Legea 10/2001. Decizia nr. 106/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-03-2012 în dosarul nr. 106/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 106/2012
Ședința publică de la 01 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții . SRL, B. D.- E., . și T. R. împotriva sentinței civile nr. 256/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat S. M. pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și nu s-a depus întâmpinare.
Mandatarul recurenților reclamanți depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților reclamanți avocat S. M. solicită admiterea recursului, și în baza art. 312 Cod pr. civ. raportat la art. 304 pct. 3 și 9 Cod pr. civ. casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Hunedoara și trimiterea acțiunii în constatarea nulității spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Orăștie, în vederea conexării la dosarul nr._ al aceleiași instanțe. Fără cheltuieli de judecată.
Susține recursul astfel cum a fost declarat și motivat în scris. Arată că prin precizarea contestațiilor formulate, în sensul de a fi considerate ca acțiune de constatare a nulității absolute, reclamanții au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Orăștie având în vedere valoarea obiectului cauzei mai mică de 500.000 lei. Tribunalul a respins precizarea de acțiune formulată de reclamanți, ori potrivit art. 132 alin 2 pct. 4 Cod pr. civ. cererea nu poate fi considerată modificată pentru că s-a invocat nulitatea absolută în contestațiile reunite (dosare conexate), cu precizarea că aceste contestații sunt acțiuni în constarea nulității de competența instanțelor de drept comun, potrivit art. 1 alin 1 Cod pr. civ.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
P. contestația înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 7163/22.10.2010, reclamanta . SRL A. a chemat în judecată pârâții Primarul Orașului G. și pe B. Ș. C., solicitând anularea dispoziției nr. 441/30.11.2010 emisă de Primarul pârât și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietar al construcției Vila nr. 5 înscrisă în CF 2833 G., nr. top. (3332, 3333, 3334)/4 iar prin Dispoziția nr. 441/2010 o parte din acest teren a fost restituit pârâtului B. Ș. C. în temeiul Legii nr. 10/2001, creîndu-se prin aceasta un real pericol de a fi îngrădit accesul în propria clădire. Dispoziția a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcții noi, restituirea terenului se va dispune doar pentru partea de teren rămasă liberă.
În drept s-au invocat dispozițiile legii nr. 10/2001.
P. cererea înregistrată sub nr. 7190/97/23.12.2010, reclamanții B. D. E., T. R. și . A. I., au formulat contestație împotriva aceleiași dispoziții, nr. 441/2010, emisă de intimatul Primarul orașului G., solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că restituirea terenului înscris în CF 2833 G. s-a făcut în baza expertizei topografice efectuată de expertul L. V. în dosarul nr. 5895/2004, instanța restituind pârâtului B. Ș. C., . prin dezmembrarea parcelei în suprafață de 6028 mp și atribuind pârâtului calea de acces la Vila nr. 10, proprietatea reclamantei . A. I., parcarea din fața din vilei și terenul de sub Vila nr. 4 – proprietatea lui T. R. și parcarea din fața Vilei nr. 5 – proprietatea . SRL A. I.. Restituirea în această modalitate a terenului s-a făcut cu încălcarea art. 10 alin. 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
P. cererea înregistrată la Tribunalului Hunedoara sub nr. 20/97/3.01.2011 reclamantul T. R. a solicitat anularea dispoziției nr. 441/30.11.2010 emisă de Primarul pârât.
