării expertizei s-a stabilit că valoarea de înlocuire a pomilor este de_ lei, iar valoarea terenului expropriat este de_,5 lei. La stabilirea valorii pomilor, s-a avut în vedere strict valoarea lor de înlocuire, nu și producția care s-ar fi obținut pe durata lor normală de viață, acesta fiind prejudiciul creat.
Acțiunea reclamantei nu se impune a fi respinsă în condițiile în care despăgubirile calculate de experți și acordate de instanța de apel sunt mai mari decât cele propuse de expropriator de_,99 lei, astfel că se respectă prevederile art. 27 din Legea 33/1994.
A fost respins ca neîntemeiat motivul de apel vizând cheltuielile de judecată. Potrivit art. 38 din Legea 33/1994, care este cadrul general în materie de expropriere toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator. Art. 18 din Legea 198/2004 prevede că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Legii 33/1994 și ale Codului de procedură civilă. Așa cum corect a motivat instanța de fond, față de textul de lege citat și de art. 274 Cod procedură civilă, în mod corect a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
P. recursul declarat de reclamanta P. L. P., aceasta a solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel în sensul acordării de despăgubiri în sumă de 42.879,78 euro pentru terenul expropriat, 10.580 euro pentru construcțiile situate pe terenul expropriat, 43.780 lei pentru pomii fructiferi aflați pe terenul expropriat, 2430 lei pentru vița de vie aflată pe terenul expropriat, 42.900 pentru lipsa de folosință a pomilor fructiferi și a viței de vie pentru o perioadă de 25 de ani, 99.231 euro reprezentând scăderea valorii terenului rămas neexpropriat.
În expunerea de motive, recurenta a arătat că se impune acordarea despăgubirilor reprezentând valoarea terenului expropriat așa cum au fost acordate de instanța de fond, valoarea acordată de instanța de apel fiind nereală, având în vedere momentul exproprierii. Expertiza efectuată în apel nu ține cont de prețurile de piață și nu se face trimitere la nici un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren similar. Este criticată decizia instanței de apel pentru că nu a fost acordată valoarea pomilor și a viței de vie și folosul de tras pentru o perioadă de 25 de ani, acesta fiind prejudiciul încercat de reclamantă, iar nu valoarea de înlocuire a pomilor. O altă critică vizează aspecte legate de terenul rămas neexpropriat, în condițiile în care acest teren rămâne fără cale de acces. Este calculată valoarea acestui teren la suma de 99.231 euro, respectiv 3 euro/mp la o suprafață de 33.077 mp, care reprezintă prejudiciu efectiv, în sensul art. 26 din Legea 33/1994.
P. recursul declarat de pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România au fost aduse critici întemeiate pe disp. art. 304 pct. 6 și 9 cod pr. civilă, pârâta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În expunerea de motive, pârâta a criticat decizia instanței de apel pentru acordarea despăgubirilor și pentru construcții, atâta timp cât pentru acestea nu există o hotărâre de guvern pentru declararea utilității publice a exproprierii. P. Hotărârea nr. 19/2007 s-au stabilit despăgubiri doar pentru terenul aflat în proprietatea reclamantei și pomii fructiferi aflați pe acesta, nu și pentru construcții. Este criticată decizia și pentru încălcarea normelor referitoare la competențele experților judiciari, arătându-se că instanța a încălcat prevederile OG 2/2000 și ale Legii 33/1994, atâta timp cât experții agricoli și topografi nu au competența necesară pentru evaluarea terenului expropriat.
În ceea ce privește valoarea stabilită de experți, se arată că au fost încălcate prevederile art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, în sensul că experții au avut în vedere oferte de vânzare, în condițiile în care erau obligați să identifice contracte autentice de vânzare-cumpărare, în temeiul cărora să propună o valoare de despăgubire credibilă.
P. decizia 1954/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de ambele părți, decizia 73/2013 a Curții de A. A. I. a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași curți de apel.
