Pretenţii. Decizia nr. 165/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 165/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 165/2012
Ședința publică de la 29 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător M. F. C.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
M. Public – P. de pe lângă C. de A. A. I. prin
Procuror A. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin DGFP Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 267/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit în raport de disp. art. 98 alin 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu participarea judecătorului desemnat în planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător C. M. C., față de lipsa unuia din titularii completului d-na judecător C. G. N., fiind întocmit proces verbal în acest sens.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și nu s-a depus întâmpinare. Recurentul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta Parchetului arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. În mod corect prima instanță a constatat condamnarea suferită de reclamant ca fiind de drept cu caracter politic, încadrând-o în dispozițiile art. 1 din Legea 221/2009.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 22.02.2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., obligarea acestuia la plata echivalentului în lei a sumei de 120.000 euro, la data plății, reprezentând daune morale pentru condamnarea cu caracter politic suferită în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 și 5 din Legea nr. 221/2009, art. 998-999 C. civ., art. 504-506 C. pr. pen., art. 5 pct. 5 și art. 6 din CEDO și jurisprudența în materie a Curții de la Strasbourg.
P. sentința civilă nr. 267/2011, prima instanță a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul a suferit o condamnare cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, de trei ani și șase luni închisoare, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a suferit o condamnare penală, conform sentinței nr. 417/1950 a Tribunalului M. Timișoara, pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 3 C. pen.
P. art.1 din Legea nr. 221/2009, condamnările dispuse în temeiul acestui articol din Codul penal în vigoare la momentul respectiv, sunt considerate de drept ca fiind condamnări cu caracter politic.
P. art. 5 alin.1, lit. a Legii nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, precum și anterior acestei date, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar, - iar în caz de deces, soțului supraviețuitor și descendenților până la gradul II, inclusiv -, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990. Deci, în calitate de persoană condamnată politic pentru o infracțiune a cărui caracter politic este recunoscut prin lege, reclamantul este îndreptățită la despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit pe perioada acestei condamnări.
P. Decizia nr. 1358/2010, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009. Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției. În intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, lipsind prin aceasta, implicit, norma juridică respectivă de orice eficacitate.
Cum, în România, judecătorii se supun doar legii, - posibilitatea soluționării unor cauze, pe baza principiului ex aequo . privilegiul unor instanțe internaționale, în cazuri excepționale și cu îndeplinirea unor condiții -, instanța va aduce o soluție de respingere a cererii reclamantului vizând acordarea
(continuarea deciziei civile nr. 165/2012 pronunțată în dosar_ )
despăgubirilor morale, pe temeiul de drept invocat de reclamant, - declarat neconstituțional de C. Constituțională a României, prin Decizia nr. 1358/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În expunerea de motive recurentul susține că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond a pronunțat sentința fără a avea în vedere faptul că dispozițiile legale care reglementau posibilitatea acordării daunelor morale au fost declarate neconstituționale.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
P. sentința atacată prima instanță a respins cererea de acordare a daunelor morale, reținând că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale și ca atare, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei al acordării daunelor morale.
Față de această soluție dată petitului privind daunele morale, C. constată că pârâtul este în eroare atunci când critică sentința sub acest aspect, motivele invocate neavând legătură cu soluția pronunțată de prima instanță în privința acestor despăgubiri.
Pe cale de consecință, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se constată că criticile aduse de recurent sunt nefondate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. pr civ., C. va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. a jud. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 267/12.10.2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 martie 2012.
Președinte, A. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/06.04.2012
2 ex/MR; jud. fond- I. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2012. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 195/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
