Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 27/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2012 în dosarul nr. 27/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 27/2012
Ședința publică de la 28 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător M. F. F.
Judecător M. A. M.
Grefier V. C. V.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele A. D. M., L. C. și pârâții A. M. și A. P. M. împotriva deciziei civile nr.543/18.11.2011 pronunțate de Tribunalul S. în dosar civil nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 februarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față,
constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3584/2011 a Judecătoriei S. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamantele ANDEREȘ D. M. și L. C. E. în contradictoriu cu pârâții ANDEREȘ M. și ANDEREȘ P. și S. R. P. M. S. P. PRIMAR; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții-reclamanți reconvenționali ANDEREȘ M. și ANDEREȘ P. în contradictoriu cu reclamantele-pârâte reconvenționale ANDEREȘ D. M. și L. C. E.; în consecință:
- s-a constatat că defunctul ANDEREȘ P. și pârâta reclamantă reconvențională ANDEREȘ M. au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. și au realizat în comunitate de bunuri investiții prin care s-a adus un spor de valoare de_ lei imobilului situat în S., ., jud. S.;
- s-a sistat codevălmășia și s-a constatat că pârâtei reclamantă reconvențională ANDEREȘ M. îi revine cota de ½ din bunurile comune, respectiv din investiții în calitate de coindivizară, în echivalent valoric de_ lei, din suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. și din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ ;
- s-a constatat deschisă succesiunea defunctului ANDEREȘ P., decedat la data de 02.01.2007, cu ultimul domiciliu în S., ., jud. S.;
- s-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului ANDEREȘ P., decedat la data de 02.01.2007, sunt reclamantele ANDEREȘ D. M. și L. C. E., în calitate de fiice, cu o cotă de ¼ fiecare din masa succesorală, pârâtul ANDEREȘ P., în calitate de fiu, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, și pârâta ANDEREȘ M., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼ din masa succesorală;
- s-a constatat că masa succesorală după defunctul ANDEREȘ P. se compune din cota de 1/1 din imobilul construcție și cota de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, suma de 6000 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, cota de ½ din suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. și suma de 1270 lei reprezentând ajutor de înmormântare.
- s-a constatat că pasivul succesoral este format din suma de 4827,8 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare.
- s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor care formează masa succesorală prin atribuirea cotei de 1/1 din imobilul construcție și a cotei de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, pârâților reclamanți reconvenționali A. M. și A. P. M., în indiviziune, în cotă de ½ pentru fiecare.
- au fost obligați pârâții reclamanți reconvenționali Andereș M. și Andereș P. M. la plata sumei de_,75 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate de ¼ din imobil, către fiecare dintre cele două reclamante.
- a fost obligată pârâta reclamantă reconvențională Andereș M. la plata sumei de 1975,75 lei către fiecare dintre reclamante și către pârâtul A. P., cota de proprietate a acestora din creanțele ce formează masa succesorală.
- au fost obligate reclamantele și pârâtul Andereș P. la plata sumei de 1206,95 lei fiecare către pârâta reclamantă reconvențional Andereș M., reprezentând cota din pasivul succesoral.
- s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali Andereș M. și Andereș P. M. cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune.
- s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Numitul Andereș P. a decedat la data de 2 ianuarie 2007, cu ultimul domiciliu în S., ., jud. S.. Acesta a avut trei copii, doi din căsătoria cu Andereș M., prima soție, respectiv pe reclamantele Andereș D. M. și L. C. E., și un fiu din cea de-a doua căsătorie încheiată cu pârâta Andereș M., pe pârâtul Andereș P. M..
Potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, soția supraviețuitoare Andereș M. vine în concurs cu descendenții defunctului, din prima și a doua căsătorie, cotele succesorale prezentându-se astfel: ¼ în favoarea pârâtei și ¾ în favoarea reclamantelor și pârâtului, împreună.
În ceea ce privește cererea pârâtei-reclamante reconvenționale Andereș M. privind constatarea unei cote majoritare, de 75%, de contribuție la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, analizând prin coroborare probele administrate atât în cadrul judecării cauzei în primă instanță cât și cele administrate la rejudecarea cauzei, cercetând în primul rând copiile cărților de muncă depuse la dosar și coroborând informațiile din aceste cărți de muncă cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că pârâta-reclamantă reconvențională a avut un aport aproximativ egal cu cel al defunctului la dobândirea masei partajabile, aport ce se poate exprima într-un procent de 50% pentru fiecare.
În drept, instanța a avut în vedere că potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților și constituie proprietatea codevălmașă a acestora. P. urmare, având în vedere situația de fapt reținută anterior prin prisma dispoz. art. 30 C. fam rap. la art. 673 ind. 5 C. proc. civ., instanța a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională împreună cu defunctul au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. (fila 113 din dosar_ ) și au realizat în comunitate de bunuri investiții prin care s-a adus un spor de valoare de 161.000 lei imobilului situat în S., ., jud. S. (s-au avut în vedere concluziile raportului de contraexpertiză efectuat în prezentul dosar –fila 158).
S-a reținut că imobilul înscris în CF_ nr. top 5132/3/2 este bun propriu al defunctului, acesta fiind dobândit de defunct înainte de încheierea căsătoriei cu pârâta-reclamantă reconvențională, asupra construcțiilor cu titlu de întreținere în cotă de 5/8 parte și prin moștenire asupra cotei de 3/8 parte din construcții și teren.
Ca urmare, pârâta-reclamantă reconvențională nu poate invoca subrogația bunurilor proprii cu imobilul bun propriu al defunctului, iar investițiile la imobil efectuate în timpul căsătoriei îi conferă acesteia doar un drept de creanță și nu se poate reflecta asupra calității de bun propriu a imobilului, calitate ce se stabilește în funcție de dispozițiile art. 31 lit. a din C. fam..
