Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 341/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341/2015
Ședința publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Judecător N. V.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de contestatorul C. A. împotriva deciziei civile nr. 140/R/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C. A., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La întrebarea instanței, contestatorul depune la dosar chitanța nr. 1767/15.05.2015 în valoare de 10 ron, dovadă față de care instanța apreciază îndeplinită obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, legal datorată în recursul de față, constatându-se că suma cu care contestatorul a fost citat a fost eronat stabilită pe cale administrativă.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, pune în discuție, din oficiu, admisibilitatea prezentei căi de atac.
Contestatorul C. A. consideră că recursul de față este admisibil, așa cum s-a declarat împotriva hotărârii Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 399 C. proc. civ. și având în vedere cererea referitoare la taxa judiciară plătită în dosarul de executare, în contradictoriu cu asociația de proprietari. În concluzie, apreciază ca fiind admisibil recursul.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
În deliberare se constată că prin sentința civilă nr. 3069/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, s-a admis excepția insuficientei timbrări a contestației la executare invocată de instanță, din oficiu, și în consecință s-a anulat ca insuficient timbrată, contestația la executare formulată de contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari nr. 185 D. și B. E. J. B. A..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, cu referire la prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, că se impune a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data introducerii contestației la executare, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În speță, contestatorul a timbrat parțial contestația la executare formulată, deși i s-a pus în vedere, în mod succesiv, la mai multe termene de judecată, că are obligația achitării integrale a taxei judiciare de timbru stabilită în cauză.
Totodată, instanța a mai reținut că la termenul de judecată din data de 18.06.2014 contestatorul a precizat în mod expres în fața instanței că nu înțelege să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, ținând cont de aspectele prezentate, instanța a anulat contestația la executare formulată, ca insuficient timbrată.
Aceste prevederi din dreptul procesual intern aplicate de instanță, sunt în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În acest sens, în hotărârea Curții dată în data de 13.01.2009 în cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând jurisprudența sa constantă, a arătat că dreptul protejat de art. 6 alin. 1 din Convenție nu este absolut și se pretează la unele limitări implicit admise, având în vedere faptul că prin însăși natura sa, presupune o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea alineatul 22 din hotărâre).
Mai concret, în hotărârea Curții dată în data de 30.09.2008 în cauza A. și I. R. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea reclamanților referitoare la constatarea încălcării art. 6 alineat 1 din Convenție arătând că nu se poate reține încălcarea acestui text din Convenție, în măsura în care este vorba despre reguli de procedură care vizează și garantează buna desfășurare a procedurii judiciare interne, reguli clare, accesibile și previzibile, care nu au fost respectate de partea care invocă încălcarea art. 6 alineat 1 (a se vedea alineatul 35 din hotărâre).
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, reținând că nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, contestatorul, calea de atac fiind recalificată recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, prin contestația la executare formulată nu s-a contestat valoarea creanței, ci legalitatea tuturor actelor și înscrisurilor, în baza cărora s-a admis executarea silită prin poprire asupra pensiei sale lunare, care este proprietate privată garantată și ocrotită de lege, potrivit art. 44 prima teză din alin.2 a Constituției României.
Se poate astfel constata din piesele dosarului că intimatul executor judecătoresc B. A. nu a respectat și aplicat obligațiile ce-i revin la primirea actelor și înscrisurilor privind executarea silită inițiată de creditoarea Asociația de P..
Cu referire la prevederile art. 399 C.pr.civilă recurentul a mai învederat că nu se poate evalua cererea având ca obiect contestație la executare silită, caz în care instanța de fond avea obligația de a aplica drepturile procedurale, în vederea constatării legalității executării silite și a tuturor actelor și înscrisurilor, în baza cărora s-a dispus executarea silită, prin poprire asupra pensiei sale.
Întrucât nu a fost contestată creanța, în cauză, în mod greșit instanța de fond a stabilit taxa judiciară de timbru, potrivit art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 146/1997, la suma de 90,35 lei, în loc de 55 lei, legiuitorul român statuând însă ca taxa judiciară de timbru să nu depășească suma de 194 lei, potrivit ultimei teze din alin.2 art.2 din Legea nr. 146/1997.
Instanța de fond, a mai arătat recurentul, nu a respectat și aplicat drepturile procedurale din Titlul II și III C.pr.civilă, pentru verificarea legalității executării silite prin poprire asupra pensiei sale, deși pensia sa lunară este garantată și ocrotită prin lege, la rândul lor nici Casa Județeană de Pensii, respectiv, executorul judecătoresc nerespectând obligațiile impuse prin art. 373, art. 459, art. 401 alin.2 și 3, art. 60 C.pr.civilă.
În drept s-au invocat prevederile art. 282-art. 298 C.pr.civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru, în sumă de 4 lei și s-a depus timbru judiciar de 0,30 lei.
