Legea 10/2001. Decizia nr. 687/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-05-2016 în dosarul nr. 687/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:207._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 687/2016
Ședința publică de la 03 Mai 2016
Completul compus din:
Președinte C. G. N.
Judecător D. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâtul VICEPRIMARUL M. S. împotriva sentinței civile nr. 2147/2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ , având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au trimis prin e-mail concluzii scrise din partea reclamanților intimați G. G. M., Weidel-N. M. M. și G. L. E..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 19 aprilie 2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față ;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul S. sub dosar nr._ reclamanții G. G. M., W. –N. M.-M., G. L. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. M. S., W. R. D., W. B. W., V. T. și G. P. anularea parțiala a Dispoziției nr. 82 din 15.01.2015 emisa de P. M. S. prin care au fost respinse cererile de restituire în natura pentru imobilul situat în S. .. 37, înscris în C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să propună Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, acordarea de masuri reparatorii în condițiile legii speciale, pentru imobilul înscris inițial în C.F. 7318 S. nr. top. 34/1, respectiv pentru apartamentul cu nr. top. 34/1/1/5 transcris în C.F._ S. și apartamentul cu nr. top. 34/1/1 34/1/1/7, transcris in CF_ S., în cota de 1/3 parte pentru G. G. M., în cota de 1/3 parte G. LIANNE E. și 1/3 parte pentru WEINDELL-N. M. M.
În motivarea acțiunii reclamanții susțin că au formulat în termenul legal notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 și au solicitat restituirea în natura a imobilului situat administrativ în S., ., înscris în C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 .imobil care a aparținut antecesorilor SCHUSTER FRIEDERICH JOSIF și SCHUSTER M., în părți egale. Întregul imobil a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 si întabulat în favoarea statului prin încheierea nr. 2592 din 28.12.1962, cu titlu de naționalizare.
Prin sentința civila nr. 386/2002 pronunțata de Tribunalul S. în dosar nr. 3727/1999, s-a constatat în mod definitiv și irevocabil nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilului înscris in C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul reîntabulării foștilor proprietari doar asupra apartamentului situat la parterul și subsolul imobilului cu nr. top. nou 34/1/1. Asupra celorlalte doua apartamente care compun imobilul, respectiv cele cu nr. top. 34/1/1/5 si 34/1/1/7, apartamente pe care statul le-a înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, respingându-se cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare a fost respinsa și cererea de restabilire a situației anterioare de C. F. în favoarea foștilor proprietari.
Din considerentele sentinței civile nr. 386/2002 a Tribunalului S. rezulta ca deși în C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 sunt înscrise mai multe apartamente, doar apartamentul restituit prin sentința și cele doua apartamente cu nr. top. nou 34/1/1/5 si 34/1/1/7 fac parte din imobil, celelalte apartamente făcând parte din alt nr. top. 34/2 înscris în altă carte funciară.
P. M. S. prin dispoziția nr. 82/2015, respinge toate cererile de restituire în natura a imobilului, cu motivarea ca nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului real pretins în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Din considerentele dispoziției rezulta ca din punctul de vedere al Primarului M. S., nu au făcut nici dovada preluării abuzive a imobilului, deși la dosar a fost depusa sentința civila nr. 3727/1999 a Tribunalului S., prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului, cu precizări privind partea de imobil care mai face obiectul notificărilor.
Reclamanții au formulat notificările în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, respectiv nepoți de sora. Mama G. E. IRMGARD, este sora proprietarilor tabulari. Întrucât nici un alt succesibil într-un grad mai apropiat de rudenie nu a formulat notificare în termenul legal, cererile formulate au valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul pentru care am formulat cererile în condițiile art. 4 ind. (3 ) din Legea nr. 10/2001, text de lege care prevede și repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii. La dosar au fost depuse documente din care rezultă că mama este sora cu proprietarii tabulari precum și acte de stare civilă, așa încât, calitatea de persoane îndreptățite a fost dovedită.
