Expropriere. Decizia nr. 730/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 730/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:207._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 730/2016
Ședința publică de la 10 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător L. M. D.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror V. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor, după recalificarea căii de atac, declarate de reclamantele U. M. și M. D. L., în calitate de moștenitoare ale defunctului U. R. precum și de pârâtul S. R. P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 3425/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din data de 26 aprilie 2016, respectiv 03 mai 2016, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față,
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul U. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale SA:
- să se stabilească o justă despăgubire în sumă de 17.530 Euro (10 euro/mp), reprezentând valoarea terenului expropriat, în suprafață de 1753 mp, situat pe raza orașului Geoagiu, înscris în titlul său de proprietate nr. 2459/9/17.04.2002;
- să fie obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 20.000 lei, reprezentând valoarea pomilor fructiferi (meri) defrișați, ce se aflau plantați pe teren; 50.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe o perioadă de 3 ani, pentru suprafața integrală a parcelei (de 8900 mp), având în vedere că lucrările la autostradă afectează folosința întregului teren proprietatea sa; 50.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat, prin diminuarea valorii parcelei nr. 4203/10 înscrisă în titlul de proprietate menționat; 2147 euro, reprezentând costul înființării unei noi culturi de meri; 57.809 lei, reprezentând contravaloarea producției de mere aferentă înființării unei noi culturi de meri pe suprafața neexpropriată până la primul rod, respectiv pe o perioadă de 50 de ani; 50.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat prin nerespectarea procedurii de expropriere prevăzute de art. 9-21 din Legea 255/2010.
- să se constate nulitatea parțială a Hotărârii nr. 8/2013 emisă de pârâta CNADNR. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamantul a decedat pe parcursul procesului civil, iar acțiunea a fost continuată de moștenitorii săi legali U. M. și M. D. L., care au dobândit calitatea de reclamante.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului și excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a solicitat admiterea acțiunii numai cu privire despăgubirile pentru terenul ocupat de construcția autostrăzii D.-Orăștie.
Pârâtul, prin CNADNR SA, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună întabularea dreptului său de proprietate în Cartea Funciară pentru terenul expropriat de la reclamant.
P. sentința civilă nr. 3425/2015, Tribunalul Hunedoara a respins excepțiile invocate de pârât, a admis în parte acțiunea reclamantelor și în consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamantelor despăgubiri în sumă de 12.288,53 Euro reprezentând valoarea suprafeței de 1753 mp teren agricol (livadă), expropriat conform H.G. nr. 1230/2010, pentru realizarea obiectivului ,,Autostrada Timișoara – Lugoj”, în sumă de 8.168,88 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin pierderea potențialului agricol al terenului respectiv pe o perioadă de 3 ani, și în sumă de 525,9 Euro, reprezentând contravaloarea pomilor fructiferi defrișați.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantelor suma de 5.900 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reconvențională.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul inițial U. R. are calitate de proprietar al parcelei 4203/10 Geoagiu, trecută în titlul său de proprietate nr._/9/2002. Din această parcelă, suprafața de 1753 mp a fost propusă pentru expropriere în vederea realizării obiectivului public de interes național ,,Autostrada Orăștie –Sibiu” a cărei amplasament a fost aprobat prin HG 1231/2010, completată prin HG nr. 522/2011, publicată în MO nr. 410/2011, reclamantul U. R. figurând la poziția 2664 din anexa la aceasta.
Cu toate că, în baza Deciziei de expropriere nr. 1252/05.09.2011 pentru coridorul de expropriere al lucrării ,,Autostrada Orăștie –Sibiu” de interes public național, a operat fără formalități transferul proprietăților imobiliare afectate de executarea lucrării de utilitate publică, expropriatorul a emis anterior notificarea nr._/04.08.2011, solicitând reclamantului, ca în termen de 30 de zile, să se prezinte la sediul său cu documentația justificativă de atestare a proprietății imobilului expropriat în vederea stabilirii despăgubirilor.
