Succesiune. Decizia nr. 118/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-05-2016 în dosarul nr. 118/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:208._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 118/2016
Ședința publică de la 18 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. C. P.
Grefier C. R.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul J. T. împotriva deciziei numărul 100/A/01.02.2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. D. pentru intimații J. E., J. M. C., J. A. și J. M. A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosar a fost înregistrată întâmpinare formulată de intimații J. E., J. M. C., J. A. și J. M. A..
Avocat A. D. depune la dosar împuternicirea avocațială ., nr._ și chitanță de nr. 4/17.05.2016 în valoare de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat, și arată că nu are cereri de formulat. Solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța pune în discuția părților prezente nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
Avocat A. D. solicită instanței admiterea excepției.
Instanța lasă cauza în pronunțare fată de excepția invocată.
Notă: După terminarea ședinței de judecată se prezintă avocat P. T., pentru recurent. Depune la dosar împuternicire avocațială . nr._, chitanța nr. 81/18.05.2016 și B.F. în valoare de 100 lei.
I se aduce la cunoștință că instanța a pus în discuție excepția nulității recursului, față de care cauza a rămas în pronunțare.
Mandatarul recurentului solicită respingerea excepției invocate, admiterea recursului așa cum a fost formulat, arată că instanța de apel nu a ținut cont de actele de la dosar și nici de înțelegerea părților .
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 489/2015 pronunțată de Judecătoria Hațeg s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală formulată de reclamantul J. T. împotriva pârâților J. E., J. M. A., J. M. C., în calitate de moștenitori ai defunctului J. G., J. A., P. S.-I. și O. L. și în consecință:
S-a constatat că la data de 22 septembrie 1990 a decedat J. V., cu ultimul domiciliu în ..
S-a constatat că masa succesorală de pe urma defunctului J. V. se compune din cota de 1/1 părți din imobilele înscrise în titlul de proprietate nr._/73/1999, mai puțin construcțiile și terenurile în suprafață de 250 mp și respectiv de 5122 mp.
S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului J. V. sunt:
- J. T., în calitate de fiu, cu cota de 1/2 parte;
- J. G., în calitate de fiu, cu cota de 1/2 parte, decedat la data de
01.03.2003, cu ultimul domiciliu în comuna Totești, ..
S-a constatat că moștenitori ai defunctului J. G. sunt:
- J. A., în calitate de soție supraviețuitoare;
- J. G., în calitate de fiu, decedat în cursul procesului la data de 21.10.2014, având ca moștenitori pe J. E., în calitate de soție supraviețuitoare și J. M. A. și J. M. C., în calitate de fii.
S-a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională O. L. (fostă J.) nu are calitate succesorală, testamentul nr. – 1281/14.05.1986 invocat, fiind caduc.
S-a constatat că imobilele construcții și terenuri în suprafață de 250 mp și respectiv 5122 mp aparțin pârâtului P. S. I..
S-a dispus partajarea terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/73 din 12.10.1999, conform completării de expertiză de la fila 115 și 157, întocmită de expert M. E. D., care face parte integrantă din sentință.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională O. L. ( fostă J.).
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că defunctul J. V., decedat la data de 22 septembrie 1990, a avut doi copii, pe reclamantul J. T. și pe pârâtul J. G., acesta din urmă decedând la data de 01.03.2003.
Reclamantul J. T. a fost căsătorit cu pârâta O. L., căsătorie desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 2872/1987a Judecătoriei Hunedoara.
Este adevărat că defunctul J. V. a testat în favoarea reclamantului J. T. și a pârâtei O. L. prin testamentul nr. – 1281/14.05.1986, însă acesta a devenit caduc, întrucât la data de 03.06.1986 s-a încheiat contractul de întreținere nr. 1488/03.06.1986, prin care J. V. a transmis fiului său J. T. și soției acestuia J. L. (actual O.), întreaga sa avere.
Prin sentința civilă nr. 857/1988 a Judecătoriei Hunedoara, pronunțată în dosar nr. 3374/1987, s-a dispus rezilierea contractului de întreținere nr. 1488/1986 și revenirea la situația anterioară, stabilindu-se un drept de creanță în favoarea lui J. L. (actual pârâta O.), pentru casă, în sumă de 34.168 lei, sumă pe care pârâta a și primit-o de altfel, dovadă fiind și cererea de executare silită pentru achitarea sumei stabilite prin sentința civilă nr.857/1988.
Prin urmare, pârâta-reclamantă reconvențională O. L. (fostă J.) nu are vocație succesorală, nefiind chemată la moștenirea fostului socru, neavând deci calitate de moștenitor.
Testamentul în baza căruia ar fi putut moșteni a devenit caduc prin întocmirea contractului de întreținere la câteva zile după încheierea testamentului.