Astfel, din extrasul de carte funciară CF_ nr. top 5132/3/2 (fila 176), rezultă că imobilul loc de casă cu casă de locuit subsol și parter este proprietatea defunctului Andereș P. de sub B.4 și B.7, asupra construcțiilor cu titlu de întreținere în cotă de 5/8 parte și prin moștenire asupra cotei de 3/8 parte din construcții și teren, iar asupra cotei de 5/8 parte din imobilul teren este proprietar S. R..
Experții au stabilit în mod corect valoarea imobilului în configurația avută la data deschiderii succesiunii, însă luând în calcul valoarea de la data efectuării partajului și stabilirea separată a valorii construcțiilor și, respectiv, a terenului, având în vedere că pârâtul S. R. are calitatea de coproprietar asupra terenului.
S-a reținut că lucrările noi efectuate de cei doi soți asupra imobilului proprietatea exclusivă a defunctului au constat în îmbunătățiri la casa veche, respectiv introducerea încălzirii centrale, zugrăveli și vopsitorii la pereți și tâmplărie din lemn, amenajat și finisat baia, terasă acoperită, construirea unui garaj și grajd și realizarea unui adaos la subsol și parter, prin desființarea porțiunii parter din spatele casei, rezultând o bucătărie, o pivniță, un hol, o cameră, o baie, o cămară.
De asemenea, s-a constatat că lucrările efectuate sunt lucrări de reparații curente, construcții și instalații, necesare fără îndoială unei bune utilizări și funcționări a spațiului, precum și modificări interioare menite să sporească confortul și implicit valoarea imobilului, fără însă a determina o transformare esențială a acestuia într-un bun nou și schimbarea naturii sale juridice. Adaosul nu a schimbat caracterul de bun propriu al imobilului, ci influențează doar componența masei succesorale în care va intra cota de 1/1 avută de defunct, la care se va adăuga ½ din valoarea investițiilor.
Ca atare, s-a reținut că valoarea partajabilă a imobilului este diferită de valoarea de circulație a acestuia deoarece, valoarea de piață de 429.000 lei cuprinde atât sporul de valoare adus prin investiții (integral și nu doar ½ aparținând unui soț), cât și cota parte a Statului R. de 5/8 din teren.
După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, suma de 107.000 lei reprezintă valoarea imobilului vechi și suma de 161.000 lei reprezintă valoarea terenului, din care se va reține doar suma de 60.375 lei, reprezentând cota de 3/8 din teren ce aparține defunctului.
Rezumând, instanța a reținut că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este reprezentată de cota de 1/1 din imobilul construcție și cota de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, suma de 6000 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ (evaluat la suma de 12.000 lei-raport de expertiză dosar nr._ ), cota de ½ din suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. (adresă CEC –fila 113 din dosar_ ) și suma de 1270 lei reprezentând ajutor de înmormântare (adresă CNPAS –fila 151 din dosar_ ).
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de moștenitori cu înmormântarea, parastasele, monumentul funerar (dacă este cazul), în măsura în care nu depășesc o sumă rezonabilă, s-a arătat că acestea constituie pasivul succesoral și va fi suportat de toți succesorii acceptanți în funcție de cota pe care o culeg din moștenire potrivit dispozițiilor art. 774 și 778 Cod civil.
În cauză, s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli de către pârâta-reclamantă reconvențională în sumă de 4827,8 lei, rezultată din adiționarea sumelor de 2500, 1700, 323, 64, 112, 128,5 lei (f. 36 și următ). Ca urmare, pasivul succesoral care trebuie suportat de moștenitori este în valoare de 4827,8 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și au fost obligați reclamantele și pârâtul la plata sumei de 1206,95 lei fiecare către pârâta reclamantă reconvențional Andereș M., reprezentând cota din pasivul succesoral.
Reținând că potrivit art. 728 C.civ. nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile care formează masa succesorală și, având în vedere și dispoz. art.741 C.civ. rap. la art. 673 ind. 9 C.p.c, s-a atribuit cota de 1/1 din imobilul construcție și cota de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, pârâților reclamanți reconvenționali A. M. și A. P. M., în indiviziune, în cotă de ½ pentru fiecare, constatându-se totodată că S. R. este proprietar în indiviziune asupra terenului imobilului în litigiu, în cota de 5/8.
De asemenea, au fost obligați pârâții reclamanți reconvenționali Andereș M. și Andereș P. M. la plata sumei de_,75 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate de ¼ din imobil, către fiecare dintre cele două reclamante.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cotele stabilite anterior în cartea funciară în favoarea pârâților A. M. si A. P. M. în indiviziune, în cote de ½ fiecare cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune.
Având în vedere că pârâta reclamantă reconvențională a lichidat contul bancar, din care cota de ½ intră în masa succesorală după defunct, a încasat prețul în urma vânzării autoturismului și a încasat suma de 1270 lei reprezentând ajutor de înmormântare, aceasta a fost obligată la plata sumei de 1975,75 lei către fiecare dintre reclamante și către pârâtul A. P., cota de proprietate a acestora din creanțele ce formează masa succesorală.
În baza art. 276 C. proc. civ., având în vedere că părțile au contribuit la plata onorariilor pentru experți în proporții sensibil egale, ambele părți au efectuat cheltuieli constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele, cât și pârâții.
