Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 34/2016
Ședința publică de la 11 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Doriani
Judecător M. M. C.
Judecător C. M. C.
Grefier I. C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul D. T. împotriva Încheierii civile nr.142/A/CC/24.11.2015 pronunțată de Tribunalul A.-Secția civilă în dosarul nr._ 09.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat I. R. și avocat J. L. pentru intimata D. V., lipsă fiind intimatul D. C. G., D. C. I. și D. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, fiind învederat faptul că intimata D. V., prin apărător, a înregistrat la dosar întâmpinare la care s-a atașat împuternicire avocațială și copia cererii de executare silită formulată de reclamantul D. T. în dosarul nr.24.2015. Din partea av.J. L. s-a înregistrat o cerere de strigare a cauzei după orele 10,00 întrucât până la această oră are de susținut două cauze și copii ale împuternicirilor avocațiale din cele două dosare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă cu mandatarul reclamantului recurent. Acesta declară că a studiat întâmpinarea de la dosar și nu solicită un nou termen de judecată în acest sens. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat J. L. depune la dosar chitanța nr.12/04.02.2016 în valoare de 1.800 lei, reprezentând onorariu avocat și declară că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii Tribunalului A. în sensul de a se înlătura îndreptarea erorii materiale care s-ar fi strecurat la alin.7 în dispozitivul deciziei civile nr.272/A/2014 a Tribunalului A. privind constatarea că intimatul-reclamant are un drept de creanță asupra imobilului, în valoare de 16.573,5 lei și lămurirea dispozitivului în acest sens. Solicită a se menține în rest prevederile încheierii recurate. În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Apreciază că instanța a îndreptat greșit eroarea materială în sensul că a reținut că intimatul-reclamant ar avea un drept de creanță cu privire la acest imobil în valoare de 16.573,5 lei, față de dreptul de creanță de 24.191,5 lei și în funcție de aceasta o sultă de 34.468 lei. Din examinarea considerentelor și a dispozitivului hotărârii instanței de apel rezultă că nu există nici o diferență în ceea ce privește cuantumul dreptului de creanță și al sultei.
Problema de drept care se pune este dacă poate o parte să solicite îndreptarea unei erori materiale care vizează conținutul unei decizii a instanței de apel dacă acea decizie nu a fost atacată cu recurs.
Învederează că reclamanta D. V. nu a atacat cu recurs decizia respectivă și, prin urmare, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul dispozitivului și al interpretării considerentelor de fapt ale instanței de apel. Ca atare, consideră că nu se mai poate vorbi de un drept al unei părți de a cere îndreptarea unei erori materiale împotriva unei hotărâri date în apel, câtă vreme nu a exercitat calea de atac a recursului. Această hotărâre a rămas definitivă, irevocabilă și nu i se mai poate schimba conținutul.
Mandatara pârâtei intimate D. V. solicită în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă respingerea ca nefondat a recursului și în baza art.274 Cod procedură civilă a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se observa că a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii în urma cererii de executare silită formulată de reclamant în care solicita, pe lângă sultă, și acel drept de creanță. În atare situație, pârâta-reclamantă reconvențională nu avea interes să atace hotărârea cu recurs ci recurentul ar fi trebuit să promoveze recurs dacă ar fi vrut să execute și acel drept de creanță și nu să pretindă pe calea executării silite dreptul de creanță în cuantum de 24.191,5 lei câtă vreme instanța a obligat pârâta la plata sultei în cuantum de 34.468 lei.
Arată că dreptul de creanță a fost corect calculat în considerentele deciziei, fiind vorba despre imobilul din R. Montană pe care părțile l-au construit pe terenul mamei intimatei D. V. iar instanța a constatat că la acel imobil recurentul are un drept de creanță de ½ din valoarea imobilului, deci 16.573 lei și nu 24.191,5 lei cum a fost trecut din eroare.
Prin urmare, fiind o eroare de calcul, instanța putea să o îndrepte potrivit art.281 Cod procedură civilă.
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin Încheierea nr.142/A/CC/2015 pronunțată la data de 24.11.2015 de Tribunalul A.-Secția Civilă în dosar civil nr._ 09 s-a admis cererea formulată de apelanta D. V. și în consecință:
S-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei în sensul că alin. 7 va avea următorul cuprins:
„ Constată că intimatul reclamant are un drept de creanță cu privire la acest imobil în valoare de 16.573,5 lei.”
S-a lămurit dispozitivul în sensul că acest drept de creanță este inclus în sulta stabilită în sarcina pârâtei apelante.