P. a pronunța această decizie, Înalta Curte arătat că disp. art. 26 din Legea 33/1994 nu au fost respectate de instanța de apel, în sensul că experții trebuiau să aibă în vedere tranzacții efectiv realizate, cu privire la terenuri similare, iar nu oferte de preț ale agențiilor imobiliare, ori prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet sau din anunțurile de mică publicitate. S-a dispus instanței de rejudecare să refacă raportul de expertiză de către o comisie de experți alcătuită în condițiile art. 25 din Legea 33/1994, care să stabilească despăgubirile raportat la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, la data întocmirii raportului de expertiză, preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare, iar nu simple oferte de vânzare.
În rejudecarea cauzei au fost efectuate următoarele probe:
- o expertiză agricolă de către expertul P. I., care a stabilit valoarea uzufructului mediu anual la pomii fructiferi și vița de vie care se aflau pe terenul supus exproprierii, fila 136 și următoarele,
- o expertiză în evaluarea imobilului supus exproprierii, efectuată de o comisie de experți compusă conform art. 25 din Legea 33/1994 din experții evaluatori G. F., N. Ironim și I. N. A., care a stabilit valoarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, fila 159 și următoarele,
- un supliment al raportului de expertiză în evaluare care a stabilit valoarea imobilului la data exproprierii, conform Deciziei Curții Constituționale 12/2015, fila 324 și următoarele.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de apel stabilește în fapt următoarele:
P. HG 696/2007 și prin Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 19/2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică cu privire la imobilul situat pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 66 Petroșani S., între km 131+000 și km 210+516, din localitatea Hațeg, în suprafață de 1.377,31 mp, parte dintr-o suprafață de 35.106 mp, teren pe care se află 9 pomi fructiferi (4 pruni, 4 meri, 1 piersic), 3 nuci și 20 butuci viță de vie. P. aceeași hotărâre s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în sumă totală de 9.512 euro, făcându-se precizarea că despăgubirea reprezintă contravaloarea imobilului expropriat și a tot ceea ce se încorporează și se unește cu acesta, excepție făcând construcțiile. Ca persoane aparent îndreptățite să primească despăgubirea au fost trecute P. T. și P. Simziana. ( a se vedea actele de la filele 71 și următoarele, dosar_ al Tribunalului Hunedoara, vol. I).
Principalele critici ale sentinței tribunalului și ale deciziei curții de apel, care au constituit motive de apel, apoi de recurs și de trimitere a cauzei spre rejudecare, au vizat valoarea terenului efectiv expropriat, astfel că acest aspect va fi analizat în primul rând, ca motiv comun al căii de atac declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă.
În fața Tribunalului Hunedoara a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit o valoare a terenului de 31,14 euro/mp de către o comisie de experți compusă din experți topografi și agricoli, expertiza fiind criticată pentru faptul că experții nu aveau calificarea necesară pentru evaluarea imobilului (fila 201, dosar Trib. Hunedoara, vol. I). Ca urmare a acestor critici ale pârâtei s-a efectuat o contraexpertiză de către o comisie de experți din care unul avea calitatea de expert evaluator (B. I. E.), care a stabilit valoarea imobilului la suma de 6 euro/mp (fila 80, dosar Trib. Vol. II), la data efectuării raportului, octombrie 2011.
Instanța de fond însă a acordat o despăgubire raportându-se la valoarea de 31,14 euro/mp, stabilită de experții agricoli și topografi, în prima lucrare, fără a motiva de ce a înlăturat contraexpertiza efectuată de comisia de experți din cadrul căreia unul din ei avea totuși calificarea necesară pentru a evalua imobilul.
În fața primei instanțe de apel a fost efectuat un supliment de către comisia de experți care a efectuat contraexpertiza în fața instanței de fond, compusă din experții B. I. E., F. C., O. E., care au păstrat aceleași concluzii, stabilind o valoare de piață a terenului de 6 euro/mp și o valoare de înlocuire a pomilor fructiferi de 11.890 lei (f. 112 – 116, dosar apel, primul ciclu procesual).
