Expropriere. Decizia nr. 94/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 94/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Grefier A. G.
M. Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj împotriva sentinței civile nr. 1592/06.10.2015, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul pârât CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, consilier juridic C. Kricsfalussy și pentru intimata reclamantă . SRL, avocat M. M. C. în substituirea av. C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare a părților este legal îndeplinită și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Se constată faptul că intimata, prin avocat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare și împuternicire avocațială, iar apelantul a depus răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta apelantului, consilier juridic C. Kricsfalussy, depune în ședință împuternicire de reprezentare juridică iar reprezentanta intimatei, avocat M. M. C., depune delegație de substituire.
Având cuvântul, reprezentanta apelantului, consilier juridic C. Kricsfalussy, arată că solicită refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare a informațiilor din contractul de vânzare cumpărare. Mai arată că în contratul de vânzarea cumpărare prin care reclamanta a dobândit terenul în decembrie 2010, se specifică în mod clar că acesta este amplasat în extravilan.
Experții au concluzionat că terenul este situat în intravilanul localității din anul 1999 și au stabilit o valoare de 10 ori mai mare.
Ca urmare, solicită refacerea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a acestor informații și prin raportare la contractul depus la dosar. Solicită de asemenea ca experții să facă o reevaluare corectă a prețului terenului.
Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de reprezentanta apelantului.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei, avocat M. M. C., arată că se opune solicitării reprezentantei apelantului. La dosar s-au depus înscrisuri care dovedesc că terenul este în intravilan. Raportul de expertiză a fost formulat corect, iar valoarea indicată de experți este raportată corect și este echitabilă.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror V. L., arată că nu se opune cererii în probațiune formulată de reprezentanta apelantului.
Instanța, în deliberare, respinge cererea în probațiune ca nerelevantă față de actele existente la dosarul cauzei.
Reprezentanta intimatei depune în ședință factură fiscală și ordin de plată în sumă de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul în susținerea apelului, reprezentanta apelantului consilier juridic C. Kricsfalussy, arată că solicită admiterea apelului conform motivelor invocate în cererea de apel. Solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a menținerii în totalitate a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 251/24.09.2013 prin care s-a acordat suma de 1594,48 lei pentru terenul expropriat.
Solicită înlăturarea contravalorii sumei reprezentând prejudiciul cauzat. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, reprezentanta intimatei, avocat M. M. C., arată că solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, justificate la dosarul cauzei.
Arată că susține motivele formulate și în cererea de chemare în judecată iar suma cu titlu de despăgubire nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Prin exproprierea suprafeței de 2773 m.p., din totalul de 4200 m.p, practic scade valoarea terenului prin faptul că nu mai poate fi folosit așa cum și-a dorit reclamanta.
Solicită respingerea apelului față de toate argumentele expuse pe larg în întâmpinare și în cererea de chemare în judecată, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror V. L., solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă în pronunțarea soluționarea apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._, formulată de reclamanta . SRL, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor cu nr. 251/24.09.2013, în privința cuantumului despăgubirilor acordate în urma exproprierii;
- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de_ lei cu titlu despăgubiri pentru imobilul expropriat, precum și pentru prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului, urmare a fărâmițării acestuia și diminuarea valorii restului parcelei neexpropriate, sub rezerva majorării sumei dacă din raportul de expertiză de evaluare reiese o sumă mai mare ;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor în sumă de 1594,48 lei, ca urmare a exproprierii imobilului teren, proprietatea reclamantei, în suprafață de 2773 mp., situat în municipiul S., CF_, nr. topo 9947/1, ., inclus la poziția 951 din Anexa nr. 2 la. HG 1231/2010.
A arătat că nu este de acord cu suma acordată cu titlul de despăgubire și apreciază că în cauză nu a fost respectat principiul consacrat de art. 44 alin. 3 din legea fundamentală, potrivit căruia exproprierea poate fi efectuată cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În primul rând, suma acordată drept despăgubire este extrem de mică raportat la valoarea reală a acesteia, fiind vorba despre un teren situat pe raza municipiului S..
În al doilea rând, prin exproprierea suprafeței de 2773 mp din totalul de 4200 de mp cât are .-a realizat o fărâmițare a terenului rămas, 1427 mp, neafectat de expropriere, fapt care duce la imposibilitatea utilizării celor 1427 mp, lipsindu-l practic de valoare economică.
În al treilea rând, consideră injustă modalitatea de evaluare a acestui teren, raportat la amplasamentul său, municipiul S., prețul cu care se vând în mod obișnuit astfel de terenuri fiind net superior celui oferit de expropriator.
În drept, a invocat art. 44 alin. 3 Constituția României, art. 22 și 23 din L 255/2010, 21-27 din L 33/1995, art. 192 și urm din C..