După data formulării notificărilor în baza Legii nr. 10/2001, au dezbătut moștenirea după G. E. IRMGARD, așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. emis de Biroul Notarului Public D.-C. P., prin care s-a stabilit ca au de moștenitori ai defunctei G. G. M., în calitate de fiu în cota de 1/3 părți din masa succesorală, G. L. E., în calitate de fiică în cota de 1/3 părți din masa succesorala și WE1NDEL-N. M. M. ,în calitate de nepoată de fiică prin reprezentare în cota de 1/3 părți din masa succesorala, W. R. D. și WE1NDEL B. W., în calitate de nepoți de prin reprezentare, s-a constatat ca sunt străini de moștenire și prin urmare nu mai au calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii, motiv pentru care au solicitat anularea parțiala dispoziției în ceea ce privește respingerea notificărilor reclamanților și emiterea unei noi dispoziții privind propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, în favoarea moștenitorilor G. G. M., G. L. E. și W. N. M. M., în cota de 1/3 parte fiecare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 17 pârâtul P. M. S. arată că notificarea depusă pentru imobilul situai administrativ în S., .. 37, înscris in CF nr. 7318 nr. top 34/1, a fost soluționată de către Viceprimarul M. S. prin emiterea de către acesta a unei Dispoziții de respingere a notificării. S-a adoptat această soluție motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului real pretins în condițiile art. 23 din Legea nr.10/2001
Sub aspectul formei și fondului cererii, notificatorii aveau obligația de a-și demonstra existența, întinderea dreptului real pretins, precum și calitatea de persoane îndreptățite, conform prevederilor art. 3 lit. a, art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007.până la momentul soluționării cererii, prin depunerea de acte doveditoare în forma expres prevăzută de pct. 23.2 din H.G. 250/2007 însă notificatorii nu a depus toate actele necesare pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite respectiv acte de stare civilă pentru M. M. W., W. R. D., W. B. Wolfang, G. Johannes M. si G. L. Elisabelh.
Mai mult decât atât, la dosar nu au fost depuse declarațiile autentificate prin cate numiții M. M. W., W. R. D., W. B. W., G. Johannes M. și G. L. E. declară pe propria răspundere dacă ei sau antecesorii lor au încasat despăgubiri pentru imobilul notificat de la preluarea acestuia în proprietatea Statului R. și până în prezent de la Statul Român, și că totodată își asumă obligația rambursării acestora în cazul în care ulterior acordării beneficiului legii, se constată și se dovedește că totuși s-au acordat despăgubiri.
Având în vedere faptul că certificatele de moștenitor depuse la dosar respectiv, certificatul de moștenitor nr. 49/1999, nr. 57/1999 și nr. 53/1999 au format obiectul unor acțiuni în anulare apreciază că era necesar ca la dosar să fie anexate și sentințele prin care s-au soluționat aceste litigii.
Prin urmare, notificatorii G. G. M., M. M. W., W. R. D., W. B. W., G. Johannes M. si G. L. E. nu și-au manifestat interesul in dovedirii dreptului real pretins, a preluării abuzive și a calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deși a trecut un interval de 13 ani de la dala notificării, timp în care nu s-a venit în completare cu documentele necesare. Acest interval de timp este socotit suficient pentru îndeplinirea formalităților necesare pentru obținerea actelor.
Notificatorii au beneficiat de toate garanțiile pentru apărarea dreptului lor și numai pasivitatea și lipsa de diligentă, au făcut ca acest drept să nu mai poată fi valorificat în acest context nu există o încălcare a prevederilor articolului I din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, care ocrotește un bun actual deci existent, iar nu speranța de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, o perioadă îndelungată de timp și referitor la care nu este manifestat interesul de a i se reconstitui.
Având în vedere prevederile art. 33 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimul comunist în România, care stabilesc termenul în care urmează a se soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 susține că cererea depusă de reclamanți a fost soluționată pe baza actelor depuse la dosar până în momentul soluționării acesteia.
Prin sentința civilă nr. 2147/2015 Tribunalul S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților W. R. D., W. B. W., V. T. și G. P. și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții G. G. M., W. –N. M.-M. și G. L. E. în contradictoriu cu pârâții W. R. D., W. B. W., V. T. și G. P. .
A admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. și a dispus anularea parțială a dispoziției nr.82/15.01.2015 emisă de Viceprimarul M. S..
A obligat pârâtul P. M. S. să emită o dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul înscris inițial în CF 7318 S., nr. top 34/1 respectiv pentru apartamentul cu nr. top 34/1/1/5 transcris în CF_ S. și apartamentul cu nr. top 34/1/1/7 transcris în CF_ S. în favoarea reclamanților.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților W. R. D., W. B. W., V. T. și G. P. excepție invocată de instanță din oficiu tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume „persoana îndreptățită la restituire” și „persoana juridică deținătoare a imobilului”.