Intimata Asociația de Proprietari nr. 185 D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. (f.7).
În motivarea recursului s-a arătat că recurentul nu contestă cuantumul creanței pe care o are către asociație pe perioada 2008-2010, prin toate sentințele emise de instanță fiind de altfel obligat la plata datoriilor pe care le are către asociație.
Pretenția recurentului, conform căreia, nici după 7 ani de la consum nu are obligația de a plăti utilitățile este o aberație, dar și o pretenție nelegală.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 230/2007.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin decizia civilă nr.140/R/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în cauză, s-a respins ca nefondat recursul formulat de contestatorul C. A. împotriva sentinței civile nr. 3069/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria D..
În considerentele deciziei s-a reținut că recursul este nefondat, deoarece potrivit îndrumarului deciziei de casare nr. 291/R/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în primul ciclu procesual al dosarului, instanța de fond avea obligația de a clarifica obiectul cererii sub aspectul valorii, pentru a se putea apoi stabili taxa judiciară de timbru datorată de contestator.
În raport de precizările, depuse sub acest aspect de contestator, cu referire la debitul urmărit de 1041,85 lei și poprirea înființată asupra pensiei sale, la termenul de judecată din 28.05.2014, s-a pus în vedere contestatorului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 90,35, calculată prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 2 și 3 coroborate cu cele ale art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 146/1997 (în vigoare la data introducerii contestației la executare).
În accepțiunea dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 18/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, cerere care se soluționează, conform prevederilor alin.3 ale aceluiași articol, de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
În cauză, din actele și lucrările dosarului de fond, astfel cum s-a reținut de altfel în mod judicios și în considerentele hotărârii atacate, rezultă că la termenul de judecată din 18.06.2014, contestatorul a arătat că nu înțelege să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Așa fiind, constatând că taxa judiciară de timbru a fost stabilită raportat la obiectul cererii și precizările, depuse sub acest aspect chiar de recurent, criticile acestuia din recurs vizând modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu au fost reținute, în condițiile în care recurentul a avut posibilitatea legală de a contesta taxa judiciară de timbru la instanța de fond, pe calea unui cereri de reexaminare, însă nu a înțeles să uzeze de această procedură specială.
Întrucât, prin sentința recurată, s-a anulat ca insuficient timbrată contestația la executare, cauza fiind deci soluționată pe excepție, soluția primei instanței fiind sub acest aspect legală și temeinică, s-a constatat că în recurs nu se mai impun a fi examinate și celelalte critici formulate de contestator care vizează fondul cauzei deduse judecății, respectiv, legalitatea executării silite, prin poprire asupra pensiei recurentului, executare silită declanșată la cererea intimatei Asociația de Proprietari nr. 185 D..
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civilă recursul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva cestei decizii a declarat recurs contestatorul C. A. solicitând admiterea recursului și casarea deciziei ca fiind nelegală.
În expunerea de motive arată că prin contestația la executare promovată a contestat legalitatea tuturor actelor și înscrisurilor, în baza cărora s-a admis executarea silită prin poprire asupra pensiei sale lunare, care este proprietate privată garantată și ocrotită de lege, potrivit art. 44 prima teză din alin.2 a Constituției României, nu doar valoarea creanței.
Astfel, susține că din actele și lucrările dosarului rezultă că intimatul executor judecătoresc B. A. nu a respectat și aplicat obligațiile ce-i revin la primirea actelor și înscrisurilor privind executarea silită inițiată de creditoarea Asociația de P..
(continuarea deciziei 341/3.09.2015 pronunțată în dosar_ )
A mai precizat că dispozitivul deciziei atacate conține dispoziții potrivnice și contradictorii față de cele precizate de instanță deoarece a respins recursul ca nefondat.
La termenul de judecată din 03.09.2015, instanța, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea recursului formulat în cauză.
Cu privire la această excepție, recurentul a solicitat prin concluzii scrise respingerea acesteia față de împrejurarea că pricina se află în al doilea ciclu procesual și că instanța de fond în mod eronat a menținut obligația de plată a taxei de timbru fără a avea în vedere că partea a solicitat casarea sentinței și reținerea cauzei pre rejudecare.
Curtea analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 299 Cod proc. civ, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Prin urmare, este inadmisibil recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs.
Cum, în cauză, contestatorul a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității căii de atac și cel al dublului grad de jurisdicție, Curtea constată că cel de-al doilea recurs declarat de contestator împotriva deciziei civile nr.140/R din 20.04.2015 a Tribunalului Hunedoara, este inadmisibil urmând să fie respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C. A. împotriva deciziei civile nr. 140/R/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | Judecător, N. V. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. MS/
2 ex/16.09.2015
Jud. recurs: I.E. I./MS B./C.V. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 342/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 687/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