Reclamantele Andereș D. M. și L. C. E. au solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul de a se constata că în masa succesorală după defunctul Andereș P. intră și cota de ½ din investițiile efectuate de acesta la imobilul supus partajului, investiții care au adus imobilului un spor de valoare de 80.500 lei și să fie obligați intimații la plata către ele a sultei de 20.125 lei pentru fiecare; să fie obligați intimații la plata către reclamante și a sultei de 25.156,25 lei pentru fiecare, reprezentând cota succesorală din valoarea de circulație a cotei de 5/8 din terenul dobândit abuziv de S. R.; să fie obligați intimații la plata sumei de 1040 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale; să fie obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată în apel. În motivarea apelului reclamantele arată că deși în considerentele hotărârii și în prima parte a dispozitivului s-a reținut că defunctul a realizat în comunitate de bunuri cu pârâta Andereș M. investiții la imobil, nu menționează ca făcând parte și din masa succesorală a cotei de ½ din aceste investiții. În ce privește al doilea motiv de apel, reclamantele arată că S. R. este coproprietar pe o cotă de 5/8 din terenul aferent construcției, cotă care a fost preluată conf. art. 30 din L. 58/1974, că acesta poate fi obținut gratuit la cererea proprietarului clădirii, astfel că dacă s-ar respinge cererea lor de obligare a pârâților la plata sultei și pentru acest teren, li s-ar diminua în mod inechitabil sulta, iar intimații s-ar îmbogăți fără just temei. În ce privește al treilea motiv de apel, reclamantele arată că în mod greșit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că ele au achitat o sumă mai mare decât intimații, respectiv ele au plătit în total 8829 lei, iar intimații 7789 lei, ambele acțiuni au fost admise în parte, astfel că trebuiau compensate parțial cheltuielile de judecată și intimații să fie obligați să le plătească suma de 1040 lei.
Cele două reclamante au formulat apel și împotriva încheierii dată în camera de consiliu la data de 30.06.2011, prin care s-a respins cererea de completare a dispozitivului. P. această încheiere s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței cu includerea în masa succesorală și a cotei de ½ din investiții.
Pârâții reclamanți reconvențional Andereș M. și Andereș P. M. au solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul de a se constata că ei au avut o cotă de contribuție de 80% la formarea patrimoniului comun din timpul căsătoriei privind imobilul construcție și teren situat în S., .. Pârâții susțin cota de contribuție majoritară prin aceea că defunctul a avut obligația întreținerii celor două fiice din prima căsătorie prin plata unei pensii de întreținere; apoi pârâta a achitat în anul 1987 împreună cu defunctul sulta cuvenită fostei soții, apoi adaosul edificat lângă casa veche a fost construit în anul 1993 imediat după vânzarea unui teren al apelantei, de asemenea, aceasta a vândut terenuri și animale primite ca zestre și veniturile au intrat în patrimoniul conjugal. Al doilea motiv de apel vizează suma la care a fost introdus autoturismul Dacia în masa succesorală, respectiv apelanta susține că instanța trebuia să determine valoarea acestui bun la 10.000 lei în loc de 12.000 lei, pentru că 2000 lei au costat reparațiile. În al treilea motiv de apel apelanții susțin că instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea pasivului succesoral factura reprezentând monumentul funerar, în val. de 1800 lei, sumă care trebuia adăugată la pasivul succesoral. Al patrulea motiv de apel se susține că deși instanța a reținut corect că în masa partajabilă nu intră cota statului de 5/8, pentru acuratețea hotărârii instanța trebuia să constate că S. R. rămâne proprietar în indiviziune asupra cotei de 5/8.
P. decizia civilă nr. 543/18.11.2011 Tribunalul S. – Secția civilă a admis apelurile declarate de reclamantele ANDEREȘ D. M. și L. C. E. și de pârâții ANDEREȘ P. și ANDEREȘ M. împotriva sentinței civile nr.3584/2011 a Judecătoriei S., în sensul că:
A constatat că defunctul ANDEREȘ P. și pârâta reclamantă reconvențională ANDEREȘ M. au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție inegală, de 40% defunctul și 60% pârâta, autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. și investiții în valoare de 161.000 lei la imobilului situat în S., ., jud. S..
A constatat că pârâtei reclamantă reconvențională ANDEREȘ M. îi revine cota de 60% din bunurile comune, respectiv din investiții în calitate de coindivizară, în echivalent valoric de … lei, din suma de 633 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S. și din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, în valoarea de … lei.
A constatat că masa succesorală după defunctul ANDEREȘ P. se compune din:
- cota de 1/1 din imobilul construcție și cota de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, în val. de 167.375 lei;
- contravaloarea cotei de 5/8 din terenul situat în S. ., în val. de 100.625 lei;
- suma de 64.400 lei reprezentând cota de 40 % a defunctului din valoarea investițiilor;
- suma de 4800 lei reprezentând contravaloarea cotei de 40% din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_,
- suma de 253,2 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S..
A obligat pârâții reclamanți reconvenționali Andereș M. și Andereș P. M. la plata sumei de câte 84.363,3 lei, către fiecare dintre cele două reclamante.
A înlăturat obligarea pârâtei reclamantă reconvențională Andereș M. la plata sumei de 1975,75 lei către fiecare dintre reclamante și către pârâtul A. P., cota de proprietate a acestora din creanțele ce formează masa succesorală.
A obligat reclamantele și pârâtul Andereș P. la plata sumei de 889,45 lei fiecare către pârâta reclamantă reconvențional Andereș M., reprezentând cota acestora din pasivul succesoral.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A respins apelul declarat de cele două reclamante împotriva încheierii din Camera de consiliu din 30.06.2011.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește apelul reclamantelor Andereș D. M. și L. C. E., s-a considerat că primul motiv este întemeiat. Astfel, într-adevăr, instanța a constatat că defunctul Andereș P. și soția sa, pârâta Andereș M. au efectuat investiții la imobilul proprietatea personală a defunctului, situat în S., .. Instanța de fond a constatat corect această stare de fapt și a inclus în masa bunurilor comune realizate de cei doi soți a investițiilor, prin care s-a adus imobilului un spor de valoare de 161.000 lei. Cum ambii soți au contribuit la realizarea acestor investiții, se impunea ca în masa succesorală a defunctului Andereș P. să fie inclusă și cota acestuia din aceste investiții.
