Pretenţii. Decizia nr. 793/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 793/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:207._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793/2016
Ședința publică de la 19 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Doriani
Judecător M. M. C.
Grefier S. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul H. D. împotriva sentinței civile nr. 526/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția civilă în dosarul nr. _
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 mai 2016 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față :
Prin sentința civilă nr. 526/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul A.- secția civilă în dosarul susmenționat s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul H. A. (decedat la data de 17.07.2014) și continuată de H. D. în calitate de moștenitor, împotriva pârâtului M. C. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 2000 lei daune morale.
S-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
S-a respins acțiunea față de pârâtul F. de Protecție a V. S..
A fost obligat pârâtul de ordin 1 să plătească în favoarea reclamantului 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut ca stare de fapt că în data de 31.08.2012 reclamantul a fost victima unui accident rutier produs în localitatea Cugir pe . către pârât, care aflat la volanul unui autoturism de teren a făcut o manevră de mers înapoi în parcarea din acea zonă.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză instanța a apreciat acțiunea întemeiată doar în parte, pentru următoarele argumente:
Sub aspectul producerii accidentului;
În cauză s-a demonstrat producerea accidentului și faptul că în acel moment autoturismul pârâtului se afla în mișcare.
Cât privește faptul că acesta nu s-a asigurat astfel cum se reține în raportul de expertiză se poate constata că oarecum, această concluzie contravine chiar poziției reclamantului care a precizat în declarația dată și interogatoriul luat că pârâtul se uita înapoi prin oglindă ceea ce l-a determinat pe reclamant să creadă că nu va fi lovit. Reclamantul susține că nu a depășit autoturismul prin față pe unde era mai mult loc, deoarece a apreciat că are suficient spațiu să efectueze această manevră prin spate.
Pe de altă parte așa cum recunoaște în interogatoriu circula cu vizorul căștii coborât prin care vizibilitatea era redusă datorită faptului că acesta era opac, în timp ce el suferea de afecțiuni oculare astfel cum demonstrează biletul de externare din 25.09.2012.
Prin urmare, în acest context se apreciază că pe lângă vinovăția pârâtului constând în nerespectarea dispozițiilor art.54 alin.1 OUG 154/2002( cum se reține în raportul de expertiză) se poate reține o culpă și în sarcina reclamantului care dacă manifesta mai multă atenție și diligență în condițiile date putea evita impactul produs.
Sub aspectul daunelor materiale se apreciază că acestea nu au fost dovedite.
În cauză nu s-a demonstrat cuantumul cheltuielilor ocazionate de internarea în Spitalul Cugir ca urmare a accidentului.
Pe de altă parte internarea s-a produs la cererea reclamantului a cărui sănătate era degradată datorită afecțiunilor anterioare, inclusiv a operației pe cord.
Neexistând legătură de cauzalitate între leziunile descrise în certificatul medico legal și afecțiunile ulterioare cheltuielile ocazionate de internarea în Spitalul din Timișoara nu pot fi luate în considerare neavând relevanță în raport de obiectul acțiunii.
Cât privește daunele aduse mopedului, acestea nu au fost cuantificate, nu s-a făcut dovada cuantumului acestora expertul evaluând mopedul la data accidentului.
Or, în contextul în care doar câteva piese expres menționate de către expert au fost avariate, obligația pârâtului la plata valorii întregului moped se apreciază a fi nejustificată și în contradicție cu principiile ce guvernează răspunderea delictuală.
Sub aspectul daunelor morale.
Este incontestabil că prin producerea evenimentului rutier care a cauzat reclamantului leziuni vindecabile în 35-40 zile acesta a fost supus unor suferințe fizice dar și psihice amplificate de vârsta înaintată dar și de afecțiunile substanțiale de care suferea.
Dar, având în vedere contextul producerii accidentului, numărul de zile de îngrijiri medicale și practica în materia daunelor morale se apreciază că acordarea sumei de 2000 lei cu acest titlu, reprezintă o sumă suficientă, justificată și rezonabilă în raport cu prejudiciul moral suferit.
Față de împrejurarea că în speță s-a reținut și o culpă a reclamantului în producerea incidentului din 31.08.2012 s-a apreciat că răspunderea Fondului Pentru Protecția V. nu poate fi antrenată, motiv pentru care față de acest pârât acțiunea a fost respinsă.
In baza art. 274 Cod pr. civilă pârâtul de ordin I a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declar apel la data de 11.01.2016 reclamantul H. D. solicitând admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive apelantul reclamant critică sentința atacată sub următoarele aspecte:
1.soluția pronunțată față de F. de garantare a victimelor străzii nu își are nici un fundament legal, calitatea de parte ce va fi obligată distinct a acestuia reieșind din Decizia RIL nr. 3/2010 pronunțată de ÎCCJ, iar instanța de fond a ignorat cu desăvârșire prevederile art.25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000.