Cu privire la excepțiile invocate de pârât, s-a reținut că acțiunea nu este prematură, întrucât prin decizia nr. 1252/2011 a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea expropriatorului fără ca reclamantul, în calitate de persoană expropriată, să fi primit dreapta și prealabila despăgubire prevăzută atât de art. 44 din Constituția României cât și de art. 1 din Legea 33/1994 și respectiv, de prevederile Legii 255/2010.
S-a apreciat de asemenea, că reclamantul inițial are calitate de persoană expropriată și este posesor al unui titlu de proprietate care-i atestă calitatea de proprietar, astfel că s-a apreciat că acesta justifică legitimare procesuală activă.
Pe fond s-a reținut că mecanismul exproprierii pe cale amiabilă, inițiat de pârât, nu a funcționat, dovadă fiind acțiunea de față, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 33/1994, fost desemnată Comisia de evaluare a imobilului. P. raportul de expertiză, experții au identificat imobilul în cauză, constatând că din suprafața parcelei de 4203/10, a fost expropriată și este afectată de obiectivul de utilitate publică în cauză, suprafața de 1753 mp. P. această suprafață, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri, în condițiile Legii 33/1994, respectiv, ale Legii 255/2010.
Față de dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994 și a Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, s-a constatat că despăgubirile cuvenite pentru expropriere, se compun din suma de 12,288,5 euro reprezentând valoarea imobilului în suprafață de 1753 mp având categoria de folosință agricol (livadă), stabilită de experți la 7,01 euro pe mp, prin metoda comparației prin bonitare, și din suma de 8.168,88 lei, reprezentând valoarea prejudiciului creat prin nevalorificarea potențialului agricol a terenului respectiv pe o perioadă de 3 ani, începând cu data la care a operat transferul proprietății imobiliare prin decizia de expropriere nr. 1252/05.09.2011, respectiv pe perioada 2011-2014 inclusiv, la acestea adăugându-se și valoarea pomilor fructiferi defrișați de pe suprafața expropriată, estimată prin lucrarea de evaluare efectuată în cauză, la suma de 525,9 Euro.
Prima instanță a respins celelalte pretenții, respectiv valoarea virtuală a producției de mere, valoarea diminuării întregii parcele nr. 4203/2010, contravaloarea producției de mere aferentă perioadei ulterioare înființării unei noi culturi până la primul rod, aceste pretenții fiind apreciate ca ipotetice sau nefondate. Instanța a reținut, cu privire la daunele morale pretinse, că nu s-au menționat drepturile personal-nepatrimoniale lezate proprietarului expropriat și nici intensitatea emoțiilor încercate de acesta prin comunicare intenției de expropriere ce i-a fost notificată de pârâtă cu adresa_ din 04.08.2011.
Cererea a fost respinsă și în ce privește constatarea nulității parțiale a hotărârii de expropriere întrucât actul administrativ respectiv, în concepția Legii 255/2010, reprezintă titlul de proprietate pentru realizarea obiectivului de interes public aprobat prin HG 1231/2010 completată prin HG 522/2011- ,,Autostrada Orăștie –Sibiu”-, iar contestarea cuantumului despăgubirilor de către reclamant nu poate constitui temei juridic pentru lipsirea de eficacitate a acestuia, cu atât mai mult cu cât lucrarea respectivă s-a finalizat, fiind în exploatare.
Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că nu este fondată, în condițiile în care, conform dispozițiilor art. 9 alin. 6 și a Cap. III a Legii 255/2010, expropriatorului îi incumbă obligația de a efectua documentația cadastrală pentru toate imobilele expropriate, precum și de întabulare în cartea funciară a proprietăților imobiliare transferate din domeniul individual în domeniul public, iar, prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză nu s-a stabilit vreo diferență de suprafață între imobilul în litigiu și cea efectiv preluată și ocupată de obiectivul de investiție.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.900 lei, reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat apel, reclamantele și pârâtul.
P. apelul formulat, apelantele au solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, apelantele reclamante susțin că hotărârea atacată este nemotivată, instanța de fond nerăspunzând tuturor capetelor de cerere și neanalizând probatoriul administrat. Minuta hotărârii cuprinde obligația la plata într-o monedă străină, fără a se preciza obligația de plată echivalentă în lei.