Cu privire la al doilea motiv de apel, referitor la contravaloarea cotei de 5/8 din terenul aflat în prezent în proprietatea Statului R., s-a reținut că această cotă a fost preluată de S. R. în baza art. 30 din Legea 58/1974. Potrivit art. 36 al.3 din L. 18/1991 „ Terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.” Față de aceste dispoziții legale, cei cărora li se atribuie construcția vor beneficia de prevederile legale mai sus arătate și vor dobândi dreptul de proprietate în mod gratuit, prin Ordinul Prefectului. De altfel, prin adresa nr._/2009(f. 227 dos rejudecare) s-a comunicat reclamantelor că atribuirea cotei de 5/8 din teren se poate realiza doar după finalizarea acestui litigiu. Cum și reclamantele sunt moștenitoare ale defunctului Andereș P., și în această calitate aveau dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, alături de ceilalți moștenitori, pentru această cotă de teren aflată în proprietatea Statului, ele având astfel, un drept eventual, s-a arătat că trebuie să beneficieze, alături de ceilalți doi moștenitori de cota corespunzătoare din contravaloarea terenului. Altfel, doar ceilalți doi moștenitori, pârâții, vor putea beneficia de cota de 5/8 din teren, fără să plătească reclamantelor echivalentul cotei lor.
Motivul de apel privind cheltuielile de judecată de la instanța de fond a fost analizat în raport de modul de soluționare și a apelului pârâților.
În ce privește apelul formulat de reclamante împotriva încheierii din 30.06.2011 prin care li s-a respins cererea de completare a dispozitivului, s-a constatat că aceasta este legală și temeinică, având în vedere că prin cererea de completare a dispozitivului în sensul includerii în masa succesorală și a investițiilor în cotă de ½, se aduc, practic critici sentinței pronunțate, critici care pot fi analizate doar în calea de atac a apelului. Ca urmare, apelul împotriva încheierii s-a considerat că este neîntemeiat.
Cu privire la apelul declarat de pârâții Andereș M. și Andereș P. M., s-au reținut următoarele:
În ce privește cota de contribuție de 80%, s-a constatat că la instanța de fond niciodată pârâții nu au solicitat această cotă, ci au susținut permanent că au o contribuție majoritară, ceea ce le conferă dreptul la cota de ½ din imobilul vechi, și că pârâta Andereș M. a efectuat împreună cu defunctul Andereș P. investiții la casa veche, acestea reprezentând bun comun, fără a arăta cota de contribuție. În motivele de apel din primul ciclu procesual(f.8) pârâții au invocat o cotă majoritară, iar la solicitarea instanței de apel au solicitat să se constate că solicită 80% din masa succesorală(f. 115). De asemenea, la termenul de judecată din 4.06.2009 pârâții au contestat calitatea de bun propriu al defunctului asupra imobilului, apreciind că construcția veche aparține pârâtei ca urmare a contribuției majoritare. Având în vedere că cererile pârâților au oscilat, că nu sunt concrete și că ei nu au înțeles că nu se poate confunda contribuția majoritară cu calitatea de proprietar exclusiv, din analiza cererilor acestora rezultă că pârâta Andereș M. pretinde că a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune împreună cu defunctul său soț, Andereș P..
S-a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv copiile cărților de muncă (f. 70-99), declarațiile martorilor, rezultă că cei doi soți au realizat venituri foarte asemănătoare în perioada 1983-1999, apoi din anul 1999, când pârâtul a rămas fără loc de muncă (f.15 dos. apel I), doar pârâta a realizat venituri din salarii, însă amândoi s-au ocupat cu creșterea animalelor, pe care le-au valorificat și din cultivarea produselor agricole, pe care de asemenea, le vindea defunctul în târg (f. 131,139, 228, 230). De asemenea, a mai rezultat că pe perioada căsătoriei, deși doar pârâtul a fost beneficiarul contractului de întreținere încheiat cu mama lui, la o dată la care nu era căsătorit cu pârâta, de întreținerea mamei defunctului s-au ocupat ambii soți. Apoi, pârâtul a fost obligat să plătească pensie de întreținere în favoarea celor două minore din prima căsătorie, reclamantele din acest dosar, care au recunoscut că li s-a plătit o pensie modică și cu totul sporadic. S-a dovedit că în timpul căsătoriei cu pârâta, în 1987, defunctul a achitat fostei soții suma 14.026 lei (f.240 dos rejud.).
De asemenea, s-a dovedit că cei doi soți au efectuat un adaos la casa veche, în anul 1993, așa cum rezultă din declarații de martori și din actele întocmite în acest scop(f. 18-23 dos. apel I, exp. f. 138, 170-172), adaos realizat în comun de cei doi soți.
Apoi, s-a avut în vedere că atitudinea pârâtei a fost oscilantă cu privire la contribuția sa. Astfel, dacă inițial în cererea reconvențională a susținut că a plătit sulta fostei soții a defunctului din banii primiți de pe un teren bun propriu, fapt nereal pentru că terenul a fost vândut în 1993, iar sulta a fost plătită în 1987, deci anterior, ulterior a susținut că adaosul la casa veche a fost construit cu contribuția sa exclusivă, din banii proveniți de pe același teren. S-a arătat că nici această susținere nu este dovedită, pe de o parte pentru că nu a dovedit că terenul vândut în 1993 ar fi fost proprietatea sa(f. 10,11 dos. rejud.), apoi prețul de 95 milioane lei este unul nereal pentru anul 1993. Nici susținerile pârâtei că a avut ca zestre animale, pe care le-a vândut iar sumele obținute le-a folosit pentru dobândirea bunurilor comune, nu s-au dovedit. Un martor a afirmat acestea(f. 229) însă nu s-a dovedit că sumele obținute din vânzarea animalelor ar fi fost folosite la dobândirea vreunui bun comun.