Tot din același considerent (caducitate) nici reclamantul J. T. nu beneficiază de prevederile testamentului, el rămânând doar la calitatea de moștenitor legal, alături de fratele său, J. G., fiecăruia revenindu-i o cotă egală, de 1/2 parte din masa succesorală, conform art. 669 Cod civil.
Prin promovarea, de către defunctul J. V. a acțiunii în rezilierea contractului de întreținere s-a dovedit intenția sa clară a acestuia de a nu o gratifica pe nora sa.
Prin contractul de întreținere nr. 2755/18.06.1997 reclamantul J. T. a transmis nuda proprietate pârâtului P. S.-I., asupra imobilelor dobândite prin contractul de întreținere nr. 40/1989, reținându-și dreptul de uzufruct viager.
Prin urmare, masa succesorală a lui J. V. se compune din cota de 1/1 părți din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._/73/12.10.1999, mai puțin construcțiile și terenurile în suprafață de 250 mp și respectiv de 5122 mp, care urmează a fi scoase din masa succesorală, întrucât s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate cu privire la aceste imobile prin sentințele nr. 44/2006 și 412/2006 ale Judecătoriei Hațeg.
Astfel, prin sentința civilă nr. 44/2006 a Judecătoriei Hațeg s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_/73/1999 cu privire la construcțiile și suprafața de 250 mp teren atribuit reclamantului prin Ordinul Prefectului nr. 85/1998 (f. 71-dosar nr._ al Judecătoriei Hațeg) – ceea ce înseamnă că se vor scoate din titlul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 412/2006 a Judecătoriei Hațeg s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_/73/1999 cu privire la suprafața de 5122 mp teren intravilan înscris în titlul de proprietate - ceea ce înseamnă că și această suprafață se impune a fi scoasă din acest titlu.
Față de cele reținute, în baza art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul J. T. împotriva pârâților J. G., J. A., P. S.-I. și O. L. și a respins cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe reclamantul J. T. a declarat apel solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul eliberării unui nou titlu de proprietate, care să țină seama de testamentul autentificat sub nr. 1281/1996 și foaia de avere CF 136 Cârnești, respectiv, cotele de 2/3 și 1/3.
Prin decizia civilă nr. 100/A/2016 Tribunalul Hunedoara a respins apelul reclamantului, reținând în esență următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr. 1281/14.05.1986, defunctul J. V. a testat în favoarea fiului său (reclamantul) J. T. și a soției acestuia J. L. întreaga sa avere mobilă și imobilă întabulată și neîntabulată ce se va găsi în proprietatea sa la data decesului..
Ulterior, la data de 3.06.1986, s-a încheiat contractul de întreținere, autentificat sub nr. 488/3.06.1986, prin care J. V. a transmis fiului său (reclamantul) J. T. și soției J. L. (actual O.) întreaga sa avere, respectiv, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 837 Cârnești, nr. top 323, 356, compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de 250 mp, aferent construcțiilor, considerente pentru care în mod judicios s-a reținut de instanța de fond faptul că testamentul nu mai putea produce efecte, având în vedere succesiunea actelor încheiate ulterior care exprimă această manifestarea de voință a testatorului.
Astfel, prin sentința civilă nr. 857/1988, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în dosarul nr. 3374/1987, s-a admis acțiunea formulată de J. V. dispunându-se rezilierea contractului de întreținere încheiat de acesta cu fiul, respectiv, nora sa și revenirea la situația anterioară de carte funciară, stabilindu-se un drept de creanță în favoarea lui J. L. (actual pârâta O.), pentru casă, în sumă de 34.168 lei, sumă pe care pârâta a și primit-o. La data de 25.09.1989 a fost încheiat un nou contract de întreținere, autentificat sub nr. 40/1989, între J. V. (tatăl reclamantului) și reclamantul J. T. având ca obiect cota de ½ din părți din construcțiile înscrise în CF 837 Cârnești, nr. top 323, 356 și 347. Titlul de proprietate_/73/12.X.1999, ce cuprinde terenurile supuse partajului, a fost emis în anul 1999 pe numele reclamantului și al pârâtului J. G., ca moștenitori ai defunctului J. V. pentru suprafața de 5 ha 4064 mp, teren situat pe teritoriul satului Cârnești.
Prin sentința civilă nr. 412/2006, pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul nr. 709/2005, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/73/12.X.1999 în ceea ce privește suprafața de 5122 teren intravilan, înscrisă în titlu, reținându-se în considerentele hotărârii că această suprafață este aferentă construcțiilor dobândite de reclamantul J. T., în baza contractului de întreținere nr. 40/1989, restul terenurilor fiind situate în extravilan.
În ceea ce privește solicitarea apelantului reclamant din cererea de apel vizând eliberarea unui nou titlu de proprietate care să aibă în vedere testamentul autentificat sub nr. 1281/1986, tribunalul a reținut că aceasta reprezintă o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel și care nu poate fi examinată, fiind sub acest aspect incidente prevederile art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă.