Apelantele critică hotărârea și sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, susținându-se că, din cele două valori stabilite în expertiză pentru valoarea terenului expropriat, instanța a ales valoarea cea mai mică, fără a motiva această soluție.
Prima instanță a respins petitul 2 al cererii, privind despăgubirile ce reprezintă diminuarea valorii terenului rămas, fără a justifica această soluție. Apelantele susțin că sunt îndreptățite la suma de 16.080,75 euro în echivalent în lei la data plății, întrucât terenul expropriat a împărțit suprafețele ce le-au rămas în proprietate iar acestea nu mai au acces la calea publică.
Referitor la despăgubirile reprezentând folosul nerealizat, apelantele susțin că deși din probele administrate rezultă că întreaga suprafață de 8900 mp a fost defrișată de pomi fructiferi, iar pe teren a fost efectuată organizare de șantier de către pârât, instanța nu a acordat toată suma de 72.090 lei, cât li s-ar fi cuvenit pentru folosul nerealizat pe ultimii trei ani, ci a acordat o sumă mai mică, fără a explica cum a ajuns la această valoare.
Cu privire la prejudiciul reprezentând contravaloarea pomilor tăiați de pârâtă, apelantele susțin că, instanța a acordat această sumă numai pentru suprafața expropriată nu și pentru terenul rămas neexpropriat, deși pârâtul nu a prezentat documente din care să rezulte schimbarea categoriei de folosință a terenului proprietatea reclamantelor, în condițiile în care, pe suprafața neexpropriată nu mai există nici un pom.
O altă critică vizează daunele morale, reclamantele apelante susținând că au dovedit starea de incertitudine și neplăcerea creată de pârât prin modul în care acesta a înțeles să procedeze la exproprierea terenului reclamantelor. R. fac referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pe care a dezvoltat-o în cuprinsul motivelor de apel.
O ultimă critică vizează cheltuielile de judecată, apelantele susținând că deși a făcut dovada acestora, instanța nu a obligat pârâtul la plata lor integrală.
Pârâtul, prin CNADNR SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamante ca nefondat (filele 35 – 40).
P. apelul formulat de pârât prin CNADNR SA se solicită, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat și respingerea celorlalte despăgubiri solicitate de reclamante.
În expunerea motivelor, apelantul pârât susține că raportul de expertiză a fost întocmit de experți care nu aveau calitatea de experți evaluatori în conformitate cu art. 2 alin. 1 din OUG nr. 24/2011, respectiv nu sunt membrii ANEVAR. Ca urmare, instanța de fond a pronunțat sentința fără a avea un raport de expertiză cu privire la cuantumul despăgubirilor. În opinia pârâtului, se impune refacerea expertizei, urmând ca experții să aibă în vedere art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia despăgubirile se stabilesc ținând seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile similare la data întocmirii raportului de expertiză.
O altă critică vizează despăgubirile reprezentând contravaloarea pomilor defrișați, acordate de prima instanță. Apelantul susține că nu s-a făcut dovada că pe teren existau pomi fructiferi la momentul începerii lucrărilor, iar din probe rezultă că lucrările de construcție a autostrăzii nu au afectat parcelele rămase neexpropriate. Ca urmare, expropriatorul nu trebuia obligat la plata acestor despăgubiri.
Cu privire la despăgubirile reprezentând folosul nerealizat, apelantul susține că decizia de expropriere a fost emisă în septembrie 2011, iar instanța nu precizează pentru ce perioadă au fost socotiți cei trei ani pentru care s-a calculat folosul de tras, respectiv intervalul pentru care reclamantele au fost lipsite de folosința terenului ocupat de autostradă și pentru care i se cuvin despăgubiri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
Criticile formulate de pârât cu privire la calitatea experților nu pot fi primite.
Cu privire la neregularitatea raportului de expertiză întocmit la fond, C. reține că normele care reglementează condițiile în care trebuie invocate aceste neregularități au caracter dispozitiv. Ca urmare, față de dispozițiile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulității raportului la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai invoca. În acest sens este și practica instanței supreme (decizia civilă nr. 1434/2013).