Ca urmare a dispozițiilor obligatorii ale instanței de casare și în conformitate cu prevederile art. 315 alin. 1 cod pr. civilă, în rejudecare a fost efectuat un nou raport de expertiză de către o comisie de experți alcătuită din experți având specializarea „Evaluări proprietăți imobiliare”, fiind totodată și experți Anevar.
P. această lucrare, efectuată în aprilie 2015 s-a stabilit o valoare a imobilului teren de 5,48 euro/mp, cu luarea în considerare a unor tranzacții efectiv încheiate, respectiv contracte de vânzare-cumpărare autentice având ca obiect imobile comparabile cu cel în cauză, respectiv teren intravilan situat în Hațeg, încheiate într-o perioadă apropiată efectuării raportului de expertiză, în cursul anului 2014 (fila 161 - 163, dosar apel rejudecare). Abordarea prin comparație și comparabilele care au fost avute în vedere la evaluarea imobilului au fost anexate lucrării și se află la filele 163, 170 – 176.
Stabilirea obiectivului privind evaluarea imobilului la momentul efectuării raportului de expertiză a avut în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare precum și faptul că obiectivele lucrării au fost stabilite prin încheierea de ședință din 22.01.2015 (f. 69 – 71, dosar apel rejudecare), moment la care nu era încă publicată în Monitorul Oficial Decizia CCR 12/15.01.2015.
După publicarea acestei decizii, și având în vedere caracterul său obligatoriu, instanța de apel a încuviințat un supliment al raportului de expertiză prin care s-a dispus ca evaluarea imobilului să se facă la momentul transferului dreptului de proprietate. Considerăm că Decizia CCR 12/2015 se impune cu putere de lege instanței de rejudecare, care trebuie să îi acorde prioritate, înaintea dispozițiilor art. 315 alin. 1 cod pr. civilă.
Conform art. 9 din Legea 198/2004, în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii 19/2007, transferul dreptului de proprietate operează de drept la data plății despăgubirilor sau la data consemnării acestora, aspect care a fost menționat expres în art. 3 din Hotărârea 19/2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 ce s-a constituit în cadrul Companiei Naționale de A. și Drumuri Naționale din România SA.
Reclamanta a susținut că nu fost plătite despăgubiri pentru imobilul expropriat, astfel că trebuie stabilit drept moment al exproprierii data emiterii hotărârii de expropriere, respectiv anul 2007, iar valoarea imobilului să fie stabilită având în vedere prețurile de piață de la acel moment.
Susținerile reclamantei s-au dovedit a fi nereale, pârâta făcând dovada faptului că în iulie 2010 au fost consemnate la CEC Bank, Sucursala Timișoara, despăgubirile în sumă totală de 31.615,99 lei, pe numele antecesorilor reclamantei P. T. și P. Simziana, persoane aparent îndreptățite să primească despăgubirea.
Este de menționat faptul că Hotărârea 19/2007 a fost emisă la data de 6.09.2007 (fila 71, dosar Tribunal, vol. I), dată la care proprietari de carte funciară erau antecesorii reclamantei, P. T. și P. Simziana, de aceea ele au apărut în Hotărârea de expropriere drept persoane aparent îndreptățite să primească despăgubirea. Este adevărat că reclamanta este în posesia unui certificat de moștenitor emis la data de 25.03.2004 (pe care l-a depus dealtfel și în instanță), dar acest act a fost întabulat în cartea funciară numai la data de 12.11.2007, prin încheierea nr. 4336, deci întabularea s-a făcut la un moment ulterior emiterii hotărârii de expropriere (fila 206 – 207, dosar Tribunal Vol. I). Cu alte cuvinte, nu se poate imputa expropriatorului faptul că reclamanta nu a fost trecută ca persoană expropriată, atâta timp cât ea a devenit proprietară de carte funciară numai în noiembrie 2007 pentru cota de ½ din imobil, și ulterior în februarie 2010 pentru cealaltă cotă de ½ din imobil.