S-a apreciat că toate acestea duc la concluzia că pârâta Andereș M. a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, însă nu în proporție de 80%, ci doar de 60%.
Referitor la contestarea de către pârâți a calității de bun propriu al defunctului, a imobilului din S. ., s-a avut în vedere faptul că imobilul casă veche este bun propriu al defunctului, întrucât a fost dobândit înainte de căsătoria cu pârâta Andereș M., care nu a avut nici o contribuție la dobândirea lui. Faptul că pârâta a contribuit la întreținerea mamei defunctului a fost luată în considerare la aprecierea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, iar contribuția sa nu schimbă caracterul de bun propriu al casei vechi.
În ce privește al doilea motiv de apel al pârâților, cu privire la valoarea autoturismului, s-a considerat că cererea de a se reduce valoarea la 10.000 lei este neîntemeiată. Valoarea de 12.000 lei a fost stabilită de expert la o dată anterioară efectuării reparațiilor, respectiv mașina a fost evaluată la data de 11.03.2008(f. 226 exp. auto primul dosar de fond), devizul de calcul al reparațiilor a fost întocmit la 21.04.2008(f. 55 primul apel), pârâții au vândut-o la 1.05.2008, iar prima sentință a fost pronunțată la 19.05.2008 astfel că nici nu putea fi avute în vedere la stabilirea valorii autoturismului. În concluzie, valoarea de 12.000 lei reprezintă valoarea autoturismului fără contravaloarea reparațiilor.
În ce privește al treilea motiv din apelul pârâților, s-a constatat că nicăieri în dosarele de fond pârâții reclamanți reconvenționali nu au solicitat contravaloarea vreunui monument funerar, care să fi costat 1800 lei, apoi nu s-a depus nici un act doveditor al unei astfel de pretinse cheltuieli. De altfel, apelanții nici nu indică unde anume în dosar au pretins și au dovedit această cheltuială. S-a remarcat faptul că pârâții au depus chitanțe cu cheltuieli de la înmormântarea mamei defunctului Andereș P., din anul 1998(f. 26,27), ori defunctul a decedat în anul 2007. În consecință, și această cerere a fost considerată neîntemeiată.
Al patrulea motiv a fost găsit, de asemenea, neîntemeiat întrucât în CF este întabulat statul cu cota de 5/8 din teren ,astfel că nu era necesar a se constata că această cotă rămâne în proprietatea statului. De altfel, nici nu s-a formulat la instanța de fond o astfel de cerere
Față de toate aceste împrejurări, s-a constatat că cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune sunt de 60% pentru pârâta Andereș M. și 40% pentru defunctul Andereș P.. Valorile bunurilor comune sunt cele reținute de instanța de fond, respectiv_ lei investițiile,_ lei autoturismul, 633 lei la CEC. Pârâtei Andereș M. îi revine din acestea cota de 60%, respectiv suma de 96.600 lei din investiții, 7200 lei din autoturism și 379,8 din sumele de la CEC.
În masa succesorală rămasă după defunctul Andereș P. se includ următoarele bunuri:
- cota de 1/1 din imobilul construcție și cota de 3/8 din imobilul teren situat în S., ., jud. S., înscris în CF_ S. nr. top 5132/3/2, în val. de 167.375 lei;
- contravaloarea cotei de 5/8 din terenul situat în S. ., în val. de 100.625 lei;
- suma de 64.400 lei reprezentând cota de 40 % a defunctului din valoarea investițiilor(40% din_ lei);
- suma de 4800 lei reprezentând contravaloarea cotei de 40% din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ (40% din_ lei),
- suma de 253,2 lei depusă de defunct în contul bancar deschis la CEC S.(40% din 633 lei).
Valoarea totală a masei succesorale este de 337.453,2 lei, fiecăruia din cei patru moștenitori revenindu-le câte o cotă de ¼, în valoare de_,3 lei.
Având în vedere că nu rezultă cum a calculat instanța de fond sultele, că acestea trebuie calculate raportat la întreaga masă succesorală, nu pentru fiecare bun, dar și faptul că instanța de fond a inclus în masa succesorală suma de 1270 lei reprezentând ajutor de înmormântare deși această sumă nu a fost cerută de nici una dintre părți și nu putea face parte din masa succesorală, fiind plătită moștenitorilor după decesul defunctului, au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la plata sumei de 1975,5 lei.
În consecință, având în vedere modalitatea de atribuire a bunurilor succesorale, care nu a fost contestată, sultele cuvenite celor două reclamante, corespunzător cotelor lor de proprietate, de câte ¼ fiecare, din întreaga masă succesorală, sunt de 84.363,3 lei pentru fiecare, în loc de 43.819,5 lei (_,75+1975,75) cât a stabilit pentru fiecare reclamantă, instanța de fond.
Având în vedere că în pasivul succesoral nu pot intra sumele acordate moștenitorilor cu titlu de ajutor de înmormântare, că aceste sume sunt destinate acoperirii cheltuielilor de înmormântare, că cheltuielile de înmormântare suportate de pârâți au fost acoperite parțial cu suma de 1270 lei, sumă încasată de Andereș M. după decesul soțului(f. 151 primul dos. fond) această sumă a fost scăzută din pasivul succesoral. Ca urmare, pasivul succesoral se compune din suma de 3557,8 lei, iar reclamantele sunt obligate să suporte fiecare câte ¼ din aceste cheltuieli, respectiv câte 889,45 lei.