Tot astfel, nu au fost reținute nici susținerile intimaților pârâți J. E., J. M. C., J. A. și J. G., J. M. A. din completarea la întâmpinare vizând modificarea sentinței atacate, întrucât s-ar fi atribuit lot și pârâtului P. S. I., care nu este moștenitor al defunctului J. G., dar și sub aspectul atribuirii unor alte loturi, întrucât acești pârâți nu au declarat apel, solicitările acestora putând fi examinate doar în condițiile exercitării căii de atac.
În consecință, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt reținută, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul J. T. care a solicitat casarea deciziei și judecarea corectă a cauzei în baza actelor de la dosar.
În expunerea de motive, recurentul a arătat că Tribunalul Hunedoara nu a ținut cont de faptul că defunctul J. V. i-a lăsat întreaga avere prin testamentul nr. 1281/14.05.1986. Nu s-a luat act în motivarea deciziei de faptul că a depus la dosar adresa nr. 57/15.01.2016 prin care se specifică faptul că terenurile cu nr. top 462, 463, 464 înscrise în CF 136 Cârnești sunt cuprinse în intravilanul satului, conform noului PUG. Se arată că ., tarlaua 67 din TP_/73/1999 este în intravilan și trebuie atribuită recurentului. În expertiză cotele sunt de 2/3 pentru reclamant și 1/3 pentru pârât, însă instanța a schimbat aceste cote fără nicio motivare.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 468 pct. 6 și 8 NCPC.
Intimații J. E., J. M. C., J. A. și J. M. A. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2016 instanța a invocat din oficiu nulitatea recursului, având în vedere motivele formulate în cererea de recurs.
Curtea, față de excepția invocată constată următoarele:
În cererea de recurs pârâtul întemeiază în drept recursul pe dispozițiile art. 468 pct. 6 și 8 din noul cod de procedură civilă. Acest temei de drept este eronat, prevederile art. 468 NCPC vizând termenul de declarare a apelului și neavând nicio legătură cu motivele de recurs. Pe de altă parte, noul cod de procedură civilă nu este aplicabil în cauză, față de prevederile art. 24 în conformitate cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Procesul de față a început în anul 2005, fiind aplicabil codul de procedură civilă atunci în vigoare, respectiv cel de la 1865.
În ceea ce privește vechiul cod de procedură civilă, este aplicabil art. 304 alin. 1 în conformitate cu care modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Or, potrivit art. 3021 litera „c” Cod procedură civilă cererea de recurs trebuie să prevadă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
În cauză, pârâul a indicat un text de lege eronat, și a formulat critici pe care instanța de recurs trebuie să le încadreze în prevederile art. 304 pct. 1-9, dacă acest lucru este posibil.
Verificând criticile recurentului, respectiv: defunctul J. V. i-a lăsat întreaga avere prin testamentul nr. 1281/14.05.1986, a depus la dosar adresa nr. 57/15.01.2016 prin care se specifică faptul că terenurile cu nr. top 462, 463, 464 înscrise în CF 136 Cârnești sunt cuprinse în intravilanul satului, conform noului PUG, ., tarlaua 67 din TP_/73/1999 este în intravilan și trebuie atribuită recurentului, în expertiză cotele sunt de 2/3 pentru reclamant și 1/3 pentru pârât, se constată că aceste critici nu pot fi încadrate din oficiu în motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
(continuarea deciziei civile nr. 118/206 pronunțată în dosar nr._ )
Simpla nemulțumire a recurentului față de decizia pronunțată, nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia. Interpretarea probelor este o chestiune de fapt și nu de drept care să atragă nelegalitatea deciziei. Criticile referitoare la modul în care instanța a evaluat probatoriul nu permit încadrarea recursului în disp. art. 304, deoarece punctele 10-11 ale acestui articol, care se refereau la aprecierea probelor au fost abrogate prin art. I punctul 111 și 112 din OUG 138/2000.
Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, conform art. 303 Cod procedură civilă, astfel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Ținând cont de faptul că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul J. T. împotriva deciziei civile nr. 100/A/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, în temeiul art. 306 alin. 1 cod pr. civilă de la 1865.
În temeiul art. 274 alin. 1 cod pr. civilă, recurentul este parte căzută în pretenții, astfel că va fi obligat să plătească intimatului J. M. A. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat (f. 23).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul J. T. împotriva deciziei civile nr. 100/A/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Obligă recurentul reclamant J. T. să plătească intimatului J. M. A. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2016.
Președinte, C. G. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, C. R. |
Red./Tehn.: CMC/30.05.2016
CR 2ex/31 mai 2016
Jud. fond.O.M. S.
Jud apel G. Ponyczky/C.V. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 405/2013. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 208/2015. Curtea de... → |
|---|