Art. 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice obligate să se pronunțe asupra notificărilor, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în alin. 4 ca au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atribuția stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul ca emite o dispoziție motivată.
Prin urmare pârâții W. R. D., W. B. W., V. T. și G. P. nu au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că imobilul în litigiu este situat administrativ în S., ., înscris în C.F. 7318 S. nr. top. 34/1, imobil care a aparținut antecesorilor SCHUSTER FRIEDERICH JOSIF și SCHUSTER M., în părți egale.
Întregul imobil a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 si întabulat în favoarea statului prin încheierea nr. 2592 din 28.12.1962, cu titlu de naționalizare.
Prin sentința civila nr. 386/2002 pronunțata de Tribunalul S. în dosar nr. 3727/1999 (filele 12-15) s-a constatat în mod definitiv și irevocabil nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilului înscris in C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul reîntabulării foștilor proprietari doar asupra apartamentului situat la parterul și subsolul imobilului cu nr. top. nou 34/1/I. Asupra celorlalte doua apartamente care compun imobilul, respectiv cele cu nr. top. 34/1/1/5 si 34/1/1/7, apartamente pe care statul le-a înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, respingându-se cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare a fost respinsa și cererea de restabilire a situației anterioare de C. F. în favoarea foștilor proprietari.
Din considerentele sentinței civile nr. 386/2002 a Tribunalului S. rezulta ca deși în C. F. 7318 S. nr. top. 34/1 sunt înscrise mai multe apartamente, doar apartamentul restituit prin sentința și cele doua apartamente cu nr. top. nou 34/1/1/5 si 34/1/1/7 fac parte din imobil, celelalte apartamente făcând parte din alt nr. top. 34/2 înscris în altă carte funciară.
Acest aspect este de altfel reținut și în raportul de expertiză depus la dosar la filele 325-339.
Reclamanții au calitatea de moștenitori ai proprietarilor tabulari, respectiv nepoți de sora, G. E. IRMGARD, fiind sora proprietarilor tabulari. Nici un alt succesibil într-un grad mai apropiat de rudenie nu a formulat notificare în termenul legal.
În acest sens a fost depus certificatul de moștenitor după defuncta G. E. IRMGARD prin care s-a stabilit ca au calitatea de moștenitori ai defunctei reclamanții G. G. M., în calitate de fiu în cota de 1/3 părți din masa succesorală, G. L. E., în calitate de fiică în cota de 1/3 părți din masa succesorala și WE1NDEL-N. M. M., în calitate de nepoată de fiică prin reprezentare în cota de 1/3 părți din masa succesorala, W. R. D. și WE1NDEL B. W., în calitate de nepoți de prin reprezentare, s-a constatat ca sunt străini de moștenire și prin urmare nu mai au calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii (fila 16).
În această calitate de moștenitori ai defuncților proprietari tabulari SCHUSTER FRIEDERICH JOSIF și SCHUSTER M., reclamanții au înregistrat sub nr._/22.06.2001,_/12.11.2001,_/12.11.2001 notificări la B. C. I..
Prin dispoziția nr. 82/15.01.2015, Viceprimarul M. S. a respins cererea de restituire în natura cu motivarea ca nu s-a făcut dovada calității de persoana îndreptățită și a dreptului real pretins.
Tribunalul constată că reclamanții au depus certificatele de moștenitor și toate actele de stare civila care demonstrează calitatea persoanelor îndreptățite ca succesori ai proprietarului tabular așa cum rezultă de altfel din înscrisurile depuse la dosar (filele 16-18, 61-64, 71, 72, 278-284, 288,_, 362).
Mai mult calitatea de persoane îndreptățite a notificatorilor a fost verificată și s-a constatat ca acestea sunt moștenitorii proprietarului tabular, din moment ce notificatorului G. G. M. i s-a restituit în natură partea de imobil respectiv apartamentul situat la parterul și subsolul imobilului cu nr. top nou 34/1/I prin sentința civilă nr. 386/2002.
Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la restituire însă în ceea ce privește modalitatea de restituire în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în sensul restituirii prin echivalent, fiind de necontestat că imobilul nu poate fi restituit în natură.
Față de aceste aspecte Tribunalul a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 82/15.01.2015.