P. urmare, despăgubirea a fost consemnată în iulie 2010, pe numele proprietarilor care figurau în cartea funciară la momentul emiterii Hotărârii de expropriere (septembrie 2007), Comisia având în vedere o documentație tehnico-cadastrală înregistrată la OCPI Hunedoara sub nr. 2989/2006, ceea ce s-a consemnat în cuprinsul Hot 19/2007 (fila 71, dosar Tribunal, vol. I) și în actele ulterioare întocmirii ei (f. 75 – 76). Sub acest aspect, este lipsită de suport probator concluzia la care a ajuns Tribunalul Hunedoara în sensul că Hotărârea de stabilire a despăgubirii și procesul verbal întocmit la aceeași dată, 6.09.2007, sunt lipsite de eficiență juridică, atâta timp cât proprietarii tabulari erau decedați la momentul emiterii hotărârii și nici nu rezultă unitatea bancară unde au fost consemnate despăgubirile.
În mod evident, Comisia nu putea cunoaște faptul că proprietarii de carte funciară erau decedați, iar unitatea unde a fost consemnată despăgubirea nu putea fi menționată, întrucât la acel moment nu era consemnată suma stabilită cu titlu de despăgubire. De altfel, în cuprinsul hotărârii se precizează că despăgubirea „va fi consemnată” pe numele persoanelor aparent îndreptățite, ceea ce s-a și întâmplat aproape 3 ani mai târziu, în iulie 2010.
P. urmare, ca efect al stabilirii momentului exproprierii ca fiind iulie 2010, a fost efectuat un supliment al raportului de expertiză, care a stabilit valoarea terenului la acel moment, la 6,46 euro/mp (f. 327, dosar apel rejudecare).
Instanța de apel apreciază această valoare ca fiind valoarea reală a imobilului, având în vedere metoda comparației directe folosite de experți și comparabilele prezentate de aceștia, contracte autentice de vânzare cumpărare încheiate în 2009 și 2010, având ca obiect terenuri similare situate în localitatea Hațeg, anexate lucrării de expertiză (f. 327, 329 – 333). Această lucrare corespunde exigențelor art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 precum și dispozițiilor obligatorii ale instanței de casare.
Nu pot fi luate în considerare comparabilele prezentate de reclamantă, respectiv contractele de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2007 – 2008, sau în anul 2012, nici raportul extrajudiciar efectuat în octombrie 2008 de ing. P. F. și nici raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe de fond de către experții C. A., C. M. și S. M..
Aceasta deoarece, primele contracte au fost încheiate într-o perioadă care nu coincide cu momentul la care a avut loc exproprierea, iar raportul efectuat în fața Tribunalului Hunedoara este lipsit de valoare juridică atâta timp cât niciunul din experții desemnați de instanță nu avea calitatea de expert evaluator și nici competența de a evalua imobilul, având în vedere dispozițiile art. 14 din OG 2/2000.
De altfel, nelegalitatea acestei lucrări a fost stabilită implicit de instanța de casare care a dispus ca evaluarea imobilului să se facă cu luarea în considerare a metodei comparației directe și având în vedere tranzacții efectiv încheiate având ca obiect imobile similare, așa cum prevede expres art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994. Or, metoda folosită de experți nu respectă aceste exigențe, astfel încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea valorii imobilului.
În consecință, valoarea terenului efectiv expropriat în suprafață de 1377 mp va fi stabilită la suma de 8892 euro, conform suplimentului raportului de expertiză efectuat de experții G. F., N. Ironim și I. N. A. (fila 327, dosar apel rejudecare), valoarea stabilită de instanța de fond pentru teren fiind greșită, motivele de apel formulate de pârâtă sub acest aspect fiind întemeiate.
