Obligaţie de a face. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Judecător N. V.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul P. P. împotriva încheierii civile pronunțată de Tribunalul A., la 13.11.2015, în dosar nr._ 07, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât P. P., personal și asistat de avocat I. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Mandatarul recurentului depune la dosar chitanța nr._/14.01.2016 în valoare de 4 lei, dovadă față de care instanța constată îndeplinită obligația de achitare a taxei judiciare de timbru pentru recursul de față.
De asemenea, instanța constată că se mai depun la dosar o . înscrisuri, cu solicitarea de a fi încuviințate în probațiune, respectiv: autorizație construire nr. 4/1980; nr. 16/1998; memoriu extindere locuință – 1998; plan de situație extindere locuință – 1998; raport de expertiză extrajudiciară – ing. A. S.; plângere penală din 15.12.2006 privind distrugere conductă canalizare; sentința penală 17/19.01.2010, copie CI și note scrise.
Mandatarul recurentului declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentului P. P., avocat I. C., critică încheierea de suspendare, apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 244 alin 1 pct. 1 C. proc. civ., pentru considerentele expuse pe larg în cererea de recurs.
În fapt, prin acțiunea care s-a apreciat ca fiind obiect al suspendării, reclamantul solicită demolarea construcției ce a dus la înfundarea conductei de gaze naturale și prezentul dosar vizează servitutea de vedere și a picăturii de streașină. Acest dosar este inițiat din 2007, a dus la o . plângeri penale și a mai fost suspendat, existând încă două cereri de suspendare formulate în anul 2013. În condițiile în care, în cursul judecății, s-a ajuns la încuviințarea efectuării de expertiză tehnică, s-a achitat onorariul de expert, consideră că, față de stadiul dosarului, se impune a fi continuată judecarea cauzei, neputându-se reveni la stadiul suspendării, față de măsurile dispuse.
Față de nelegalitatea măsurii suspendării, consideră că este atributul instanței să suspende pricina când sunt îndeplinite condițiile textului legal din procedura civilă, însă din punctul său de vedere, nu există legătură determinantă între acțiunea prezentă și cea înregistrată sub dosar_, în condițiile în care, prin grănițuire, se reduce lățimea terenului reclamantului la 13 m și se schimbă radical starea de fapt.
Prin urmare, din punctul său de vedere, se impune continuarea judecății, prin suspendare fiind încălcat dreptul clientului său la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, drept consacrat și de art. 6 CEDO.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
În deliberare se constată că prin încheierea civilă pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I civilă, în dosar nr._ 07, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, respectiv a apelului formulat de pârâtul P. P., în temeiul art.244 alin.1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște având ca obiect grănițuire.
Pentru a dispune în acest mod, instanța de apel, a apreciat că în cauza care formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște reclamantul D. I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. P. stabilirea liniei de graniță dintre cele două proprietăți și că în dosarul de față diferendul poartă asupra servituții de vedere și a picăturii streșinii, dispunându-se în acest sens refacerea raportului de expertiză, prin raportare la contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 26.11.1991.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că soluția ce se va pronunța în prezenta cauză depinde de soluția care se va da în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire și că se impune suspendarea judecării cauzei, conform art.244alin.1 pct. din vechiul Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul apelant P. P., solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel, pentru continuarea judecării cauzei.
În expunerea motivelor de recurs a susținut în esență că instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în mod nelegal deoarece în cauză s-a dispus, la termenul de judecată din 11.06.2015, deci anterior introducerii acțiunii din dosar nr._, întocmirea unui raport de expertiză care să stabilească hotarul dintre proprietăți, tocmai pentru a putea verifica dacă proprietatea reclamantului D. I. M. este afectată sau nu de contracțiile edificate de către pârâtul P. P..
În aceste condiții, formularea acestei cereri de suspendare constituie un abuz din partea reclamantului care nu dorește decât să tergiverseze judecarea apelului formulat în dosar nr._ 07.
Mai arată că reclamantul a mai formulat o cerere de suspendare în care a invocat un alt dosar cu nr._, cerere respinsă de către Tribunalul Hunedoara.
Curtea verificând legalitatea încheierii atacate, prin prisma acestor critici constată următoarele:
Potrivit art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă de la 1865, instanța de judecată poate suspenda judecata când „dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.”