Prin întâmpinarea formulată (f.20-22), pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de T. SPEED SRL ca neîntemeiata, având în vedere că procedura de expropriere s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legale și că suma stabilită cu titlu despăgubire pentru exproprierea suprafeței de 2773 mp, de 1594, 48 lei a fost consemnată la CEC . Cuantumul despăgubirilor s-a stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 255/2010, de un evaluator atestat ANEVAR, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii reclamanților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea combustibilului folosit pentru deplasarea consilierului juridic la termenele de judecată.
În drept, a invocat prevederile Constituției României, ale Legii 255/2010 și ale Codului de procedura civilă.
Prin sentința civilă 1592/6.10.2015 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și în consecință s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 251/24.09.2013 de stabilire a cuantumului despăgubirii, emise de pârât, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamantei pentru suprafața expropriată la suma de_ lei.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei, ca persoană supusă exproprierii, a sumei de_,52 lei reprezentând diferența între suma stabilită de instanță cu titlu despăgubiri și cea stabilită de expropriator și consemnată la CEC Bank la dispoziția reclamantei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 8250 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin titlul de proprietate nr._, emis de Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, numitei C. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4200 mp teren, situat în extravilanul localității Rahău .
Prin HCL S. din data de 21.07.1999 (f. 136), terenul a fost trecut în intravilanul localității R., în vederea construirii unei hale industriale.
La data de 07.12.2010, terenul menționat a fost achiziționat de reclamanta din prezenta cauză, . SRL (f. 10).
În vederea realizării obiectivelor de interes național, județean și local, conform Legii 255/2010 (în speță „Autostrada Orăștie – Sibiu”), reclamanta a fost expropriată de o suprafață de 2773 mp din cei 4200 mp, pentru care s-a stabilit o despăgubire în valoare de 1594,48 lei, iar pârâta a emis Hotărârea nr. 251/24.09.2013.
Potrivit art. 22 alin. 1 și 3 din Legea 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor aferente terenului expropriat reclamantei, față de dispozițiile art. 26 din Legea 33/1994, s-a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie compusă din trei experți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 și care a stabilit valoarea prin metoda comparațiilor de piață, cu luarea în considerare a zonei în care este situat terenul și a prețurilor cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii expertizei .
Astfel, raportul de expertiză a concluzionat că valoarea terenului expropriat este de_,04 lei. La această sumă, se adaugă suma de 2562,72 lei (reprezentând valoarea unei parcele de 114 mp), respectiv_,24 lei (reprezentând valoarea unei parcele de 1313 mp). Aceste ultime două parcele nu au fost expropriate, însă au devenit neutilizabile, datorită, pe de o parte, formei triunghiulare și suprafeței foarte reduse (pentru .), respectiv a faptului că pe cea de-a doua parcelă este amplasată o linie de medie tensiune, care impune restricții, neputând fi folosită nici pentru construcție, nici ca teren agricol. Prin urmare, instanța a stabilit despăgubiri și pentru imposibilitatea de utilizare a acestor parcele.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin CNADNR Sa prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, solicitând:
- în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă;
- în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și stabilirea cu titlu despăgubiri a sumei de 2,38 lei/mp, sumă care reprezintă prețul cu care a fost achiziționat terenul prin contractul nr. 3072/07.12.2010 și înlăturarea sumei reprezentând contravaloarea prejudiciul cauzat prin lăsarea în proprietatea reclamantei a două parcele în suprafață de 114 mp și 1313 mp.
Se solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea combustibilului necesar deplasării reprezentantului societății la termenele de judecată.
În motivarea apelului, pârâta susține că experții au avut în vedere la stabilirea valorii terenului o adresă emisă de Primăria S. din care rezultă că terenul expropriat este situat în intravilanul localității din anul 1999, însă în contractul de vânzare cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren în anul 2010, se specifică amplasarea în extravilan a terenului. Acest contract care s-a încheiat cu doar 6 luni înainte de emiterea HG 522/2011 precizează că prețul de vânzare a terenului este de 2,38 lei/mp. Apelanta apreciază că nu este posibil ca în interval de 1 an prețul unui imobil să crească de aproximativ 10 ori.
În ce privește cuantumul despăgubirii, pârâtul susține că raportul de evaluare s-a realizat cu respectarea principiilor exproprierii pentru cauze de utilitate publică, însă la stabilirea valorii nu se aplică principiile valorii de piață, ci ale unei valori speciale. Această valoarea specială este o sumă de bani care reflectă caracteristicile particulare ale unui activ pentru un cumpărător special, pentru care imobilul are o valoarea specială, aplicabilă numai acelui cumpărător.