Pârâtul nu a invocat în fața primei instanțe nicio neregularitate cu privire la calitatea experților, deși a fost prezent la desemnarea experților (filele 159, 199, fond, vol. I). Pe parcursul procesului, pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, prin care a contestat cuantumul despăgubirilor și modalitatea de calcul a valorii terenului, dar nu a invocat neregularități privind calitatea experților desemnați (filele 159, 199, 290, fond, vol. I). În condițiile în care nu au fost invocate in limine litis, eventualele neregularități cu privire la expertiză, inclusiv la calitatea experților, au fost acoperite și nu mai pot fi examinate în calea de atac.
Pe de altă parte, este de observat că dispozițiile OG nr. 24/2011, invocate de apelant, se referă la calitatea experților de a fi membrii ANEVAR. Legea nr. 33/1994, în baza căreia s-a dispus expertiza în cauză, nu impune o astfel de condiție experților, aceștia trebuind să aibă doar calitatea de experți judiciari, respectiv să figureze pe tabloul experților autorizați de Ministerul Justiției. Experții desemnați de prima instanță îndeplinesc această condiție, astfel cum rezultă din autorizațiile depuse la dosar (filele 29-32, dosar fond, vol. II).
Nici criticile reclamantelor, referitoare la motivarea sentinței, nu sunt fondate. Contrar susținerilor apelantelor reclamante, hotărârea primei instanțe cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină. Tribunalul a motivat atât soluția de respingere a excepțiilor, cât și cea de admitere parțială a acțiunii, arătând, este adevărat, în mod succint, probele și normele juridice pe care și-a fundamentat hotărârea de admitere. În ce privește pretențiile respinse, se constată că prima instanță a folosit argumente comune pentru această soluție, dar această împrejurare nu echivalează cu o nemotivare.
Susținerile apelantelor reclamante referitoare la moneda în care prima instanță a acordat despăgubiri sunt de asemenea nefondate, întrucât prima instanță a dat ceea ce s-a cerut, respectiv a acordat despăgubiri pentru teren și pentru prejudiciul produs ca urmare a exproprierii, în moneda solicitată prin acțiunea inițială și prin precizările ulterioare, respectând principiul disponibilității.
Criticile părților referitoare la cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățite reclamantele sunt parțial întemeiate în măsura și pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, persoana expropriată nemulțumită de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19, se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, iar acțiunea se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Din textele legale menționate, rezultă că stabilirea despăgubirilor reprezentând valoarea terenului expropriat se realizează prin raportare la prețul cu care se vând imobile similare la momentul transferului dreptului de proprietate.
Experții desemnați în cauză au arătat că nu au identificat tranzacții cu imobile similare și au stabilit valoarea de circulație a imobilului expropriat prin două metode, rezultând valori sensibil egale (de 7,5 euro/mp și respectiv 7,01 euro/mp). Într-o primă variantă, experții au determinat valoarea pe baza prețurilor solicitate de proprietari de terenuri situate în extravilan prin anunțuri postate pe site-uri, stabilind o valoare de 7,5 euro/mp. În a doua variantă, experții au determinat valoarea terenului prin metoda comparației prin bonitate, rezultând un preț de 7,01 euro/mp.
Niciuna dintre părți nu a adus critici cu privire la prețul determinat de experți. R. au criticat faptul că prima instanță a ales nejustificat prețul cel mai mic, iar pârâtul a criticat raportul de expertiză doar din perspectiva faptului că experții nu sunt membrii ANEVAR. Față de aceste critici și având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului, astfel cum sunt reglementate prin art. 295 alin. 1 C. proc. civ., C. constată că prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor reprezentând valoarea terenului expropriat, în suprafață de 1753 mp. Susținerile reclamantelor în sensul că instanța trebuia să ia în calcul valoarea de 7,5 euro/mp nu pot fi primite, deoarece, pe de-o parte, această valoare nu este determinată pe baza tranzacțiilor, ci în funcție de ofertele de vânzare, care nu reflectă prețul real cu care se vând terenuri similare. Pe de altă parte, părțile nu au prezentat dovezi din care să rezulte prețul de circulație al unor imobile asemănătoare, deși dispozițiile art. 26 alin. 2 teza finală din Legea nr. 33/1994 le conferă această posibilitate.