2.în ceea ce privește daunele morale există o discrepanță vădită între starea de fapt și cuantumul daunelor morale acordate.
Arată că instanța de fond nu a avut în vedere reperele stabilite de jurisprudență: consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate și măsura în care au fost lezate; subordonarea acestor criterii la conotația rezonabilă pe bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Precizează că instanța de fond s-a raportat strict la o lucrare care nu este nici pe de parte o lucrare științifică și care nu are acceptul legiuitorului în materie, mai mult nu este împărtășită de practica judiciară.
În ceea ce privește intensitatea suferinței măsura în care a fost lezată valoarea socială ocrotită, instanța deși avea la dosarul cauzei probe suficiente pentru a caracteriza în mod complet și corect impactul produs de vătămarea asupra victimei accidentului nu s-a raportat la cazul dedus judecății și nu a efectuat o analiză concretă a acestora.
Instanța de fond nu a evaluat în mod just consecințele negative suferite de victimă în plan psihic și afectiv. Precizează că având în vedere vârsta înaintată a victimei, procesul de refacere a fost unul îndelungat și mai anevoios decât în cazul unui organism tânăr; că anterior evenimentului rutier avea o viață activă potrivit vârstei, caracterizată prin activități casnice, grădinărit, mici reparații, plimbării etc. însă după accident acestea au fost eliminate.
Instanța de fond a ignorat art. 49 și 54 din Legea nr. 136/1995 care stipulează explicit că despăgubirea se acordă către nivelul maxim și nu către nivelul minim.
3.instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat culpa comună, ignorând concluziile raportului de expertiză.
4.în ceea ce privește daunele materiale au fost respinse fără nici o argumentare juridică sustenabilă; valoarea mopedului reieșind din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
În drept: art.466 și urm. Cod de procedură civilă, Legea nr.136/1995, OUG. nr. 195/2002, Legea nr.32/2000.
Intimatul M. Constatntin a depus întâmpinare și apel incident prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamant; admiterea apelului incident și pe cale de consecință respingerea cererii reclamantului.
Intimatul invocă excepția netimbrării cererii introductive și a apelului, raportat la dispozițiile art.197, art. 470 alin.2 Cod de procedură civilă, precum și excepția lipsei calității procesuale active referitoare la capătul de cerere privind daunele materiale, motiv de faptul că reclamantul nu a dovedit că este proprietarul mopedului avariat.
Arată că scoaterea din cauză a FPVS nu are nici un temei legal, răspunderea fondului subzistând indiferent de procentul de culpă a pârâtului.
Arată că este de acord cu soluția de respingerea a cererii de acordare a daunelor materiale, motivat de faptul că acest prejudiciu nu a fost dovedit și solicită respingerea cererii de acordare a daunelor morale, apreciind că instanța de fond nu a ținut cont de situația efectivă a reclamantului, afecțiunile menționate în actele medicale neavând o gravitate care să afecteze, în mod consistent sănătatea reclamantului.
Consideră că despăgubirile solicitate de reclamant sunt exagerate, mai ales prin prisma consecințelor negative pe care acesta susține că le-ar fi suferit
În drept invocă: art. 36, 197, 466- 482 din Codul de procedură civilă, art.11 alin.(2) din Ordinul CSA nr.1/2008.
Intimatul F. de Protecție a V. S. a depus întâmpinare în această fază procesuală prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamant și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe. Precizează că răspunderea civilă a FPVS este angajată în conformitate cu art. 6 din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 1/2008, precum și Ordinul CSA nr.14/2011 și că așa cum corect a reținut prima instanță reclamantul nu a suferit vătămări în urma accidentului arătat în cererea de chemare în judecată și până la dovedirea faptului că autoturismul implicat în accident nu a fost asigurat RCA consideră că nu are calitate procesual pasivă; răspunderea intimatei fiind o răspundere subsidiară răspunderii stabilite prin lege pentru asigurătorul autoturismului condus de persoana vinovată de producerea accidentului
În drept invocă: art.471 alin.5 din Legea nr.136/1995, Legea nr. 32/2002 și Ordinul C.S.A. nr.1/2008.
Apelantul intimat H. D. a depus întâmpinare la apelul incident formulat în cauză, solicitând respingerea acestuia, cu obligarea apelantului M. C. la plata cheltuielilor de judecată, motivând, în esență, că deși intitulat apel incident și de natură a schimba hotărârea instanței de fond în realitate nu se contestă fapta, vinovăția și legătura de cauzalitate.
