Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 372/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 372/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 372/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. F. C.
Judecător D. M.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de către domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin D.G.F.P. H. împotriva sentinței civile nr. 421/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant M. N.. Recurentul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârâtul M. Finanțelor P.. Corect prima instanță a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, față de soluția de admitere în parte a acțiunii.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului H. sub dosar nr._, reclamantul M. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., să se constate caracterul politic al strămutării reclamantului și al părinților săi, M. T. și P., din localitatea de domiciliul Cărpiniș, județul T., în . G., pe baza Deciziei MAI nr. 200/1951, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu până la data de 27.07.1955; să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 1.500.000 euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei a acestei sume, respectiv câte 500.000 lei pentru fiecare dintre ei, pentru prejudiciul moral suferit prin strămutare.
P. sentința civilă nr. 421/2012, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării reclamantului M. N., și a părinților săi, numiții M. T. și M. P. din localitatea Cărpiniș, județul T. și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora în localitatea Frumușița Nouă, județul G., pe perioada 18.06.1951 – 27.07.1955, a respins în rest acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia MAI nr. 200/1951, reclamantul M. N. a fost strămutat în data de 18.06.1951 împreună cu părinții M. T. și P. și frații săi I., P. și V. din localitatea de domiciliu ., în . G., unde li s-a fixat domiciliul obligatoriu, până la data de 27.07.1955, când prin Decizia MAI nr.6100/1955 li s–au ridicat restricțiile domiciliare. Motivul strămutării a fost acela că M. T. s-a născut în localitatea I., URSS, fiind încadrat la categoria „basarabeni”.
Față de dispozițiile art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, instanța a constatat că măsura luată față de familia reclamantului are caracter politic.
Referitor la posibilitatea de a acorda reclamantului despăgubiri morale, instanța de fond a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I-a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale astfel că și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în întregimea acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul arată că măsurile administrative în discuție au de drept caracter politic și nu se mai impunea constatarea lui de către instanță. Recurentul critică de asemenea și obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare, deoarece în cauză nu se poate reține culpa sa.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
În ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate față de reclamantă și de antecesoarea acesteia, C. reține că potrivit art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne. Norma juridică cuprinsă în art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009 are caracter obiectiv, este independentă de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract că orice măsură
(continuarea deciziei civile nr. 372/2013 pronunțată în dosar nr._ )
de dislocare sau de stabilire a domiciliului obligatoriu, dispusă în temeiul deciziei nr. 200/1951 a MAI are caracter politic.
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestei norme juridice trebuie să facă dovada că măsura administrativă luată față de el se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
Ca urmare, plecând de la norma abstractă, obiectivă cuprinsă în art. 3 din lege, în mod corect prima instanță a constatat că situația concretă a antecesorilor reclamanților se încadrează în această prevedere și ca urmare, această măsură administrativă are caracter politic de drept, astfel că aceste critici nu sunt întemeiate.
În privința criticilor referitoare la cheltuielile de judecată, C. reține următoarele:
Conform art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții este obligată să plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată. Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, motiv pentru care a obligat pârâtul la plata a cheltuielilor de judecată, respectiv la suma de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.
Față de aceste împrejurări, în mod corect s-a apreciat că pârâtul este parte căzută în pretenții și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, C. constată nefondat recursul pârâtului, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr civ. să îl respingă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. H. împotriva sentinței civile nr. 421/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, D. M. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/28.05.2013
2 ex/ MR
Jud. fond- I. I. E.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 687/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 373/2013. Curtea de... → |
|---|