Referitor la ultimul motiv de apel al reclamantelor, cheltuielile de judecată sunt corect compensate. S-a avut în vedere că contribuția defunctului tată al reclamantelor a fost stabilită ca fiind mai mică decât a pârâtei Andereș M., deci reclamantelor li s-a admis mai puțin decât au cerut, astfel că compensarea totală a cheltuielilor este legală.
În consecință, potrivit art. 296 c.pr.civ. instanța a admis ambele apeluri și a schimbat sentința atacată în sensul celor mai sus arătate. A fost respins apelul declarat de reclamante împotriva încheierii de completare a dispozitivului. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Potrivit art. 276 c.pr.civ., având în vedere că ambelor părți li s-au admis apelurile parțial, că ambele au efectuat cheltuieli în apel, și aceste cheltuieli au fost compensate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, timbrat și motivat, reclamantele A. D. M. și L. C., precum și pârâții A. M. și A. P. M..
P. recursul formulat, reclamantele A. D. M. și L. C. E. au solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se constata că în timpul căsătoriei defunctul A. P. și pârâta reclamantă reconvențională A. M. au dobândit, cu o cotă de contribuție egală de 50% fiecare, autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, suma de 633 lei depusă de defunct la CEC și investițiile de 161.000 lei efectuate la imobilul situat în S., ..
Pe cale de consecință, s-a solicitat instanței de recurs să constate că masa succesorală după defunctul A. P. se compune din imobilul construcție situat în S., ., înscris în cf_ nr. top 5132/3/2 și cota de 3/8 din terenul aferent construcției în valoare de 167.375 lei; suma de 100.625 lei ce reprezintă contravaloarea cotei de 5/8 din terenul situat în S., .; suma de 80.500 lei ce reprezintă contravaloarea cotei de 50% din valoarea investițiilor efectuate de defunct la imobilul supus partajului; suma de 6.000 lei ce reprezintă contravaloarea cotei de 50% din autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ ; suma de 316, 5 lei reprezentând cota de 50% din suma de 633 lei depusă de defunct la CEC, cont lichidat de intimata A. M. după decesul defunctului. S-a solicitat obligarea reclamanților reconvenționali la plata în favoarea recurentelor a sumei de 88.703 lei pentru fiecare, sumă ce reprezintă ¼ din contravaloarea masei succesorale și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat în esență că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii, în speță a dispozițiilor art. 30 și urm. C.fam., întrucât s-a constatat în mod nejustificat că, contribuția intimatei la dobândirea bunurilor comune a fost de 60%.
S-a considerat că argumentele instanței de apel nu au suport legal, simplul fapt că apelanta a fost încadrată în muncă nu poate să conducă la concluzia că aceasta a avut o contribuție majoritară la lucrările de investiții efectuate la imobil, cât timp și defunctul a fost angajat, iar din comerțul cu cereale și animale obținea serioase venituri suplimentare.
Mai mult, lucrările de investiții s-au efectuat în perioada anilor 1992, 1993, astfel că desfacerea contractului de muncă al defunctului în aprilie 1999 nu are relevanță, iar defunctul a primit cu acea ocazie o plată compensatorie echivalentă cu 12 salarii medii nete pe economie.
S-a susținut că pensia de întreținere achitată simbolic și sporadic de către defunct nu este de natură să îi diminueze cota de contribuție la investițiile efectuate la imobil și la achiziționarea autoturismului, iar faptul că intimata reclamantă ar fi contribuit la întreținerea mamei defunctului nu poate constitui un argument juridic care să justifice majorarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât această contribuție nu a fost cuantificată sau probată.
P. recursul formulat, reclamanții reconvenționali A. M. și A. P. M. au solicitat modificarea deciziei atacate, dar și a sentinței civile nr. 3584/05.05.2011 a Judecătoriei S., în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat și a acțiunii reconvenționale, cu constatarea unei cote de contribuție de 80% la patrimoniul comun, precum și respingerea apelului declarat de intimatele reclamante A. D. M. și L. C. E.; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, a fost criticată modalitatea de stabilire a cotei de contribuție, apreciată de reclamanta reconvențională ca fiind de 80%, având în vedere că la încheierea căsătoriei cu defunctul a adus în gospodărie un cal, 80 oi și alte bunuri, a fost angajată în perioada căsătoriei, în timp ce defunctul a lucrat doar până la 01.03.1999, iar de la această dată și până la deces nu a mai realizat venituri salariale. Mai mult, recurenta a susținut că veniturile sale au fost mai mari decât ale defunctului, iar din veniturile acestuia din urmă s-a achitat și pensia de întreținere în favoarea celor două reclamante, iar sulta de 14.026 lei a fost achitată tot în timpul căsătoriei. A apreciat recurenta că a făcut dovada vânzării unui teren în localitatea Tilișca în anul 1993, suma încasată fiind bun propriu, folosit pentru edificarea adaosului casă parter. Această sumă nu poate compensa pretinsele venituri suplimentare realizate de defunct din valorificarea cerealelor și creșterea animalelor, întrucât acestea au fost activități la care au participat împreună.
Hotărârea a mai fost criticată sub aspectul includerii în masa partajabilă a contravalorii cotei de 5/8 din teren în valoare de 100.625 lei, cotă aflată în prezent în proprietatea statului român. S-a considerat că în mod greșit s-a dispus asupra unor bunuri viitoare, ajungându-se în situația în care sunt obligați să achite sultă cu privire la un teren aflat în proprietatea statului român. S-a considerat că în maniera arătată instanțele s-au substituit voinței părților, având în vedere că până în acest moment nu au înțeles să solicite dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat prin ordin al prefectului.