Totodată a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că excepția lipsei calității procesuala pasive a fost respinsă de prima instanță prin Încheierea din data de 20.11.2013, așa dar, este inadmisibilă invocarea pentru a doua oară a acestei excepții în apel, intimatul având deschisă calea de atac împotriva acestei Încheierii, cale de care nu a uzat, astfel încât, sub acest aspect operează puterea de lucru judecat provizoriu.
C., verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării cererii introductive și a apelului, excepție invocată de intimatul M. C., urmează a fi respinsă ca nefondată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 29 lit.i) din OUG. nr. 80/2013 potrivit cărora: i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea.
Deci, textul legal menționat reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce înseamnă că nu se plătesc astfel de taxe în cauzele privind tragerea la răspundere penală sau civilă, așadar, în privința exercitării acțiunii penale sau civile în cadrul procesului penal. De asemenea, textul analizat menționează, în mod expres, că această scutire se aplică și în privința despăgubirilor civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea, așadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, indiferent că ea face obiectul unei acțiuni civile alăturate celei penale sau separate de aceasta, esențială fiind existența unei cauze penale.
În speță, despăgubirile solicitate prin acțiunea introductivă își au izvorul în aceeași fapt material care a făcut obiectul cauzei penale înregistrată sub dosar nr.3288/P/2012 la P. de pe lângă Judecătoria A. I..
Cu privire la modul de soluționare a excepțiilor, soluția primei instanțe este corectă.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Protecție a V. S., a fost corect respinsă de prima instanță prin Încheierea din data de 20.11.2013 (f.96) atâta vreme din actele dosarului (în deosebi extras portal verificarea RCA depus la fila 7) reiese că autoturismul cu nr.AB O1 RIK la data de 31.08.2012 (data producerii accidentului) nu beneficia de nici un tip de asigurare.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a fost justificat respinsă, acesta, ca victimă a accidentului (respectiv moștenitor al victimei H. A., acțiunea fiind continuată, ca urmare a decesului reclamantului inițial pe parcursul litigiului de fiul acestuia, H. D.) fiind titularul dreptului dedus judecății, deci persoana îndreptățită să pretindă despăgubiri materiale și morale, în cadrul răspunderii civile delictuale.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe este, însă, criticabilă sub următoarele aspecte:
Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, este guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile.
Astfel, scopul constituirii Fondului de protecție a victimelor străzii este, potrivit dispozițiilor art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, între altele, acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, "dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".
Normele privind F. de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd: în art. 3 alin. (1), că F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "F. acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese"; iar în art. 3 alin. (4) teza I, că "F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului"
Aceleași norme reglementează, în acord cu art.10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despăgubire - procedură ce constituie regula în materia despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.
Nici legislația comunitară, nici dreptul intern nu exclud însă posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu F. de protecție a victimelor străzii pe calea acțiunii în justiție. În acest caz, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii prevăd: în art. 11 alin. (1), că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; în art. 11 alin. (2), că "persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești", F. având "legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare"; iar în art. 13 teza I, că "după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate".
Deci, contrar susținerilor intimatului FPVS, vizând răspunderea sa subsidiară în raport cu autorul accidentului soluționând acțiunea civilă instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga F., singur, iar nu în solidar cu autorul accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (cum este cazul de față)
O asemenea interpretare a textului de lege în discuție este dată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile unite, prin Decizia nr. 3/15.06.2010 dată în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 866/23.12.2010.
Nu are nici o relevanță în angajarea răspunderii civile a Fondului, culpa comună a autorului accidentului și a victimei, așa cum greșit reține prima instanță, relevat fiind doar faptul că autovehicul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau acesta nu era asigurat RCA.
De altfel, reținerea unei culpe comune de către prima instanță este greșită, deoarece din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză reiese în mod evident faptul că persoana responsabilă de producerea accidentului a fost pârâtul M. C. care nu a respectat prevederile art. 54 alin.1 din OUG. nr.195/2002 la efectuarea manevrei de mers înapoi, fără se putea reține și culpa reclamantului (punct 3.2, 3.4 din răspuns la obiective-filele 206, 208).
Aspectele relevate de prima instanță (faptul că reclamantul circula cu vizorul căștii coborât astfel că vizibilitatea era redusă acesta fiind opac, iar el suferea de afecțiuni oculare) nu sunt în măsură să contureze o culpă a victimei în producerea acestui accident.
Criticilor aduse hotărâri primei instanțe sub aspectul modulului de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect daunele materiale și morale se vizează, însă, a fi nefondate.