A arătat în esență că sentința civilă nr. 1063/2005 a Tribunalului Hunedoara, în executarea căreia s-a emis dispoziția atacată, nu-i este opozabilă, nefiind parte în proces, deși în perioada respectivă, era deja proprietara Vilei nr. 4 V.. Sentința a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Toate aceste contestații au fost conexate, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
P. sentința civilă nr. 256/5.10.2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, au fost respinse contestațiile formulate de . SRL A., B. D. E., T. R. și . A. I., în contradictoriu cu intimatul B. Ș. C., împotriva Dispoziției nr. 441/2010 emisă de intimatul Primarul Orașului G..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 163/2005, Tribunalul Hunedoara a admis contestația formulată de intimatul B. Ș. C. împotriva Dispoziției nr. 3/2004 emisă de Consiliul de Administrație a ., pe care a desființat-o și a dispus restituirea către intimatul B. Ș. C. a suprafeței de 1000 mp teren înscris în CF 2833 G., nr. top. (3332, 3333, 3334)/4, potrivit variantei II din expertiza topografică, efectuată de expert judiciar L. V.. Sentința a rămas irevocabilă prin epuizarea căilor de atac. Ca urmare, Primarul orașului G. s-a conformat dispozitivului sentinței și a emis Dispoziția nr. 441/2010, prin care a restituit terenul, intimatului. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatorii în cauză, indiferent de interesul pe care îl justifică, nu au calitatea procesuală de a cere în temeiul acestui act normativ anularea Dispoziției nr. 441/2010. De aceea, a respins contestația formulată împotriva acestei dispoziții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea acțiunii spre competentă soluționare, în primă instanță la Judecătoria Orăștie.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, prin sentința atacată au fost respinse contestațiile formulate împotriva dispoziției, pentru lipsa calității procesuale. Recurenții contestatori au constatat că, atât decizia primarului cât și sentința civilă nr. 163/2005 sunt lovite de nulitate absolută, pentru că imobilul teren nu a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, nu a fost proprietatea lui B. A. – bunicul pârâtului, nu a fost expropriat, deci nu făcea obiectul Legii nr. 10/2001. Intimatul pârât B. Ș. C. este unicul moștenitor al tatălui său B. Ș. I., care a cumpărat acest teren de la C. Gusti – proprietarul tabular.
Recurenții mai susțin că luând în cunoștință de conținutul deciziei nr. 4108/18.05.2005 a ICCJ – Secția civilă, au introdus la Judecătoria Orăștie acțiune de drept comun de constatare a nulității absolute a Dispoziției Primarului nr. 441/2010, formând obiectul dosarului nr._ . Atunci au precizat și contestațiile din prezentul dosar, în sensul de a fi considerate acțiune de constatare a nulității absolute, iar valoarea fiind mai mică de 500.000 lei, au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Orăștie, ca acțiune de drept comun, care să fie conexată cu dosarul nr._ . Cererea de precizare a acțiunii a fost respinsă prin încheiere, și în final au fost respinse și contestațiile, pentru lipsa calității procesuale active. Reclamanții fiind terți în raport cu procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia a fost emisă dispoziția atacată, nu au calea unei acțiuni în anularea acestei decizii. Potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil, sunt ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor. Decizia Primarului, susțin recurenții, este lovită de nulitate absolută, pentru că s-a dispus ieșirea din indiviziune fără participarea lor și au la îndemână acțiunea în constatarea nulității absolute conform art. 105 – 108 C. proc. civ. Dacă instanța și pârâtul dispuneau restituirea cotei părți ce i se cuvenea pârâtului B. Ș. C., moștenitorul părinților coproprietari din imobilul teren în suprafață totală de 6026 mp, nu se încălcau normele legale incidente.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 C. proc. civ, Curtea reține următoarele:
Recurenții au interes în atacarea Dispoziției emisă de P. câtă vreme susțin că sunt proprietari asupra terenurilor care au fost reconstituite în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea pârâtului B. Ș. C.. Fiindu-le lezat dreptul de proprietate asupra terenului aflat în proprietate, printr-un act de dispoziție emis în cadrul unei proceduri administrativ – jurisdicționale, reclamanții au și calitate procesuală de a ataca acest act. De aceea, în mod greșit instanța a soluționat cauza, reținând excepția lipsei calității procesual active a contestatorilor. Nefiind analizată cauza în fond, se impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
Potrivit art. 26 alin 3 din Legea 10/2001 dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Așadar textul de lege prevede expres situațiile în care este competentă secția civilă a tribunalului să soluționeze o plângere împotriva dispoziției emise în temeiul Legii 10/2001. D. persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii poate ataca această dispoziție la tribunal –secția civilă. per a contrario, toate celelalte persoane care contestă o asemenea dispoziție se adresează instanței în condițiile art. 1 pct. 1 Cod pr. civ.
Față de aceste considerente, se constată că în mod greșit tribunalul a analizat ca instanță de fond cererea formulată de reclamanți, de anulare a Dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Orașului G., cu încălcarea normelor de competență, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În aceste condiții, în temeiul art. 312 C. proc. civ, va fi admis recursul formulat de reclamanți, casată hotărârea atacată și trimisă cauza pentru competență soluționare în fond Judecătoriei Orăștie.
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei civile nr. 106/01.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții . SRL, B. D.- E., . și T. R. împotriva sentinței civile nr. 256/5.10.2011 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Orăștie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.03.2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, M. R. |
Redc.A.N.
Tehn.N.P.
2 ex/25.04.2012
jud. fond- I. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 88/2012. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
