Legea 10/2001. Decizia nr. 248/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 248/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:207._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/2016
Ședința publică de la 25 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Doriani
Judecător M. M. C.
Grefier S. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Viceprimarul M. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2030/12.11.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile puse de apărătorul intimaților reclamanți au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 februarie 2016 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2030/12.11.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu- Secția I Civilă în dosarul susmenționat s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții G. W. R., G. M., G. A. U. (toți în calitate de moștenitori ai defunctei G. REGINA) și S. JOHANN (H.) și F. ( ns.S.) KANERT (în calitate de succesibili – soț supraviețuitor și fiică - ai defunctei S. MELITTA HANNELORE) în contradictoriu cu pârâtul P. M. SIBIU și în consecință:
S-a anulat Dispoziția nr. 2991/13.11.2014 emisă de către P. M. Sibiu.
S-a constatat că imobilul situat administrativ în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I precum și cota de 73% din terenul de 610 mp aferent imobilului a fost preluat abuziv, în sensul prevederilor art.1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 raportat la Decretul nr. 223/1974.
A fost obligat pârâtul P. M. SIBIU să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul situat administrativ în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I precum și cota de 73% din terenul de 610 mp aferent imobilului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că:
Imobilul este situat administrativ în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I cu cota de 73% din terenul de 610 mp aferent imobilului.
Proprietare tabulare a acestui imobil au fost menționate G. Regina și S. Melitta Hanelore în cote de câte 1/2, până la emiterea Deciziei nr. 904/1989 a Consiliului Popular Județean Sibiu, când imobilul, a trecut, cu plată, în proprietatea statului, conform Decretului nr.223/1974, fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român. Ulterior, a fost vândut numitei Petca E., în baza Legii nr.112/1995, Legii nr. 18/1991.
Mai reține prima instanță cu referire la probele dosarului, că s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite a notificatorilor G. W. R., G. M., G. A. U.– moștenitori ai coproprietarului G. Regina (ns. Schuster, decedată la data de 29.02.1996) și S. MELITTA HANNELORE (decedată la data de 10.08.2014, deci după formularea notificării) și a dreptului real pretins, astfel cum rezultă din CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I (f.49-51).
Constatând că imobilului a fost preluat abuziv, în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea. nr. 10/2001 raportat la Decretul nr. 223/1974 și că reclamanții sunt astfel, îndreptățiți la restituire, prima instanță a reținut incidența art.1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, așa cum a fost modificată prin Legea nr.368/2013, în sensul restituirii prin echivalent, fiind de necontestat că imobilul nu poate fi restituit în natură, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus imobilul a fost cumpărat, în baza Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, P. M. Sibiu, a fost obligat să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul din litigiu, prevăzute de Legea nr. 165/2013, respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul situat administrativ în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I precum și cota de 73% din terenul de 610 mp aferent imobilului.
În baza art. 453 C.pr.civ., pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (fila 3).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 03.12.2015 pârâtul Viceprimarul M. Sibiu solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea de motive apelantul pârât susține că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea deoarece s-a adoptat soluția de respingere a notificării motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului pretins în condițiile art. 23 din Legea nr.10/2001.
Susține apelantul că prin adresa nr._/27.04.2011 s-au pus în vedere notificatorilor să depună în probațiune actele necesare soluționării notificării respective, precum și faptul că sunt necesare declarațiile tuturor reclamanților dacă au primit sau nu despăgubiri având în vedere că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul Decretului nr.223/1997.
De asemenea arată faptul că era necesar ca instanța de fond să specifice în dispozitivul sentinței atacate că punctele compensatorii care se vor stabili, urmează să se acorde în limita sumei rezultate ca urmare a scăderii valorii actualizate cu coeficientul de actualizare prev. de art.I alin.1 al Titlului II din OUG. nr.184/2002 a despăgubirilor în cuantum total de 40.000 lei, încasate de G. R. W., în temeiul Decretului nr.223/1974, din valoarea de piață corespunzătoare a imobilului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Totodată, precizează faptul că Municipiul Sibiu nu dispune de terenuri libere care să poată fi acordate în compensare. Astfel, potrivit referatului privind identificarea imobilelor supuse compensării conform Legii nr. 10/2001 nr._/02.11.2015, nr._/05.10.2015, nr._/03.09.2015 și a proceselor verbale de afișare aferente nu s-au identificat și nu s-au înregistrat în evidențele financiare contabile imobile care să facă obiectul compensării conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Sub aspectul formei și fondului cererii apelantul susține că notificatorii aveau obligația de a-și demonstra existența și întinderea dreptului real pretins, precum și calitatea de persoane îndreptățite, conform prevederilor art.3 lit.a, art.23 din Legea nr.10/2001 și art. 23 punct 1 din HG. nr. 250/2007 până în momentul soluționării cererii, prin depunerea de acte doveditoare în forma expresă prev. de art. 23.2 din HG. nr.250/2007.
Mai arată apelantul că notificatorii au beneficiat de toate garanțiile pentru apărarea dreptului lor și numai pasivitatea și lipsa de diligență au făcut ca acest drept să nu poată fi valorificat. În acest context nu există o încălcare a prev.art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Având în vedere prev. art.33 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.165/2013 care stabilesc termenul în care urmează a se soluționa cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, arată că instituția apelantă a soluționat cererea depusă de reclamanți, pe baza actelor depuse la dosar până în momentul soluționării acesteia.
În drept se invocă: art. 466, 480 Cod de procedură civilă, art.33 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr. 165/2013, art.1, art.4 alin.2, art.23 din Legea nr.10/2001, pct.1lit.e, pct 23.1 și 23.2 din HG. nr.250/2007.