Astfel, daunele morale au fost corect cuantificate având în vedere suferința fizică, psihică a victimei cauzată de urmările accidentului care au constat, așa cum reiese din biletul de ieșire (f.12) în „Contuzie torace. Fractură falangă transversală epifiza distală falangă I deget II piciorul stâng.” Restul afecțiunilor reieșite din actelor medicale nu au nici legătură de cauzalitate cu accidentul în cauză, ținând mai degrabă de antecedentele medicale ale victimei. Acest aspect reiese din raportul de expertiză tehnică medico-legală depus la dosarul cauzei (f.167) în care se precizează extrem de clar că între leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal nr. 3781/IF/_/24.12.2012 și afecțiunile patologice menționate în noile documente medicale puse la dispoziție (inclusiv intervenția endoscopica din 27.09.2012) nu există nici o legătură de cauzalitate.
Astfel, chiar în situația reținerii culpei exclusive a conducătorului auto la producerea accidentului, acordarea victimei accidentului de daune morale în sumă de 2000 lei, este absolut rezonabilă luând în considerare consecințelor negative suferite de victimă, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute de victimă. Toate aceste considerente, îmbrățișate de doctrina și practica judiciară în dozarea daunelor morale, în lipsa unor criterii obiective, au fost avute în vedere de prima instanță, fără a se face referire la lucrarea, cu valoare într-adevăr orientativă, invocată de apelantul principal.
În ceea ce privește daunele materiale, spre deosebire de daunele morale, care presupun o apreciere din partea instanței, se impuneau fi dovedite, or simpla referire a expertului la valoarea mopedului la data efectuării expertizei de 100-200 euro nu reprezintă a dovadă a prejudiciului material pretins de reclamant, cu atât mai mult cu cât, avariile produse au constat în: far, pedala dreapta, furca telescopică față, portbagaj (punct 6 raport expertiză-fila 210).
Așa dar, sub acest aspect, în mod corect prima instanță a respins ca nedovedite daunele materiale solicitate de reclamant, acestuia revenindu-i potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina să dovedească întinderea prejudiciului cert, efectiv cauzat.
Față de cele ce preced, C., în baza art.480 alin.(2) din codul de procedură civilă va admite, ca fondat, apelul declarat de reclamantul H. D., precum și apelul incident declarat de pârâtul M. C. împotriva sentinței apelate.
Va schimba, în tot, sentința apelată și în rejudecare:
Va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H. D., excepție invocată de intimatul M. C..
Va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Protecție a V. S., excepție invocată de intimatul FPVS.
Va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul H. A. (decedat la 17.07.2014) și continuată de H. D., în calitate de moștenitor legal, în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a V. S. și în consecință:
Va obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
Va respinge, în rest, pretențiile reclamantului.
Va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul H. D., în contradictoriu cu pârâtul M. C..
Urmare admiterii, în parte, a acțiunii formulată de reclamant față de pârâtul FPVS acesta, acest pârât urmează a suporta cheltuielile de judecată, instanța stabilind, potrivit art. 453 alin.(2) din Codul de procedură civilă, obligația acestuia să plătească reclamantului H. D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, la fond (raportat la valoarea pretențiilor admise) respectiv suma de 1320 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată pretinse de pârâtul M. C. acesta justificând culpă procesuală în inițierea de către reclamant a demersului judiciar de față în vederea recuperării prejudiciului suferit urmarea faptei culpabile a pârâtului în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția netimbrării cererii introductive și a apelului, excepție invocată de intimatul M. C..
Admite, ca fondat, apelul declarat de reclamantul H. D., precum și apelul incident declarat de pârâtul M. C. împotriva sentinței civile nr. 526/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în dosarul_ /2014.
Schimbă, în tot, sentința apelată și în rejudecare:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H. D., excepție invocată de intimatul M. C..
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 793/19.05.2016 pronunțată în dosarul nr._ )
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Protecție a V. S., excepție invocată de intimatul FPVS.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul H. A. (decedat la 17.07.2014) și continuată de H. D., în calitate de moștenitor legal, în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a V. S. și în consecință:
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge, în rest, pretențiile reclamantului.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul H. D., în contradictoriu cu pârâtul M. C..
Obligă pârâtul intimat F. de Protecție a V. S. să plătească reclamantului H. D. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, la fond, respectiv suma de 1320 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2016.
Președinte, A. Doriani | Judecător, M. M. C. | |
Grefier, S. L. |
Red./tehnored.AD/02.06.2016
LS/ 7 ex/02.06.2016
Jud.fond: I.S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 632/2012. Curtea de... → |
|---|