Referitor la suma de_,96 lei, stabilită de instanță cu titlu prejudiciu, se critică hotărârea instanței de fond pentru că au fost încălcate prevederile art. 1385 și urm. cod civil, care stipulează că prejudiciul poate fi acordat numai în măsura în care este cert. Ori, reclamanta nu a suferit un prejudiciu cert, în sensul că terenul nu a rămas fără cale de acces, fiind situat între autostradă, canal și drum de exploatare; terenul a fost acoperit cu un strat de balast de către reclamantă, deci nu mai putea fi folosit potrivit categoriei sale de folosință, deci nu se justifică un prejudiciu; terenul a rămas în proprietatea reclamantei, iar faptul că este amplasată o linie de medie tensiune pe teren nu este imputabil pârâtului. Apoi, este posibil ca acest teren să fie amplasat pe coridorul de expropriere pentru Autostrada S. T., astfel că S. R. ar despăgubi de 2 ori reclamanta pentru același teren.
În drept se invocă art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata . SRL a solicitat respingerea apelului declarat de pârât, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată. Se susține că suma acordată cu titlu despăgubiri este mică în raport de valoarea reală a terenului, că prin exproprierea suprafeței de 2773 mp teren s-a realizat o fărâmițare a terenului rămas, iar valoarea terenului stabilită este mult mai mică decât valoarea cu care se vând terenurile în mod obișnuit.
În drept se invocă art. 205, 451, 453, 455 cod procedură civilă.
S-a depus răspuns la întâmpinare, prin care s-au reiterat aspectele principale invocate în apelul pârâtului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3072/07.10.2010 la BNP O. B., reclamanta a cumpărat de la numita C. I. suprafața de 4200 mp teren arabil extravilan, înscris în CF_ S. top 9947/1 cu prețul de_ lei. Acest contract a fost întabulat în CF .
Prin HG 1231/6.12.2010 anexa 2 poziția 951 s-a dispus exproprierea suprafeței de teren de 2773 mp din ./2, despăgubirea fiind stabilită la suma de 1594,48 lei.
Potrivit art. 22 din Legea 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție. Acțiunea formulată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 din Legea 33/1994 stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. La calculul despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmiri raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Prin decizia nr. 12/15.01.2015 publicată în Monitorul Oficial Nr. 152 din 3 martie 2015, Curtea Constituțională, a constatat că dispozițiile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate laprevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” din art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 sunt neconstituționale. În considerentele deciziei s-a reținut că, pentru stabilirea unei drepte și juste despăgubiri trebuie avut în vedere prețul cu care se vând imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data transferului dreptului de proprietate.
Ca urmare, stabilirea despăgubirilor pentru terenul expropriat în speță, se face având în vedere valoarea cu care se vindeau în zonă imobile din aceeași categorie.
La instanța de fond, s-a stabilit valoarea despăgubirilor având în vedere valoarea cu care se vindeau imobile similare în zona, la data efectuării raportului de expertiză. Acest mod de stabilire a despăgubirilor contravine dispozițiilor legale menționate, așa cum au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale.
În condițiile în care, reclamanta a devenit proprietară asupra imobilului în litigiu la data de 7.10.2010 prin cumpărare, și nu s-a făcut dovada unor schimbări majore ale cursului pieței imobiliare, valoarea despăgubirilor pentru expropriere se va face având în vedere același preț/mp. Transferul dreptului de proprietate s-a făcut la 2 luni de la data cumpărării terenului, valoarea despăgubirii pentru teren este aceeași cu aceea de achiziție a terenului, respectiv 2,38 lei/mp raportat la suprafața de 2773 mp expropriată . Din acest preț se va deduce suma care a fost consemnată la CEC cu titlu despăgubiri la dispoziția reclamantei.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la despăgubiri pentru cele două parcele de 114 mp și respectiv de 1313 mp, se constată că în mod greșit au fost acordate . Astfel, nu se justifică acordarea de despăgubiri pentru aceste terenuri în condițiile în care imobilele au rămas în proprietatea reclamantei, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit că sunt lipsite de valoare chiar dacă au suprafață mică.
Ținând seama de toate aceste argumente, constatând că instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale, în temeiul art. 480 cod procedură civilă se va admite apelul pârâtei în sensul schimbării sentinței atacate în limitele menționate anterior.
prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționalePentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj împotriva sentinței civile nr. 1592/06.10.2015 pronunțată de Tribunalul A. – secția civilă și în consecință:
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 94/28.01.2016, pronunțată în dosar nr._ )
Schimbă în parte sentința atacată în ce privește cuantumul despăgubirilor datorate de pârâtă reclamantei . SRL pentru suprafața expropriată, pe care îl stabilește la suma de 6599,74 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5005,26 lei reprezentând diferența dintre suma stabilită de instanță cu titlu despăgubiri și cea stabilită de expropriator și consemnată la CEC Bank la dispoziția reclamantei.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Ianuarie 2016.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. G. |
Red./ Tehnored.: A.N. 01.03.2016
5 ex. A.G. 01.03.2016
Jud. fond: M. I. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 262/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