În ceea ce privește valoarea construcției neacordate de instanța de fond, critică formulată de apelanta reclamantă, apreciem că se impune despăgubirea apelantei și pentru acest imobil, chiar dacă nu există o Hotărâre de expropriere și pentru construcție. Expertizele efectuate în cauză au dovedit fără echivoc că, pe terenul supus exproprierii se află casa de locuit în suprafață construită de 48 mp, conform schiței de la fila 210, anexă a raportului de expertiză efectuat în fața Tribunalului Hunedoara, vol. I. Expertul a delimitat în această schiță terenul supus exproprierii și l-a hașurat cu culoare roșie, fiind situat între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 18, 19, 11. Or, pe acest teren este situată casa de locuit menționată pe schiță sub C 1, situată între punctele 22, 23, 24, 25 și 22, evaluată la suma de 10.580 euro (f. 202).
Imobilul casă a fost identificat și evaluat și de comisia care a efectuat contraexpertiza, în fața aceleiași instanțe de fond, fiind propusă valoarea de 42.283 lei (f. 84, dosar Tribunalul Hd, vol. II).
P. urmare, chiar dacă nu s-a dispus exproprierea efectivă a construcției, atâta timp cât s-a expropriat terenul, apreciem că intră în noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, în sensul art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994 și casa situată pe acel teren. În ceea ce privește valoarea casei, instanța de apel va acorda suma stabilită prin expertiza efectuată în fața Tribunalului, respectiv contravaloarea în lei a sumei de 10.580 euro.
Este de precizat, în legătură cu valoarea casei și a pomilor fructiferi, că instanța de casare nu a dispus refacerea rapoartelor de expertiză care au stabilit aceste valori și nici nu s-au făcut aprecieri asupra criticilor pe care ambele părți le-au formulat cu privire la aceste aspecte, atât în motivele de apel cât și în motivele de recurs.
P. urmare, admițând apelul declarat de reclamantă sub acest aspect, instanța va adăuga despăgubirilor acordate acesteia pentru terenul expropriat și suma de 10.850 euro, reprezentând valoarea casei situate pe acest teren.
În ceea ce privește sumele de bani solicitate de reclamantă cu titlu de contravaloare a pomilor fructiferi și a viței de vie ce se aflau pe terenul expropriat, apreciem că ceea ce se poate acorda este valoarea de înlocuire a pomilor stabilită prin raportul de expertiză efectuat în prima judecare a apelului, la suma de 11.890 lei (f. 115 – 116, dosar Curte de A., primul ciclu procesual).
Este de menționat că cuprinsul expertizelor efectuate în primul ciclu procesual, experții s-au deplasat la fața locului și au făcut referire la pomii fructiferi existenți pe teren, această mențiune găsindu-se inclusiv în expertiza efectuată în prima judecată a apelului, în anul 2013. De asemenea, în expertiza efectuată în octombrie 2011 și depusă în fața Tribunalului Hunedoara experții au menționat, la acel moment, existența casei și a pomilor fructiferi, arătând că drumul modernizat „va ocupa” o suprafață de 1377 mp din terenul reclamantei. Cu alte cuvinte, deși Hotărârea de expropriere a fost emisă în anul 2007, despăgubirile au fost consemnate în anul 2010 (moment la care imobilul a intrat în proprietatea publică), exproprierea faptică a reclamantei a avut loc mult mai târziu, aceasta având în continuare posesia și folosința bunurilor.
Mai mult, până în anul 2010 reclamanta a avut calitatea de proprietară, ea fiind liberă să culeagă roadele pomilor fructiferi și ai viței de vie, iar după 2010 a păstrat posesia și folosința acestora, astfel că nu este posibil a fi obligată pârâta a acorda folosul de tras pentru producția acestor pomi.