S-a lămurit dispozitivul în sensul că alături de bunurile mobile atribuite reclamantului prin sentința civilă nr. 447/2012 a Judecătoriei Cîmpeni și care formează obiectul lotului nr. 1, apelanta este obligată să predea și bunurile atribuite prin decizia pronunțată în apel așa cum ele sunt enumerate în sentință și decizie în valoare de 5.615 lei .
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această Încheiere Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 272/A/2014 a Tribunalului A. pronunțată în dosar nr._ 09 s-a dispus partajarea bunurilor dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei.
S-a constatat că valoarea masei supuse partajului este de 76.887 lei stabilită în cadrul rapoartelor de expertiză efectuate în calea de atac. Rezultă de aici că fiecărei părți îi revin cota de ½ din valoarea masei respectiv 38.443,5 lei
Masa partajabilă s-a compus din valoarea apartamentului situat în Abrud fără îmbunătățiri care este de 31.783 lei, din dreptul de creanță în valoare de 33.147,70 lei, din valoarea pomilor fructiferi și a celorlalte bunuri mobile.
În mod greșit a fost trecut în dispozitivul deciziei că intimatul are un drept de creanță în cuantum de 24.191,5 lei în condițiile în care valoarea casei noi pe care cei doi soți au construit-o pe terenul proprietatea antecesorilor apelantei în cotă de ½ părți fiecare este de 33.147,70 lei, fiecăruia dintre soți revenindu-i 16.573,5 lei.
Acest drept de creanță a fost inclus în sulta pe care pârâta o datorează în cuantum de 34.468 lei, aceasta nedatorând pe lângă sultă și valoarea dreptului de creanță.
Sulta reprezintă escontestarea pe care una dintre părți o primește atunci când are loc o partajare de bunuri și reprezintă suma de bani echivalentă a unor bunuri care nu au fost atribuite în lotul său la partaj.
De altfel în dispozitivul deciziei nu se face mențiune cu privire la obligarea apelantei la plata dreptului de creanță pe care intimatul îl are ci în sarcina apelantei este stabilită doar obligația de plată a sultei în cuantum de 34.468 lei.
De asemenea în dispozitiv se specifică ce bunuri cuprinse în lotul 1 vor fi atribuite acestuia, indicându-li-se și valoarea în cuantum de 5.615 lei. Aceste bunuri vor fi predate intimatului alături de bunurile ce compun lotul 1 și care au fost atribuite prin sentința Judecătoriei Cîmpeni.
Pentru considerentele expuse Tribunalul în baza art.281, 281 ind.1 Cod procedură civilă a admite cererea în sensul celor arătate mai sus.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de petentă.
Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs la data de 23.12.2015 reclamantul D. T. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii atacate în sensul de a se înlătura îndreptarea erorii materiale strecurată la alin.7 în dispozitivul deciziei civile nr. 272/A/2014 a Tribunalului A., respectiv cele privind: constarea că intimatul reclamant are un drept de creanță cu privire la acest imobil în valoarea de 16.573,5 lei; lămurirea dispozitivului în sensul că acest drept de creanță este inclus în sulta stabilită în sarcina pârâtei apelante; să fie menținute în ret prevederile încheierii recurate; să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În expunerea de motive recurentul arată că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 281 din codul de procedură civilă de la 1865 cu privire la pretinsa eroare materială strecurată în alin.7 din dispozitivul deciziei civile nr. 272/A/24.06.2014 a Tribunalului A. pe care a îndreptat-o în sensul că a constatat că intimatul reclamant are un drept de creanță cu privire la acest imobil în valoare de 16.573, 5 lei și a lămurit dispozitivul acesteia în sensul că acest drept de creanță este inclus în sulta stabilită în sarcina pârâtei apelante.
Din examinarea dispozitivului deciziei civile nr. 272/A/2014 a Tribunalului A. rezultă că instanța de apel a schimbat în parte sentința civilă nr. 472/2012 a Judecătoriei Câmpeni hotărând următoarele: a constatat că reclamantul are un drept de creanță cu privire la apartamentul nr.15 din Blocul R2 de pe . în valoare de 24.191,5 lei; a obligat pârâta reclamantă reconvențională să-i plătească suma de 34.468 lei cu titlu sultă.
De asemenea, considerentele deciziei nu contrazic dispozitivul deciziei cu privire la cuantumul sultei și la cuantumul dreptului de creanță.