În aceste condiții, singura valoare la care putea să se raporteze prima instanță este cea determinată prin metoda comparației prin bonitate, astfel că, sub acest aspect, criticile reclamantelor nu sunt fondate.
Cu privire la prejudiciul reprezentând diminuarea valorii terenului rămas, C. constată că prin raportul de expertiză s-a stabilit că, în urma exproprierii unei suprafețe de 1753 mp din terenul reclamantelor, care inițial a format un singur lot de 8900 mp, au rămas două parcele de 2973 mp și 4174 mp, situate de-o parte și de alta a autostrăzii. Ca urmare a separării acestor suprafețe, a reducerii suprafeței imobilelor ce au rămas în proprietatea reclamantelor și a efectuării cu dificultate a lucrărilor agricole pe aceste parcele, valoarea de circulație s-a diminuat cu 30%, rezultând un prejudiciu de 14.365,47 euro, calculat la o valoare de 2,1 euro/mp (30% din 7,01 euro/mp). Această diminuare se circumscrie noțiunii de prejudiciu în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că criticile reclamantelor apelante sunt întemeiate sub acest aspect.
Referitor la despăgubirile reprezentând folosul nerealizat, reclamantele susțin că acesta include prejudiciul de 72.090 lei, reprezentând profitul de care au fost lipsite în perioada 2011-2014 și contravaloarea producției de mere de pe întreaga suprafață de 8900 mp, suma de 2670 euro, reprezentând costul înființării unei noi culturi de meri pe terenul rămas neexpropriat și suma de 37.864 lei, reprezentând contravaloarea producției de mere aferentă anului 2014-2015 pentru suprafața de 7147 mp, neexpropriată.
C. constată, în conformitate cu art. 9 alin. 4 din Legea nr. 255/2010, că transferul dreptului de proprietate asupra terenului expropriat a operat la data de 05.09.2011, când a fost emisă de către expropriator hotărârea de expropriere nr. 1252. De altfel, acest aspect nu a fost contestat de părți, reclamantele susținând inclusiv prin motivele de apel, că acesta este momentul la care a fost transferat dreptul de proprietate. Așadar, începând cu această dată, reclamantele nu mai sunt îndreptățite la folosul de tras, de vreme ce au pierdut calitatea de proprietari.
Pe de altă parte, reclamantele au susținut că terenul era plantat cu pomi fructiferi pe care i-a defrișat expropriatorul, care a efectuat o organizare de șantier pe parcelele rămase neexpropriate.
Aceste afirmații nu sunt susținute de probe, reclamantele nefăcând dovada că, anterior exproprierii, terenul în suprafață de 8900 mp era cultivat cu pomi fructiferi. Împrejurarea că, în anul 2002, când a fost emis titlul de proprietate, acest teren avea categoria de folosință „livadă” (fila 7, fond, vol. I), fiind înscris, din 2002, în registrul agricol cu această categorie de folosință, nu poate prezuma în mod rezonabil că în anul 2011 mai existau pomi fructiferi pe teren. Cu ocazia deplasării la fața locului, experții au constatat că pe terenul rămas neexpropriat nu sunt cultivați pomi fructiferi, o asemenea plantație existând în aproprierea terenului reclamantelor, pe o parcelă ce aparținea altei persoane. Experții au constatat de asemenea, că pe parcele neexpropriate nu sunt depozitate pământ și pietriș, nu sunt decopertări sau săpături.
Ca urmare, câtă vreme nu s-a făcut dovada că la momentul exproprierii, pe suprafața de 1753 mp erau plantați pomi fructiferi, reclamantele nu sunt îndreptățite la contravaloarea pomilor fructiferi ori a producției de mere.
