Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1294/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1294/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1294/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1294/2015
Ședința publică din 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamantul S.N. I. P. S.A. București, urmare a admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 1053/20.05.2015 și a încheierilor premergătoare, pronunțate Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții U. de V. „V. G.” A., M. A. prin primar, C. L. A., S. R. prin M. Finanțelor P. București, pentru revendicare și rectificare CF.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței: la data de 02.12.2015 (reiterate la 9.12.2015) concluzii scrise formulate de pârâții M. A. și C. L. A.; la data de 04.12.2015 (reiterate la 8.12.2015) concluzii scrise formulată de reclamantul SN I. P. SA București.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii civile de față,
În rejudecarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții U. de V. „V. G.” A., M. A. prin P., C. local A..
Pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 76/R/1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar civil nr. 2881/CA/1999 prin care a fost respinsă și prin decizia civilă nr. 61/24.06.2014 pronunțată în prezenta cauză de Curtea de Apel Alba Iulia s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat. Astfel, s-a reținut că reclamanta a invocat în prezenta cauză și alte aspecte care nu au fost examinate de instanța care a pronunțat decizia nr. 76/R/1999, respectiv modul în care a devenit proprietară prin transformarea dreptului de administrare operativă în drept de proprietate, și faptul că a devenit proprietară prin efectul legii în conformitate cu art. 28 din legea 7/1996. În aceste condiții, în care prin hotărârea de casare cu trimitere spre rejudecare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 430 NCPC, instanța de rejudecare nu este îndrituită a mai analiza acest aspect.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. A., se constată următoarele: acțiunea de față are ca obiect revendicarea de către reclamant a unor imobile, de care acest pârât a dispus, parcelând terenul și atribuind construcțiile în folosință pârâtei U. „V. G.” A. prin Hotărârea nr. 91/26.05._ și respectiv nr. 84/18.04.2005, susținând proprietatea municipiului A.. Ca urmare, în condițiile în care și acest pârât a contestat proprietatea reclamantei, dispunând de imobile în sensul celor menționate, are calitate procesual pasivă C. L. A., și se va respinge excepția invocată de pârât.
O altă critică din apelul reclamantului vizează greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat a invocării excepției de nelegalitate, prin încheierea din 03.12.2014.
P. încheierea din 3.12.2014 Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate pentru HCL 91/26.05.1998, fără însă a pune în discuția părților acest aspect. Din acest considerent, prin decizia civilă nr. 884/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost anulată și această încheiere.
Rejudecând acest motiv de apel, se constată că o excepție procesuală, deci și a autorității de lucru judecat poate fi invocată oricând. Autoritatea de lucru judecat, așa cum se menționează expres în reglementarea art. 430 alin. 1 cod procedură civilă, vizează o hotărâre judecătorească prin care se soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau o excepție procesuală și dobândește de la pronunțare autoritate de lucru judecat. A.. 2 al aceluiași articol menționează că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care se sprijină. Din analiza acestei prevederi legale rezultă că autoritatea de lucru judecat poate viza doar soluția pronunțată de instanța de judecată și nu invocarea unei excepții. Ca urmare, se va respinge excepția autorității de lucru judecat a invocării excepției de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu L. A. nr. 91/1998, ca inadmisibilă.
Legea nr. 554/2004 care permite analiza legalității unui act administrativ nu poate fi aplicată unui act emis anterior, respectiv pentru HCL 91/26.05.1998, întrucât legea nu retroactivează. Acest principiu este unanim recunoscut atât în legislația internă, cât și în practica CEDO, pentru securitatea raporturilor juridice. Ca urmare, excepția de nelegalitate a acestei hotărâri de consiliu local va fi respinsă ca inadmisibilă.
Efectele pe care le produce HCL 91/26.05.1998 în sensul de a stabili dacă –din perspectiva dreptului de proprietate invocat de reclamant asupra imobilelor în litigiu - municipiul A. avea dreptul de a dispune de aceste imobile, se vor analiza în continuare.
Pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare imobiliară reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate, care poate fi un titlu translativ sau declarativ.
Reclamantul invocă art. 5 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și HG 665/1991, ca temei al dreptului său de proprietate.
Potrivit art. 2 din HG 665/1991, patrimoniul RA Institutului național de medicină veterinară P. este în valoare de 411.594 mii lei, stabilit pe bază de bilanț contabil încheiat la 30.VI.1990, reprezentând activul și pasivul preluate de la I. de cercetări veterinare și biopreparate "P." și care urma a se reevalua. Așadar, HG 665/1991 care reprezintă o aplicare a principiilor Legii 15/1990 într-o situație particulară, care este a reclamantei, a creat cadrul legal pentru preluarea patrimoniului fostului Institut de cercetări veterinare P., urmând a se identifica bunurile transmise și a se reevalua.