Folosul de tras reprezintă, prin definiție, contravaloarea lipsei de folosință, or, reclamanta nu poate cere lipsa de folosință pentru pomii fructiferi și vița de vie a căror folosință a avut-o mult timp după ce imobilul a intrat de drept în proprietatea statului. Se putea vorbi de lipsa de folosință doar dacă reclamanta pierdea posesia și folosința imobilului expropriat în perioada 2007-2010, adică înainte ca statul să devină proprietar, ceea ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, nu se poate vorbi de un folos de tras pe o perioadă de 25 de ani, calculată ca fiind durata de viață a pomilor fructiferi, deoarece în anul 2010 reclamanta a pierdut proprietatea, iar imobilul, cu tot ce se încorporează în el a devenit proprietatea Statului R., care nu poate fi obligat să plătească folos de tras pentru un imobil care se află în proprietatea sa.
P. urmare, se va admite motivul de apel formulat de pârâtă sub acest aspect, în sensul că în noțiunea de prejudiciul încercat de proprietar, în temeiul art. 26 alin. 1 din Legea 331/994 se va include valoarea de înlocuire a pomilor fructiferi, în sumă de 11.890 lei.
Motivul de apel prin care reclamanta a criticat sentința instanței de fond pentru faptul că nu i-a acordat despăgubiri pentru imobilul neexpropriat, rămas fără cale de acces va fi respins ca nefondat.
Reclamanta a depus mai multe precizări ale cererii de chemare în judecată, însă nu a solicitat despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat decât în concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare. Or, o cerere formulată la acel moment nu putea fi soluționată pe fond, deoarece nu erau îndeplinite condițiile art. 132 cod pr. civilă, referitoare la întregirea sau modificarea cererii, momentul până la care reclamanta putea să fac acest lucru – prima zi de înfățișare – fiind de mult depășit.
Astfel, în mod corect Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestei cereri; ceea ce trebuia să facă instanța de fond era să disjungă această cerere și să formeze un dosar separat cu un astfel de obiect. Apelanta nu a criticat însă hotărârea din acest punct de vedere și nu a solicitat acest lucru instanței de apel, astfel încât criticile apelantei reclamante referitoare la nesoluționarea pe fond a cereri urmează a fi respinse ca nefondate.
Criticile apelantei pârâte referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața instanței de fond sunt lipsite de temei legal, instanța făcând o corectă aplicare a art. 38 din Legea 33/1994, coroborat cu art. 274 cod pr. civilă. Atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost admisă prin majorarea despăgubirilor acordate de expropriator, pârâta este parte căzută în pretenții, obligată să plătească cheltuielile de judecată suportate de cealaltă parte.
P. motivele mai sus arătate, în temeiul art. 296 coroborat cu art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, C. va admite atât apelul declarat de reclamanta P. L. P. cât și cel declarat de pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentințe civile nr. 294/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care o va schimba în parte, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei și va obliga pârâta sa plătească reclamantei suma de 19.472 euro, sau echivalentul în lei la data plății, din care 8892 euro reprezintă valoarea terenului expropriat și 10.580 euro reprezintă valoarea construcțiilor expropriate, la care se adaugă suma de 11.890 lei care reprezintă valoarea de înlocuire a pomilor fructiferi.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la constatarea calității de proprietar a reclamantei P. L. P., asupra imobilului expropriat, cele privind soluționarea excepțiilor procesuale precum și cele prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M. Finanțelor P. și cu M. T..
Față de soluția pronunțată în cauză, respectiv admiterea ambelor apeluri, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată în această fază procesuală, ele urmând a fi compensate.
(continuarea deciziei civile nr. 36/10.12.2015 pronunțată în dosar_ )
P. aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta P. L. P. și de pârâta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentințe civile nr. 294/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei și obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 19.472 EUR, sau echivalentul în lei la data plății, din care 8892 EUR reprezintă valoarea terenului expropriat și 10.580 EUR reprezintă valoarea construcțiilor expropriate, la care se adaugă suma de 11.890 LEI care reprezintă valoarea de înlocuire a pomilor fructiferi.
Menține în rest sentința atacată.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2015.
Președinte,Judecător,
C. M. CojocaruMonica M. C.
Grefier,
E. M. H.
Redc./tehnoredc. CMC
7 ex/06.01.2016
Jud. fond: I. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1294/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