În ce privește suprafața neexpropriată, pretențiile reclamantelor privind folosul nerealizat sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât nu s-a probat nici existența livezii și faptul ilicit al defrișării pomilor de către expropriator, nici executarea organizării de șantier de către acesta pe terenul reclamantelor.
Pe cale de consecință, cu privire la despăgubirile pentru folosul nerealizat, C. apreciază fondate criticile aduse de pârât, reclamantele nefiind îndreptățite la aceste despăgubiri.
C. nu poate primi nici criticile referitoare la daunele morale. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o limitare legală a dreptului de proprietate, recunoscută atât de legea fundamentală (art. 44 alin. 3 din Constituție) și de legislația internă (Legea nr. 33/1994, Legea nr. 255/2010), cât și de legislația europeană (art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția pentru Drepturile Omului).
R. apelante susțin că daunele morale sunt justificate de modul în care pârâtul a înțeles să procedeze la exproprierea terenului în litigiu, faptă care le-a creat reclamantelor o stare de incertitudine și neplăcere.
C. constată că reclamantele nu au dovedit că în cauză S. R. a săvârșit o faptă ilicită prin care a adus vătămări unor drepturi personale nepatrimoniale ale reclamantului inițial, respectiv ale reclamantelor apelante. Procedura exproprierii este una complexă, atât sub aspectului formalităților și a documentațiilor care trebuie îndeplinite de către expropriator, cât și din perspectiva numărului mare de persoane expropriate. Ca atare, este rezonabil a presupune că o astfel de procedură este de durată și ea poate crea o stare de disconfort persoanelor expropriate. Împrejurarea că antecesorul reclamantelor a solicitat reprezentantului expropriatorului informații în legătură cu exproprierea, la care nu a primit răspuns, nu este de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, în astfel de situații, legiuitorul reglementând dreptul petenților de a se adresa instanței de judecată în scopul obținerii unui răspuns.
În privința cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, se constată că la fond reclamantele au dovedit efectuarea unor cheltuieli în sumă de 9100 lei, compuse din onorariul experților (filele 198, 247, 248, fond, vol. I) și onorariul avocatului ales (filele 71,72, fond, vol. II). Aceste cheltuieli sunt justificate, întrucât raportul de expertiză a fost avut în vedere și a constituit o probă ce a fundamentat soluția Tribunalului, iar onorariul avocatului este rezonabil în raport cu complexitatea cauzei, cu valoarea obiectului pricinii și cu munca depusă de avocat. Ca atare, față de prevederile art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. civ., reclamantelor li se cuvin în întregime cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe.
P. toate considerentele expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ., C. va admite apelurile declarate de părți împotriva sentinței primei instanțe, pe care o va schimba în parte, în privința despăgubirilor și al cheltuielilor de judecată și, rejudecând:
Îl va obliga pe pârât să plătească reclamantelor suma de 12.288,53 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, în suprafață de 1753 mp, din .. 4203/10, suma de 14.365,47 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în suprafață de 7147 mp, din .. 4203/10 și suma de 9100 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Va respinge celelalte pretenții ale reclamantelor, urmând ca hotărârea să rămână neschimbată cu privire la cererea reconvențională, pârâtul neatacând hotărârea sub acest aspect.
(continuarea deciziei civile nr. 730/10.05.2016 pronunțată în dosar nr._ )
P. aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantele U. M. domiciliată în Cugir, ., nr. 3, jud. A. și M. D. L. domiciliată în Târgoviște, . 5, . și de pârâtul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3425/2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Schimbă în parte sentința atacată, sub aspectul despăgubirilor și al cheltuielilor de judecată și, rejudecând:
Obligă pârâtul să plătească reclamantelor suma de 12.288,53 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, în suprafață de 1753 mp, din .. 4203/10, suma de 14.365,47 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas neexpropriat, în suprafață de 7147 mp, din .. 4203/10 și suma de 9100 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantelor.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.05.2016.
Președinte, M. F. C. | Judecător, L. M. D. | |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C./27.05.2016
N.P./6 ex/30.05.2016
Jud. fond – M. I.
| ← Expropriere. Decizia nr. 760/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