Referitor la incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, tribunalul a constatat deplina aplicabilitate a acestor dispoziții legale în prezentul litigiu, în raport de dispozițiile art. 4 din lege, conform cărora „Dispozițiile prezentei se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Legii nr. 165/2013.
Adoptarea Legii nr. 165/2013, care consacră principiul aplicării imediate a acestor dispoziții legale notificărilor nesoluționate în mod irevocabil în procedura administrativă și/sau jurisdicțională, inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului este urmarea firească a jurisprudenței acestei instanțe de contencios european care într-o . cauze ce vizau încălcarea dispozițiilor din Protocolul 1 la CEDO (ex: cauza V., Faimblat și cauza Katz contra României) a identificat o problemă structurală specifică în ce privește lipsa restituirii sau a despăgubirii pentru bunurile naționalizate, această instanță europeană reținând în mod constant influența sistemului de restituire și în special de întârzierea înregistrată în procedura de plată a despăgubirii.
CEDO a subliniat că „atunci când este în joc o problemă de interes general, puterile publice sunt ținute să reacționeze în timp util, corect și cu cea mai mare coerență” (V. contra României), „atât atingerea respectării bunurilor cât și lipsa reacției trebuie să genereze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanei. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa. (cauza A. și alții împotriva României).
Legea nr. 165/2013 constituie o transpunere în legislația națională a măsurilor cu caracter general reparatoriu prefigurate în hotărârea – pilot din cauza M. A. și alții contra României, legiuitorul român urmărind prin act normativ să implementeze în legislația națională principiile CEDO în materia respectării dreptului de proprietate și în același timp să mențină un echilibru între interesul general ala comunității, respectiv între obiectivul legitim de „utilitate publică”, acela care urmărea măsuri de reformă economică ori de justiție socială ce militează pentru o rambursare inferioară la valoarea de piață actuală (James și alții contra Regatului Unit, 8 iulie 1986, f.120) și interesele particulare ale persoanelor private de proprietate care sunt îndreptățite să beneficieze de aceste măsuri reparatorii.
Astfel legiuitorul român prin Legea nr. 165/2013 a urmărit o refacere totală a legislației în materia restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, care să facă sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, iar plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă de timp reprezintă măsuri apte să asigure acest echilibru între interesul general al colectivității și interesele foștilor proprietari.
În acest sens în temeiul art. 50 din Legea nr. 165/2013 sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor” cuprinsă în Legea nr. 10/2001 a fost înlocuită cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Legea 165/2013 a fost modificată prin Legea nr. 368/2013 astfel că, la acest moment art. 1 alin. 2 prevede că măsurile reparatorii prin echivalent care se pot acorda persoanelor îndreptățite sunt fie măsura compensării prin puncte (așa cum prevederea legea în forma inițială), fie măsura compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Viceprimarul M. S. solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei în fond și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor de apel arată că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului real pretins în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Notificatorii nu au depus toate actele de stare civilă necesare pentru M. M. W., W. R. D., W. B. W., G. Johannes M. și G. L. E. și nici declarațiile autentificate prin care declară pe propria răspundere dacă ei sau antecesorii lor au încasat despăgubiri pentru imobil de la preluarea acestuia și până în prezent și că își asumă obligația rambursării acestora în cazul în care se dovedește că s-au acordat despăgubiri.
Consideră că, în contextul în care pasivitatea și lipsa de diligență a notificatorilor au făcut ca dreptul lor să nu mai poată fi valorificat, nu există o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO:
Arată că în mod greșit reclamanții susțin că în cuprinsul dispoziției s-a strecurat o eroare, numitul G. Johannes M. depunând notificare atât în calitate de mandatar a lui G. L. E. cât și în calitate de moștenitor a lui Schuster Friederic și Schuster Meximilian, deci, în nume propriu.
Relevă faptul că pe rolul Tribunalului S. se află dosarul nr._ * în cadrul căruia s-a efectuat un raport de expertiză ce a constatat că imobilul în litigiu a fost dezmembrat în două corpuri funciare nr. top. 34/1 și nr. top. 34/2, că nouă apartamente sunt situate pe lotul cu nr. top. 34/2 în timp ce în fapt au fost notate eronat pe nr.top. 34/1 în CF nr. 7318 S..
Mai arată că, deși instanța a anulat parțial dispoziția nr. 82/2015, a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții iar nu la modificarea celei existente.