Că este așa rezultă și din poziția procesuală pe care a avut-o pârâta contestatoare D. V. față de decizia instanței de apel, în sensul că nu a exercitat calea de atac a recursului așa încât decizia a rămas irevocabilă.
Așa fiind, instanța de apel nu trebuia să admită cererea de îndreptare a erorii materiale și de lămurire a dispozitivului deciziei deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 281 alin.1, art. 281 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 punct 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata D. V. a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect instanța de apel i-a admis cererea fiind vorba de o eroare de calcul.
CURTEA, verificând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod de procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.(2) din Codul de procedură civilă din anul 1865 aplicabil în speță, constată că:
Recursul este nefondat.
Art. 281 alin.(1) din Codul de procedură civilă: Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Art. 281 ind.1 alin. (1) din Codul de procedură civilă: În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
În speță, din considerentele deciziei instanței de apel, reiese cu claritate că valoarea masei supuse partajului stabilită conform raportului de expertiză efectuat în calea de atac este de 76.887 lei, fiind compusă din valoarea apartamentului situat în Abrud, fără îmbunătățiri în cuantum de 31.783 lei, din dreptul de creanță constând în valoarea casei noi construite pe terenul din R. Montană proprietatea autoarei pârâtei în cuantum de 33.147,70 lei, din valoarea pomilor fructiferi și a celorlalte bunuri mobile, precum și faptul că fiecare parte are o cotă de ½ din aceasta, deci 38.443, 5 lei.
În acest context, în mod justificat s-a constatat că în mod greșit a fost trecut în dispozitivul deciziei că intimatul are un drept de creanță în cuantum de 24.191,5 lei în condițiile în care, așa cum s-a arătata mai sus în considerentele deciziei, instanța reține că valoarea casei noi pe care cei doi soți au construit-o pe terenul proprietatea antecesorilor intimatei este de 33.147,70 lei și explicitează faptul că pârâtului i se cuvine cota de ½ din această valoare, respectiv 16.573,5 lei, având împotriva fostei soții doar un drept de creanță.
De asemenea, reiese în mod evident faptul că acest drept de creanță, a fost inclus în masa partajabilă și a fost avut în vedere la determinarea cuantumului sultei de 34.468 lei stabilită de instanță ca fiind datorată de pârâta în favoarea fostului ei soț pentru egalizarea loturilor; astfel că aceasta nu poate datora, așa cum solicită recurentul pe lângă sultă și valoarea dreptului de creanță.
Or, aceste aspecte reprezintă atât o evidentă eroare materială cât și o clarificare a dispozitivului deciziei date în apel, fiind așa cum corect a reținut tribunalul incidente prev. art. 281 alin.1 și art.281 ind.1 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că intimata nu exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei instanței de apel, deoarece conform art. 281 ind.2 a din codul de procedură civilă introdus prin art.I punct din 25 din Legea nr.202/2010, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice și completarea hotărârii, nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.282-281 ind.2.
De asemenea, nu are relevanță susținerea recurentului vizând inexistența unor dispoziții contradictorii, petenta justificându-și cererea nu pe acest temei, ci pe necesitatea lămuririi dispozitivului, în vederea executării întocmai a acestuia.
Față, de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin.(1), constatând că soluția tribunalului este legală și temeinică, va respinge, ca nefondat, recursul promovat în cauză de reclamant.
Urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 alin.(1) din Codul de procedură civilă va fi obligat recurentul reclamant ca parte căzută în pretenții la suportarea cheltuielilor de judecată, în recurs, constând în onorariu avocațial. Cât privește cuantumul acestuia, se impune însă a se face aplicarea art.274 alin.(3) cod procedură civilă în sensul diminuării lui de la suma solicitată și probată cu chitanța depusă la fila 23 de 1800 lei la suma de 1000 lei, cuantum apreciat de instanța de recurs ca fiind rezonabil raportat la complexitatea cauzei și volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, dat fiind cadrul procesual de față (recurs împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială/ lămurire dispozitiv).
In acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit ca „un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor si cheltuielilor decât in măsura in care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor”.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D. T. împotriva Încheierii civile nr.142/A/CC/24.11.2015 pronunțată de Tribunalul A.-Secția civilă în
(continuarea deciziei civile nr.34/11 februarie 2016 pronunțată în dosar nr._ ).
dosarul nr._ 09.
Obligă recurentul D. T. să plătească intimatei D. V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, cu aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. Doriani M. M. CismaruCarla M. C.
Grefier,
I. C.-M.
Red./tehnored.A.D.
2 ex./18.02.2016
Jud.fond: L. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