O lege nu acționează din oficiu asupra tuturor situațiilor la care se referă, ci creează cadrul legal și instituie anumite reguli care trebuie urmate pentru ca o anume stare de fapt sau de drept să primească protecția legii.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra unui imobil nu se dobândește și nu se confirmă printr-o adresă emisă de o instituție, oricare ar fi aceea, așa cum invocă reclamantul. Se susține că potrivit adresei nr._/04.08.1998 a Agenției Naționale Sanitar Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației, imobilul din A. .. 91-93 aparține, conform HG 665/1991, INMV P..
Potrivit extrasului CF depus la dosarul instanței de fond, asupra imobilului înscris în CF_ A. (cf vechi_) top 7439/6684/2.5.1.2/1 situat în A. .. 91-93 este proprietar înscris sub B1, S. R. prin Decizia nr. 1164/1983, și cu drept de administrare operativă în baza Deciziei nr. 1269/1983, Societatea Națională I. P. SA București - Sucursala A.. Cu încheierea nr. 7431/08.06.1998 și în baza Hotărârii nr. 91/1998 asupra construcției „Clinicile și aula Facultății de medicină veterinară” se notează dreptul de folosință gratuită pe durata desfășurării activității universitare în favoarea Universității de V. V. G..
P. Decizia nr. 1269/20.12.1983 a Biroului permanent a Comitetului Executiv al Consiliului Popular A. s-a decis trecerea imobilelor situate în A. .. 93 înscrisă în CF_ A. top 7439/6684/2.5.1/2 din administrarea operativă a municipiului A. în administrarea operativă a Centrului de cercetare și biopreparate pentru păsări și animale mici Voluntari-București pentru folosirea de către Laboratorul de cercetare, producție și asistență tehnică A..
În baza procesului verbal nr. 9674/1.07.1983 s-a făcut predarea primirea clădirii situate în A. .. 93 de la Întreprinderea „Arădeanca”, în calitate de predător la Centrului de cercetare și biopreparate pentru păsări și animale mici Voluntari-București.
La Anexa 1 – Lista unităților care se înființează în structura RA I. național de medicină veterinară „P.” la HG 665/20.09.1991, la poziția 1 este menționată Sucursala A. .. 2 A..
Ulterior, prin HG 638/25.09.1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Societății Naționale „I. P.” prin reorganizarea RA I. național de medicină veterinară P., a fost înființată această societate națională, ca societate pe acțiuni, menționând și faptul că are în subordine un număr de 8 subunități prevăzute în Anexa 2.
Nici una dintre aceste hotărâri nu identifică în vreun fel imobilul în litigiu, în sensul de a menționa că se transferă dreptul de proprietate de la S. român la societate. Printr-o decizie administrativă din 1983, așa cum s-a menționat, s-a transferat doar dreptul de administrare operativă, care este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Mențiunea privind valoarea activului și pasivului, respectiv transferul acestuia de la regia autonomă la Institut și mențiunea generică din legea 15/1990 nu sunt de natură a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu individual determinat în patrimoniul reclamantei.
În condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate, nu se impune analiza dreptului pârâților de a folosi sau de a dispune de imobil.
Ca urmare, față de toate aceste argumente se constată că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare, și care va fi respinsă. Petitele vizând rectificarea cărții funciare sunt evident subsidiare, ( în condițiile în care se cere radierea dreptului de proprietate a Statului R. și înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei, respectiv radierea dreptului de folosință a pârâtei U. de V. V. G. A.) și vor primi aceeași soluție. Caracterul subsidiar al acestor petite derivă din chiar modul de formulare și din soluția cererii principale.
Se va respinge cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată în temeiul art. 452 cod procedură civilă, întrucât dovada lor a fost depusă după închiderea dezbaterilor.
(continuarea deciziei civile nr. 1294/10.12.2015 pronunțată în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
În rejudecare:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții U. de V. "V. G." A., M. A. prin primar și C. L. A..
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. A..
Respinge excepția autorității de lucru judecat a invocării excepției de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu L. A. nr. 91/1998.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul SN I. P. SA București în contradictoriu cu pârâții U. de V. "V. G." A., M. A. prin primar, C. L. A., S. R. prin M. Finanțelor P. București, pentru revendicare și rectificare carte funciară.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
9 ex/02.02.2016
Jud. fond: V. A.
| ← Expropriere. Decizia nr. 36/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 661/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