Acest text legal reglementează instituția suspendării legale facultative, care reprezintă acea formă a suspendării care permite judecătorului ca, în anumite împrejurări determinate de lege, să aprecieze asupra oportunității sistării temporare a judecății.
Această instituție este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției. Suspendarea cauzei, în situațiile prev. de art. 244 C.P.C., este de natură să preîntâmpine și pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească, sau a unor hotărâri contradictorii. În același timp, instanța trebuie să manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecății.
Referitor la criticile aduse încheierii atacate, Curtea constată că acestea sunt fondate cu privire la aplicarea greșită a disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 C., care prevăd că, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Astfel, așa cum am menționat mai sus, suspendarea judecății este un incident procedural ce determină sistarea temporară a judecării, aceasta devenind facultativă, iar nu obligatorie, în măsura în care prin textul de lege evocat s-a prevăzut că instanța poate suspenda judecata, doar în condițiile în care există o altă cauză de a cărei soluționare depinde soluționarea cauzei ce se cere a fi suspendată, iar măsura dispusă de instanță presupune o analiză temeinic motivată a intereselor și drepturilor părților prin prisma interesului soluționării cauzei.
În speță, Curtea, verificând considerentele încheierii atacate, constată că aceasta cuprinde extrem de sumar argumentele în sprijinul soluției adoptate, nefiind analizate și motivate ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pentru ca suspendarea judecării cauzei să fie o măsură legală și temeinică.
În acest context trebuie menționat faptul că, într-adevăr, reclamantul D. I. M. a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Târgoviște, o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilirea liniei de graniță numai că simpla existență a unei astfel de acțiuni pe rolul unei instanțe nu poate să determine în mod automat suspendarea judecării cauzei de față, fără o analiză atentă a tuturor cerințelor esențiale de admisibilitate a unei cereri de suspendare, astfel cum sunt ele date de reglementarea și rațiunea art. 244 alin. 1 pct. 1 C..
Deși prezenta cauză, în care s-a solicitat suspendarea, nu are ca obiect stabilirea liniei de graniță între cele două proprietăți învecinate, determinarea imaginară a hotarului a format obiectul lucrării de expertiză tehnică judiciară, întocmită la prima instanță, în anul 2008, fiind necesară pentru a putea verifica distanțele de la limita proprietății și până la construcție. Reclamantul D. I. M. nu a invocat nici un moment faptul că această determinare a graniței nu ar fi corectă sau că s-ar încălca hotarul dintre cele două imobile învecinate.
În aceste condiții, se poate pune întrebarea legitimă de ce reclamantul, la 8 ani de la declanșarea litigiului ce formează obiectul acestui dosar, introduce o acțiune în grănițuire iar răspunsul nu poate fi apreciat decât în sensul că la acest moment se încearcă o tergiversare a soluționării cauzei, aspect contrar rațiunii pentru care a fost edictat art. 244 alin. 1 pct. 1 C.P.C. de la 1865 și care încalcă și principiile constituționale și europene privind judecarea într-un termen rezonabil a procesului.
Concluzionând asupra tuturor celor anterior expuse, Curtea va reține că măsura dispusă de instanța de apel în sensul suspendării judecării prezentei cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Târgoviște este inoportună, conducând la tergiversarea nejustificată a unui litigiu ce trenează pe rolul instanțelor de 8 ani, în condițiile în care la momentul actual dosarul în care s-a solicitat suspendarea se află în apel iar cel în raport de care s-a dispus suspendarea se află, la momentul pronunțării încheierii de suspendare, în faza procedurii prealabile la Judecătoria Târgoviște.
Având în vedere toate aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva încheierii din 13._ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ 07, cu consecința casării acesteia și trimiterii cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății apelului declarat în cauză.
(continuarea deciziei civile nr. 14/28.01.2016 pronunțată în dosar_ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâtul P. P. împotriva încheierii civile pronunțată de Tribunalul A., la 13.11.2015, în dosar nr._ 07 și în consecință:
Casează încheierea atacată și dispune trimiterea dosarului la aceeași instanță de apel, pentru continuarea judecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Ianuarie 2016.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | Judecător, N. V. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. M.S
2 ex/26.02.2016
Jud. apel: A.E. V./M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 90/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Situaţie juridică minor. Decizia nr. 226/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