Intimații au depus întâmpinare în această fază procesuală prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, motivând că în mod corect prima instanță a reținut că au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii; că în măsura în care legea prevede posibilității alternative ca măsuri compensatorii era obligată instanță de fond să prevadă în dispozitiv o asemenea obligație din partea statului; că existența de terenuri libere destinate măsurilor reparatorii este stabilită doar în urma inventarului întocmit în baza Legii nr.165/2013 și avizat de OCPI, ori Primăria Sibiu nu a finalizat acest inventar și că în ceea ce privește procedura de acordare a măsurilor compensatorii atribuțiile legale ale apelantului se limitează la emiterea deciziei de acordare a măsurilor compensatorii. Stabilirea punctelor, întinderea valorică a acestei măsuri este atributul exclusiv al Comisiei naționale.
Viceprimarul M. Sibiu a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea apelului așa acum a fost formulat, reinterând argumentele în fapt și drept din apel.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este fondat în următoarea limită:
Potrivit art.21 alin.7 din Legea nr.16/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România „numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)”.
Reclamantele G. A. și S. M., prin declarațiile depuse la filele 41 și 78, au arătat că nu a primit despăgubiri bănești pentru imobilul situat administrativ în mun. Sibiu, ., înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/I de la statul român și nici de la statul german.
În schimb, din declarația dată de reclamantul G. R. W. (f.56) reiese că pentru imobilul situat administrativ în mun. Sibiu, ., a primit despăgubiri în sumă de 40.000 lei, sumă ce este de acord să o restituie corectată cu coeficientul de inflație.
În acest context, chiar dacă acordarea de măsuri compensatorii se va realiza în cadrul proceduri administrative prev. de CAP. III din Legea nr. 165/2013, în emiterea dispoziției privind propunerea de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se impune a se da eficiență acestui text de lege, astfel că este necesar a se preciza faptul că măsurii reparatorii în echivalent, urmează a se acorda în limita sumei rezultate ca urmare a scăderii valorii actualizate cu coeficientul de actualizare prev. la art. 1 alin.1 Titlul II din OUG. nr. 184/2002 a despăgubirilor în cuantum de 40.000 lei încasate de G. R. W., în temeiul Decretului nr.223/1974, din valoarea de piață corespunzătoare a imobilului stabilită potrivit standardelor de evaluare.
Restul criticilor se vizează a fi nefondate:
Potrivit art. 3 alin.(1) din Legea 10/2001, în înțelesul acestei legi, persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, sunt persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Potrivit art. 4 al.2 din lege, de prevederile acesteia beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Art.23 punct 1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2010 aprobate prin HG. nr.250/2007 enumeră actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, respectiv certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
Cu privire la dovada dreptului la proprietate art.23 punct 1 lit. d) din același act normativ face referire la orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
În speță, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada, în sensul celor de mai sus, atât a calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse la dosarul notificării cât și a dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, conform extrasului de carte funciară, care atestă proprietatea antecesorilor lor (G. Regina și S. Melitta Hanelore în cote de câte ½-fila48), decizia de preluare a imobilului cu plată în proprietatea statului emisă în baza Decretului nr.223/1974.
Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. 01/09.01.2002 emis de Biroul Notarului Public B. V. – Sibiu (f.34), reclamanții: G. W. R., G. M. ERNA, G. A. U. sunt moștenitorii ai defunctei G. Regina ( născută Schuster, decedată la data de 29.02.1996 – f.39), iar calitatea de moștenitorii legali ai defunctei S. Melitta Hanelore, decedată la data de 10.08.2014 o au S. JOHANNN (reclamantul S. H.), în calitate de soț (în acest sens extrasul din Registrul de decese -f.126) și reclamanta KANERT F. (născută S.) în calitate de fiică (certificat de naștere- f. 125).
Faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură, a fost acceptat de către reclamanți care au solicitat prin acțiunea introductivă doar măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care și instanța de fond admițând acțiunea a dispus anularea dispoziției nr.2991/13.11.2014 emisă de P. M. Sibiu și a obligat pârâtul să emită o dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin modalitățile prevăzută de legiuitor în conținutul art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.368/2013, respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul situat administrativ în Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 5646 Sibiu nr. top 4225/40/1/1, precum și cota de 73% din terenul de 610 mp aferent imobilului. Instanța de fond a omis însă, așa cum s-a reținut mai sus a da eficiență și prev. art.21 alin.7 din Legea nr.16/2013, în contextul în care din probatoriu administrat a reieșit faptul că pentru imobilul în litigiu s-au primit despăgubiri.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(2) din codul de procedură civilă va admite ca fondat apelul promovat de pârât, va schimba, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâtul P. M. Sibiu să emită dispoziție privind acordarea măsurii reparatorii în echivalent, respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobil, în limita sumei rezultate ca urmare a scăderii valorii actualizate a despăgubirilor în sumă de 40.000 lei încasate pentru imobil de reclamantul G. R. W..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-au solicitat cheltuieli de judecată doar de către intimați, dar având în vedere soluția de admiterea apelului pe considerentele expuse mai sus, nu vor fi acordate potrivit art.453 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite, ca fondat, apelul declarat de pârâtul Viceprimarul M. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2030/12.11.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
(continuarea deciziei civile nr. 248/25.02.2016 pronunțată în dosarul nr._ )
Schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâtul P. M. Sibiu să emită dispoziție privind acordarea măsurii reparatorii în echivalent, respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobil, în limita sumei rezultate ca urmare a scăderii valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobil în sumă de 40.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2016.
Președinte, A. Doriani | Judecător, M. M. C. | |
Grefier, S. L. |
Red./tehnored.AD/29.02.2016
LS/8ex/29.02.2016
Jud.fond: D.S.C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 262/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 90/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