În drept invocă art. 466, art. 480 alin. 2, art. 411 alin. 2 C.pr.civilă, art. 33 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 165/2013. art. 1, art. 4 alin. 2, art. 23 din Legea nr. 10/2001, pct. 1 lit. e), pct. 23.1, pct. 23.2 din HG nr. 250/2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații G. G. M., Weidel-N. M. M. și G. L. E. au solicitat respingerea apelului arătând că au formulat notificările în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, respectiv nepoți de soră, la dosar fiind depuse documente care dovedesc această calitate dar și dreptul real pretins.
Susțin că nu au cerut constatarea calității de moștenitori în baza certificatelor de moștenitori ci în baza actelor de stare civilă, invocând dispozițiile art. 43 din Legea nr. 10/2001. Precizează că au depus la dosar declarații autentice din care rezultă că nu au încasat despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care reiterează motivele de apel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Extrasul de Carte Funciară depus la dosarul de fond dovedește faptul că proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr. 7318 S. cu nr. top. 34/1/1 construcții formate din locuințe și alte dependințe au fost la data preluării imobilului de către stat Schuster Friederic și Schuster M., în părți egale.
Din actele de stare civilă (f.71-72, 352 și 362 dosar fond) coroborate cu declarația autentificată sub nr._/1961 (f.62 dosar fond) rezultă că numita G. E. este soră a proprietarilor tabulari și singura moștenitoare a acestora.
Reclamanții G. G. M., Weidel-N. M. M. și G. L. E. sunt moștenitori legali ai lui G. E. (f.17 dosar fond), calitate care justifică îndreptățirea acestora la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu în baza art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Curtea apreciază dovedită calitatea reclamanților de moștenitori ai proprietarilor tabulari cu atât mai mult cu cât, calitatea reclamantului G. G. M. de moștenitor al acestora a fost deja confirmată de instanțele judecătorești în dosarul nr. 3727/1999 al Tribunalului S.. În acest dosar, prin sentința civilă nr. 386/2002 s-a reținut calitatea reclamantului G. G. M. de moștenitor al proprietarilor tabulari Schuster Friederic I. și Schuster M. și, constatându-se nevalabilitatea titlului statului s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF nr. 7318 cu privire la unul din apartamentele înscrise sub nr. top. 34/1, topografic sub care au fost inițial înscrise și apartamentele ce fac obiect al acțiunii de față.
Curtea constată că s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite a reclamanților, s-a identificat și dovedit cu extras CF dreptul pretins iar preluarea abuzivă este atestată, de asemenea de înscrierea în CF (imobilul construcție cu mai multe apartamente a fost preluat de
(continuarea deciziei civile nr. 687/2016 pronunțată în dosar nr._ )
Statul român în anul 1962, fiind notată în CF preluarea cu încheierea nr. 2592/1962). Pârâtul afirmă la modul general că nu s-a dovedit calitatea de moștenitor și dreptul real pretins fără a indica concret aspectele pe care le consideră relevante în susținerea acestor afirmații.
Contrar susținerilor apelantului, la dosarul cauzei au fost depuse și declarațiile pe proprie răspundere ale reclamanților din care rezultă că aceștia nu au încasat despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. 7318 S. nr. top. 34/1 (f. 368, 375 și 378 dosar fond).
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța a anulat parțial dispoziția dar nu a dispus modificarea acesteia ci emiterea altei dispoziții, Curtea apreciază că acest aspect este unul formal, care nu este de natură a duce la schimbarea sentinței atacate față de soluția adusă pe fondul cererii de restituire.
Față de considerentele expuse, reținând nefondate criticile aduse de pârât sentinței primei instanțe, Curtea, în baza art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul de față ca nefondat.
În baza art. 453 C.pr.civ. apelantul va fi obligat să achite cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei intimatelor Weidel-N. M. M. și G. L. E. și 1000 lei intimatului G. G. M., reprezentând onorariu avocat (filele 35,36).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Viceprimarul Mun. S. împotriva sentinței civile nr. 2147/2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Obligă apelantul să plătească intimaților W. N. M. și G. L. E. suma de 1000 lei și intimatului G. G. M. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Mai 2016.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | |
Grefier, C. C. |
red.D.M.
tehnored.D.M./C.C.
6ex/3.06.2016
jud.fond E. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 372/2013. Curtea de... → |
|---|