Au mai fost expuse critici cu privire la valoarea autoturismului, considerându-se că valoarea stabilită prin expertiză a fost infirmată prin actele ulterioare depuse la dosarul cauzei în apel, făcându-se dovada efectuării unor reparații, anterior înstrăinării autoturismului, în valoare de 2000 lei, acestea fiind cheltuieli de întreținere și reparații a activului succesoral, cheltuieli suportate doar de recurenți, motiv pentru care se impune deducerea lor din valoarea bunului.
Un ultim aspect critic a vizat monumentul funerar în valoare de 1800 lei, recurenții considerând că prin solicitarea cheltuielilor de înmormântare au făcut trimitere inclusiv asupra contravalorii acestui monument funerar edificat doi ani mai târziu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., art. 304-316 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
P. întâmpinarea formulată, reclamanții reconvenționali A. M. și A. P. M. au solicitat respingerea recursului declarat de A. D. M. și L. C. E., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată, reclamantele pârâte reconvenționale au solicitat respingerea recursului declarat de părțile adverse, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare efectuate.
În recurs, au fost depuse la dosar înscrisuri(filele58-79).
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 al. 2 C.pr.civ., Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de reclamantele A. D. M. și L. C. E., se constată următoarele:
Recurentele și-au întemeiat recursul pe cazul de modificare a hotărârilor reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în conformitate cu care o hotărâre judecătorească poate fi modificată în recurs numai pentru motive de nelegalitate, atunci când ea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, acest motiv de recurs nu poate fi primit în raport de situația de fapt corect reținută de instanțele anterioare, care au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în speță a prevederilor art. 30 C.fam.
Critica recurentelor s-a referit în concret la stabilirea unei cote egale de contribuție a soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, apreciindu-se că în mod eronat instanța de apel a reținut în favoarea intimatei reclamante reconvenționale A. M. o cotă diferențiată de 60% la dobândirea acestora, respectiv o cotă de 40% în favoarea defunctului lor tată A. P..
Curtea reține că sub acest aspect, soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, așa cum este reglementat în Vechiul Cod al familiei, în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se va face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor.
Așadar, întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soți neavând un drept stabilit de la început asupra cotei din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
Ca urmare, soțul interesat va putea dovedi în raport cu celălalt soț că anumite bunuri sunt proprii sau că a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, nu numai prin înscrisuri, dar chiar și prin martori și prezumții, fără nici o restricție, negăsindu-și aplicabilitatea în materie disp. art. 1191 al.1 din Vechiul Cod Civil.
Curtea reține că, în speță, la stabilirea adevăratelor relații dintre foștii soți, instanța de apel a avut în vedere și a examinat fiecare probă administrată cauzei - probele testimoniale, înscrisurile depuse de părți în susținerea pretențiilor lor, răspunsurile la interogatoriu al fiecărei părți, pronunțând soluția pe baza acestora și în raport de intima convingere.
Tot astfel, este de precizat că nici reaprecierea probelor în sensul dorit de recurente nu poate avea loc pe calea recursului, cazurile de modificare sau casare a hotărârilor judecătorești fiind prevăzute în mod imperativ în art. 304 din Codul de procedură civilă, prevederi în care nu se poate încadra motivul de recurs privind interpretarea eronată a probelor administrate cauzei.
Chiar trecând peste acest aspect, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a stabilit o cotă diferențiată de contribuție în favoarea intimatei reclamante reconvenționale, în contextul probator administrat cauzei, din care a reieșit faptul că veniturile obținute de defunctul A. P. au fost diminuate ca urmare a plății pensiei de întreținere în favoarea recurentelor A. D. M. și L. C. E., faptul că acesta și-a încetat raporturile de muncă în anul 1999, reclamanta reconvențională continuând să obțină venituri salariale și după această perioadă, faptul că aportul la suplimentarea veniturilor prin comerțul cu cereale și animale a fost al ambilor soți și, nu în ultimul rând, raportat la împrejurarea că soția supraviețuitoare a contribuit efectiv la întreținerea mamei defunctului.
În contextul menționat, realizarea lucrărilor de investiții la imobil doar în perioada anilor 1992-1993, când susțin recurentele că soții au avut venituri egale, este lipsită de relevanță, având în vedere că această cotă de contribuție se stabilește prin raportare la întreaga comunitate de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, iar nu cu privire la fiecare bun în parte.
Raportat la acest principiu și la actele existente la dosar, se constată că în mod corespunzător s-a stabilit de către jurisdicția anterioară o cotă diferențiată de contribuție de 60% în favoarea intimatei reclamante reconvenționale la dobândirea bunurilor comune, criticile aduse de recurentele A. D. M. și L. C. E. fiind nefondate.
În consecință, cota de contribuție fiind corespunzător stabilită, nu se impune modificarea componenței masei succesorale în sensul solicitat de recurente, nici modificarea cuantumului sultei stabilite în cauză.
Referitor la recursul reclamanților reconvenționali A. M. și A. P. M.:
Deși în drept s-a invocat incidența motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., Curtea constată că din expunerea argumentelor recurenților nu rezultă o dezvoltare a cazurilor de modificare a hotărârii reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ.
În acest sens, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., hotărârile pot fi modificate în recurs, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când ele nu cuprind motivele pe care se sprijină sau când cuprind motive contradictorii sau străine de natura pricinii. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., o hotărâre poate fi modificată în recurs atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit sau vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea constată că motivele enumerate nu sunt incidente în cauză, tribunalul arătând în cadrul deciziei pronunțate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Atât probele administrate la fond cât și în apel au fost analizate, făcându-se trimitere în considerentele hotărârii la probele care fundamentează soluția, motivarea hotărârii ducând logic și convingător la soluția din dispozitiv, neexistând contradicții între acestea.
Pe de altă parte, speța de față nu vizează interpretarea vreunui act juridic dedus judecății, interpretare care să fie realizată greșit de către primele instanțe, iar interpretarea dată probelor reprezintă o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Analizând motivele de recurs ale reclamanților reconvenționali prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reține că, și din perspectiva criticilor aduse de sus-numiți și subsumate acestui motiv de nelegalitate, soluția instanței de apel este legală.
Sub un prim aspect, se constată că prin recursul formulat s-a criticat stabilirea unei cote de contribuție de doar 60% în favoarea recurentei reclamante reconvenționale, susținându-se că în realitate această cotă este 80%, în masa succesorală rămasă după defunctul A. P. intrând doar cota de 20% din bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
Astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea reține că stabilirea cotelor de contribuție se realizează prin interpretarea probatoriului administrat, iar o reapreciere a probelor în sensul invocat de recurenți nu se poate realiza în calea extraordinară de atac a recursului.
Mai mult, se constată că în fața primei instanțe recurenta reclamantă reconvențională A. M. nu a solicitat o atare cotă, ci doar 75%, pentru ca ulterior, în primul apel dedus judecății, să își majoreze pretențiile la cota de 80%.
Inconstanța a fost remarcată de instanța de apel în decizia atacată, iar stabilirea cotei majoritare de contribuție, dar în procent de 60%, a fost realizată tocmai raportat la aspectele de fapt invocate de recurentă(în speță veniturile salariale realizate în perioada în care defunctul nu mai era încadrat în muncă, obligațiile de întreținere ale acestuia, plata sultei în favoarea fostei soții pe durata căsătoriei cu reclamanta reconvențională), reținându-se însă în mod corect faptul că și acesta a avut o contribuție la dobândirea bunurilor comune, având în vedere veniturile din muncă, dar și cele realizate din comerțul cu cereale și animale.
Referitor la terenul invocat de recurentă ca fiind vândut în anul 1993 numitului I. D., Curtea constată că nu poate fi reținută o cotă excedentară de 80% raportat la valoarea pretins încasată, pentru următoarele considerente:
Deși prin expertiza grafoscopică întocmită în cauză la instanța de fond s-a stabilit că semnăturile depuse pe înscrisul prezentat de recurentă aparțin titularilor, un dubiu cu privire la veridicitatea celor atestate de înscris derivă nu doar din prețul exagerat menționat, aspect remarcat inclusiv de expert(95.000.000 lei vechi la nivelul anului 1993, echivalentul a 125.000 USD), dar și din prezentarea și invocarea acestuia doar în al doilea ciclu procesual, după epuizarea unei faze a litigiului. Mai mult, nu s-a făcut dovada remiterii efective a prețului, pentru a fi luat în considerare la stabilirea unei eventuale contribuții mai mari a recurentei, iar în cf figurează ca fiind proprietar o terță persoană, fără legătură cu litigiul de față.
În consecință, constatând că instanța de apel a interpretat corect elementele probatorii existente la dosar, din care a rezultat cota majoritară de contribuție a recurentei la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă doar în procent de 60%, iar nu în cotă de 80% cum s-a solicitat, Curtea constată nefondate criticile aduse în această privință.
Referitor la cota de 5/8 teren aflată în proprietatea statului român și inclusă în masa succesorală de către instanța de apel, Curtea constată că la data decesului în patrimoniul defunctului exista vocația pentru reconstituirea, în mod gratuit, în conformitate cu dispozițiile art. 36 al. 3 din legea nr. 18/1991, a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, preluat de statul român prin Legea nr. 58/1974. În situația arătată, trecerea în proprietate a terenului se realizează prin efectul legii, prin ordin al prefectului, astfel că, în mod corect s-a stabilit că și reclamantele Anderea D. M. și L. C. E., în calitate de moștenitoare ale defunctului, cărora nu li s-au atribuit construcțiile, au dreptul să beneficieze de prevederile legale menționate.
În acest sens, în mod corect s-a stabilit cuantumul sultei care se cuvine reclamantelor raportat la cota parte ce le revine din teren, pentru a se evita îmbogățirea fără just temei a recurenților A. M. și A. P. M., care urmează să beneficieze la cerere de reconstituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește criticile vizând valoarea autoturismului inclus în masa partajabilă, Curtea reține că stabilirea acesteia nu poate face obiectul criticii în recurs, calea extraordinară de atac privind doar cazuri de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.
De asemenea, Curtea reține că neincluderea în pasivul succesoral a contravalorii monumentului funerar ridicat în memoria defunctului este justificată, având în vedere că la instanțele de fond au fost solicitate strict cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctului, fără vreo referire la contravaloarea monumentului funerar ridicat după câțiva ani de la deces. De altfel, acest aspect este recunoscut indirect de recurenți, care au apreciat că referirea generică la cheltuielile de înmormântare ar fi inclus și contravaloarea monumentului funerar ridicat ulterior.
În acest sens, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, criticile recurenților fiind nefondate.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că instanța de apel a adoptat o soluție legală, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză, și, având în vedere că toate părțile au căzut în pretenții, nu vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamantele Andereș D. M. și L. C. și de către pârâții Andereș M. și Andereș P. M. împotriva deciziei civile nr. 543/2011 a Tribunalului S. – secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.02.2012.
Președinte, S. T. | Judecător, M. F. F. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, V. C. V. |
Red/tehnored. MFF /18.04.2012
Imprimat 2 ex/24.04.2012
j.f. D.D.
j.a. DT L., Gh. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
